Aşa, ca o postare de seară, mă gândeam să vă împărtăşesc vreo două-trei gânduri şi noutăţi înainte de a începe o nouă săptămână. În speranţa că voi reuşi să ajung acolo unde îmi propun, şi anume în Danemarca, după ce termin liceul, am luat legătura cu LSRS (Liga Studenţilor Români din Străinătate). Nu aveam habar de o asemenea organizaţie la un asemenea nivel, însă chiar mi-a părut bine când am aflat de ea. În căutarea mea prostească pe internet pentru materiale care să îmi faciliteze procesul de adaptare la societatea daneză, am dat peste LSRS. Am găsit mai multe videoclipuri în care erau prezentaţi studenţi români cu poveşti diferite care s-au aflat în postura de a nu şti ce să facă odată ajunşi în Danemarca. "Unde o să stau?" "Cum o să câştig nişte bani?" "Unde mă duc prima dată?" sunt nişte întrebări care au un ecou foarte puternic pentru cei care ajung în Danemarca, iar LSRS oferă studentului român posibilitatea de a cunoaşte răspunsurile la toate aceste întrebări. Ceea ce mă bucură cel mai mult este faptul că LSRS oferă posibilitatea de a avea un mentor fiecărui student român care doreşte să studieze într-o ţară străină. Eu deja am aplicat la acest program de mentorat şi mi s-a şi dat un răspuns. Aşadar, chiar dacă începutul de săptămână nu este unul tocmai promiţător, datorită simulărilor prin care urmează să trec, sper ca măcar LSRS să îmi menţină mintea curată şi să reuşesc să trec prin toată această perioadă în care nu mă gândesc decât la terminarea mai rapidă a liceului. Ce pot să vă spun? Am ajuns la concluzia că dacă voi zăbovi prea mult în această ţară, cu atât mai mult mă voi afunda în mocirla pe care politicienii o numesc societate. Nu vreau să ajung să lucrez pentru un boier de-aici. Mai degrabă devin eu boier în ţara altuia. Ştiţi cum vine? "Mai bine sclav în ţara altuia decât sclav în ţara mea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu