Poziţia mea în valul "pro LGBT"

Am observat că tot este la modă printre bloggeri să îşi exprime părerea în ceea ce priveşte poziţia lor în toată situaţia aceasta cu "pro LGBT". Se ştie foarte bine că nu sunt un foarte mare fan al acestor mişcări şi orientări sexuale, tocmai de aceea vreau să răspund şi eu la această provocare şi să spun vreo câteva cuvinte.

Înainte de a mă judeca, înainte de a arăta cu degetul spre mine, citeşte cu atenţie şi nu te pripi. Probabil că printre cititori există şi suporteri LGBT, însă voi face în aşa fel încât să nu rănesc sentimentele nimănui. Sunt un credincios convins, iar pentru mine cuvântul lui Dumnezeu este Lege. Nu văd cum aş putea trăi în afara cuvântului lui Dumnezeu. Poate mulţi dintre voi deja se gândesc la faptul că sunt un nebun din acela care se duce zi de zi să sărute moaşte fără să aibă habar ce sfânt se află în locul respectiv sau cu ce scop sărută acele moaşte. Bâh, ce scârbos, nu-i aşa?

Eu am descoperit religia abia pe la vârsta de 15-16 ani. Pe atunci încă nu eram convins de minuni, sfinţi... nici de însuşi Dumnezeu! După ce am ajuns să cunosc mai bine această parte a umanităţii, cea spirituală, am fost convins de faptul că Dumnezeu nu predică prin intermediul preoţilor (popilor, după cum le place multora să zică), ci prin intermediul oamenilor. Nu cunosc biblia, ci pasaje din ea. Nu sunt un sfânt, ci un păcătos. Săvârşesc zi de zi păcate, voit sau din neatenţie, însă nu am putut pricepe niciodată această nebunie numită LGBT şi cu siguranţă nu aş păşi într-o asemenea direcţie.

Deşi această mişcare a făcut posibilă căsătoria între cuplurile de acelaşi sex în America, Europa încă se bucură de puţină ortodoxie şi moralitate. Nu trebuie să judecăm pe nimeni pentru deciziile pe care le iau, pentru că, în cele din urmă, ne este lăsat de la Dumnezeu să ne iubim aproapele ca pe noi înşine şi să nu judecăm. Să învăţăm să acceptăm aşa cum este o persoană. Cu toate acestea, îmi vine foarte greu să o fac atunci când vine vorba de homosexuali (inclusiv transsexualii) şi bisexuali indiferent de sex.

Mi se pare anormal ca două persoane de acelaşi sex să întreţină relaţii intime, ba chiar mai mult de atât, consider că este de neimaginat cum tot aceleaşi persoane s-ar putea bucura de binecuvântarea părinţilor şi iubirea lui Dumnezeu, închinându-se în faţa altarului care le va pecetlui destinele şi îi va uni pentru totdeauna. Poate că şi eu sunt un complice că vorbesc deja prea mult despre aceşti oameni, însă este interesant şi foarte important să vorbim şi despre alte lucruri în afară de cele deja prea cunoscute de blogosferă. De ce spun nu LGBT? Subliniez din start faptul că nu am nimic cu aceste persoane atâta timp cât nu interferează cu mine. Din partea mea, toţi adepţii acestor orientări sexuale pot trăi în fericire şi pace! Ce este mai important pentru mine este modul în care gândesc unii. Foarte mulţi deja au început să mă judece şi să creadă că sunt un alt fanatic de-al bisericii (aşa cum menţionam anterior), însă mulţi nu îşi pun problema într-un alt mod.

Câţi dintre cei care susţin cu atâta înverşunare această mişcare şi aceste alegeri ar face acelaşi lucru? Mai mult, câţi dintre aceştia şi-ar îndruma copiii spre o astfel de alegere? Câţi ar fi de acord ca într-o seară copilul său să vină acasă ţinându-se de mână cu o altă persoană de acelaşi sex, în prealabil să fi făcut deja lucruri mizerabile cu persoana în cauză, şi să recunoască faptul că este gay, bisexual sau transsexual?

Întreb aceste lucruri pentru că ştiu că majoritatea nu şi-ar fi pus niciodată problema în acest fel. Nimeni nu ar putea concepe faptul că odrasla sa ar putea vreodată să facă un asemenea lucru. Deodată lucrurile nu mai sunt normale când vine vorba de propria persoană sau de urmaşi. Cu siguranţă s-ar dezlănţui cel mai mare iad în familie şi ar exista certuri timp de ore întregi, urmând ca în cele din urmă să se destrame relaţiile dintre copii şi părinţi, făcând astfel posibilă o ruptură în familie. Oameni buni, trezirea! Este o problemă ce trebuie discutată în mai multe direcţii înainte de a fi acceptată şi primită ca şi cum nu ar însemna prea mult.

Văd cum foarte mulţi dintre utilizatorii Facebook au abordat imaginile de profil editate în stilul LGBT. Cu riscul de a mă repeta, majoritatea din cei care spun astăzi: "Da! Iubire şi egalitate pentru LGBT!!!", nu ar face niciodată vreun pas spre imoralitatea acestei mişcări, însă o promovează cu ferocitate. Îmi voi primi vreo câteva înjurături pe urma acestui articol, dar îmi asum acest risc. Nu doresc să mai punctez nimic altceva, ci să urez o săptămână frumoasă tuturor.