Am învăţat să scriu la 16 ani

Sună ciudat să auzi din gura unui om că a învăţat să scrie la 16 ani, însă eu chiar asta am făcut. De ce tocmai la 16 ani? Probabil că mulţi dintre voi aţi început să o faceţi pe la vârste fragede, cum ar fi la 6-7 ani, dar vă garantez că nimic din ceea ce aţi scris până acum nu a fost ceva special. Dacă, probabil, mă consideraţi deja un egocentric convins, atunci vă înşelaţi. Până la sfârşitul acestei postări veţi înţelege că am dreptate.

Scrisul este o artă. Scrisul este cel mai frumos lucru pe care l-am putut învăţa vreodată. Prin cuvintele scrise, sentimentele şi trăirile sunt trecute pe o foaie de hârtie sau apar pe acest blog. Nu am scris niciodată până la vârsta de 16 ani. Tot ceea ce am făcut până la această vârstă a fost să mă supun unui sistem stupid pe care ni l-am impus singuri. Dacă nici acum nu înţelegeţi ce vreau să vă spun, este vorba despre aceeaşi poveste veche pe care au trăit-o toţi autorii blogurilor la începuturi. Din păcate nu mulţi promovează această aptitudine minunată, motiv pentru care am decis să fiu un proscris al societăţi mediocre. Nu contează cât de mult scrii, pentru că majoritatea am început să o facem pe la grădiniţă, alţii probabil mai devreme, iar de scris am scris foarte mult. Tone de cerneală, pixuri, stilouri şi caiete irosite în zadar. Ceea ce contează cu adevărat este modul în care scriem. Unii scriu foarte multe lucruri, însă valoarea cuvintelor primează întotdeauna la un text. A da valoare unor cuvinte este un pas foarte mare spre excelenţă. De-a lungul activităţii mele în Blogosferă am fost martorul multor scriitori care au decis să trăiască prin prisma cuvintelor. Înainte de a avea acest blog fiecare literă pe care am scris-o vreodată era lipsită de valoare. Literă după literă, nimic nu semăna cu ceea ce scriu astăzi. Iubirea şi dedicarea pe care le am atunci când scriu sunt ceva de neconceput, iar mulţi dintre oamenii zilelor noastre nu cunosc nici 1% din puterea pe care o are scrisul asupra omului. Am vrut să ies în evidenţă prin ceva simplu, dar totuşi foarte complex. Am învăţat că scrisul nu este un lucru pe care toţi îl putem face. Scrisul în sine este foarte simplu, exact cum menţionam anterior, însă mesajele pe care le transmitem atunci când scriem... ei bine, aici este partea cea mai complicată. Nu degeaba îi este acordat statutul de artă! Nu mulţi au talentul necesar pentru a se iniţia în lumea scrisului. Eu am izbutit să fac acest lucru şi nu regret nimic. Într-adevăr, am pierdut zile bune scriind, însă este cea mai mare plăcere să stai la sfârşitul zilei şi să meditezi la ceea ce faci, mai ales când ceea ce faci îţi oferă satisfacţie. La 16 ani, după mult timp în care am făcut doar compuneri şi am scris ceea ce primeam la liceu, am făcut saltul care m-a salvat de la monotonie şi indiferenţă. Prin scris am devenit cineva. Dacă nu în ochii celorlalţi, cu siguranţă am devenit cineva pentru mine. Am dovedit că scrisul este printre singurele lucruri mai de preţ ale mele. Aşadar, mi-ar plăcea la nebunie să aflu câţi dintre voi aţi început să scrieţi la vârste înaintate. Totodată invit lumea să lase deoparte porcăriile şi să scrie despre orice, apoi să împărtăşească şi cu ceilalţi ce au scris.

La 16 ani am scris pentru prima dată, pe blog.