Untitled post

În ultima perioadă nu am mai fost activ pe blog, ceea ce mă întristează puţin, însă totodată mă bucură pentru că am reuşit să stau departe de laptop şi de tot ce înseamnă advertising şi alte chestii din acestea. Sincer, după ce toată luna ianuarie şi februarie am scris ca un roboţel, în luna martie am rămas pur şi simplu fără idei de subiecte, chiar dacă am căutat pe internet subiecte de abordat pe un blog. Astăzi revin, însă am şi o veste. În decursul zilei de ieri (18.03.2015), am fost contactat de cineva care ar dori să îmi cumpere blogul. Dacă s-a mai întâmplat şi altora în aceeaşi zi, nu ştiu, însă am ajuns la ideea că mi-ar prinde bine o sumă generoasă de bani. Nu vreau să spun cât anume am cerut pentru blog, însă cu banii pe care i-aş putea primi mi-aş cumpăra un domeniu personal şi aş începe totul de la capăt, plus că aş avea şi bani să mă întreţin pentru tot anul. Scenariul cel mai fericit ar fi acela în care eu aş primi banii, chiar dacă aş fi trist pentru o perioadă datorită faptului că am dat altcuiva cea mai mare muncă a mea.

Deşi nu cred că este foarte important, vreau să îmi motivez puţin inactivitatea. În urmă cu ceva timp vă spuneam cum că vreau să studiez în Danemarca după terminarea liceului. Ei bine, de la începutul anului am căutat cât mai multe materiale şi informaţii care m-ar putea ajuta să îndeplinesc acest vis al meu. De la începutul lunii februarie am luat legătura cu LSRS, iar acum mi se oferă şansa să discut cu propriul meu mentor, care este de asemenea stabilit în Danemarca. Deşi procesul este greoi, deoarece persoana cu care ţin legătura nu acordă suficient de mult timp întrebărilor mele, însă nu judec pe nimeni, pentru că până la urmă este un voluntar care face tot posibilul să mă ajute, cred că am ajuns să înţeleg vreo câteva chestii foarte importante în ceea ce priveşte tranziţia aceasta de la învăţământul românesc la cel danez, dar mai important, am înţeles cum să caut singur facultatea cu programele potrivite, care se mulează perfect cu opţiunile mele. Încă un an mai am până termin liceul, iar acest lucru mă alarmează, pentru că aş vrea să fac în aşa fel încât totul să fie pregătit şi sigur la momentul potrivit.

Liga Studenţilor Români din Străinătate

Aşa, ca o postare de seară, mă gândeam să vă împărtăşesc vreo două-trei gânduri şi noutăţi înainte de a începe o nouă săptămână. În speranţa că voi reuşi să ajung acolo unde îmi propun, şi anume în Danemarca, după ce termin liceul, am luat legătura cu LSRS (Liga Studenţilor Români din Străinătate). Nu aveam habar de o asemenea organizaţie la un asemenea nivel, însă chiar mi-a părut bine când am aflat de ea. În căutarea mea prostească pe internet pentru materiale care să îmi faciliteze procesul de adaptare la societatea daneză, am dat peste LSRS. Am găsit mai multe videoclipuri în care erau prezentaţi studenţi români cu poveşti diferite care s-au aflat în postura de a nu şti ce să facă odată ajunşi în Danemarca. "Unde o să stau?" "Cum o să câştig nişte bani?" "Unde mă duc prima dată?" sunt nişte întrebări care au un ecou foarte puternic pentru cei care ajung în Danemarca, iar LSRS oferă studentului român posibilitatea de a cunoaşte răspunsurile la toate aceste întrebări. Ceea ce mă bucură cel mai mult este faptul că LSRS oferă posibilitatea de a avea un mentor fiecărui student român care doreşte să studieze într-o ţară străină. Eu deja am aplicat la acest program de mentorat şi mi s-a şi dat un răspuns. Aşadar, chiar dacă începutul de săptămână nu este unul tocmai promiţător, datorită simulărilor prin care urmează să trec, sper ca măcar LSRS să îmi menţină mintea curată şi să reuşesc să trec prin toată această perioadă în care nu mă gândesc decât la terminarea mai rapidă a liceului. Ce pot să vă spun? Am ajuns la concluzia că dacă voi zăbovi prea mult în această ţară, cu atât mai mult mă voi afunda în mocirla pe care politicienii o numesc societate. Nu vreau să ajung să lucrez pentru un boier de-aici. Mai degrabă devin eu boier în ţara altuia. Ştiţi cum vine? "Mai bine sclav în ţara altuia decât sclav în ţara mea".