Spectacolul zănaticilor

Unul dintre cele mai frumoase lucruri care poate exista este teatrul. Din acest motiv, astăzi vă voi vorbi despre un spectacol cu adevărat inedit la care trebuie neapărat să participaţi. 

În principiu, majoritatea nu mai acordă atât de multă atenţie şi timp pentru a se îngriji şi de latura umană care ţine de creativitate şi satisfacerea spiritului critic, însă acest lucru este pe cale să se schimbe. Indiferent de câţi dintre dumneavoastră ştiţi deja despre acest lucru, însă începând cu 30 mai, la Bucureşti are loc deschiderea Festivalul Internațional de Statui Vivante, la Casa Filipescu - Cesianu. Acest spectacol se adresează tuturor celor care vor să se bucure de numere unice în teatru şi artă în aer liber. Aţi citit bine, Festivalul "Noaptea Statuilor Vivante" va avea loc în aer liber, aşadar dacă sunteţi în trecere sau nu aveţi ce face în acea zi, sunteţi invitaţi să vă alăturaţi celorlalte sute (poate chiar mii) de bucureşteni care vor participa pe durata întregului festival şi se vor bucura de "Statuile Vivante".

Numerele sunt de-a dreptul uimitoare, aducând în România un nou stil de teatru, şi anume teatrul de stradă. Participând la un asemenea teatru, actorii care înfăţişează statuile vor sta nemişcaţi perioade îndelungate de timp, spre a fi admiraţi şi de spre a crea confuzie printre spectatori. Capacităţile artistice ale actorilor ajung la apogeu prin intermediul teatrului stradal, oferind astfel garanţia unui spectacol deosebit, fără erori. În principiu, oamenii care asistă la numerele stradale sunt uimiţi de abilităţile impresionante ale actorilor de a rezista în diferite condiţii la dorinţa de a se deplasa din locul iniţial. Oricum ar fi, dumneavoastră trebuie să ştiţi până atunci că festivalul se desfăşoară în perioada 30 mai - 5 iunie, o premieră pentru România, astfel încât oferind 7 zile de distracţie şi frumuseţe artistică.

Programul spectacolului este următorul:

30 mai – Deschiderea Festivalului (Noaptea Statuilor Vivante), Casa Filipescu – Cesianu, ora 20.00
31 mai – 1 iunie – Parcul Humulești (cartierul Ferentari)
2 – 3 iunie – Parcul Crângași (cartierul Crângași)
4 – 5 iunie – Parcul Herăstrău, intrarea din Șoseaua Nordului („Locul de la Roata mare”)

Festivalul "Noaptea Statuilor Vivante" este un spectacol al zănaticilor care s-au dăruit trup şi suflet pentru personajele pe care le întruchipează, adresat dumneavoastră, altor zănatici care trăiesc prin intermediul statuilor. Zâmbetele sunt garantate cu ajutorul costumelor haioase şi frumoase cu care actorii vor apărea în feţele dumneavoastră. Şi să nu uitaţi! Intrarea la festival este liberă, iar cea mai importantă regulă pe care colectivul de actori ai festivalului o impune tuturor participanţilor este să vă distraţi! 

Arta - ascensiune spre absolut

În urmă cu câteva zile am citit un articol de pe un blog care mi-a atras atenţia într-un mod plăcut. Iniţial aş fi dorit să vă fi scris despre el mult mai devreme, însă cu sărbătorile astea, am amânat şi am ajuns să vă scriu mult mai târziu decât ar fi trebuit. Pentru mine, acest articol a fost minunat şi m-a ajutat să descopăr câteva lucruri noi despre viaţă, mai exact despre artă. Un articol foarte bun, semnat de Sebastian Mihail Arghiropol, în care ne este relatată experienţa sa de viaţă în ceea ce priveşte arta. De obicei nu prea am parte de opinii şi viziuni diferite asupra artei, însă Mihail Arghiropol a reuşit să puncteze foarte bine câteva aspecte foarte interesante despre artă, motivându-mă să cred că, prin natura mea şi în calitate de blogger, sunt un creator de artă.

Da, pot să recunosc faptul că demult mă gândeam la faptul că, aşa cum sunt eu, un blogger de talie inferioară, pentru că nu mi-a plăcut niciodată să mă pun pe o aripă mult prea înaltă în condiţiile în care, din punctul meu de vedere, nici nu mă aflu, sunt un artist şi, prin cuvintele şi ideile mele, am inspirat foarte mulţi oameni, făcând toată această trudă a mea o manifestare artistică. Mihail Arghiropol aminteşte în articolul său că "timpurile actuale permit fiecărui consumator de artă să se transforme într-un creator", ceea ce mi se pare foarte corect, deoarece cititul este una dintre cele mai vechi arte din istoria omenirii, aşadar, bloggingul reprezintă o manifestare artistică a unor idei şi stări sufleteşti, la fel ca scrisul convenţional, din cărţi.

Mi-a făcut mare plăcere să citesc acest articol şi am regăsit cu mare plăcere nişte idei de care m-am mai izbit în viaţă. Deşi experienţa mea cu viaţa şi arta însăşi este încă fragedă, datorită vârstei, consider că nu este niciodată prea târziu pentru a explora mai mult. Arta ne ţine în viaţă şi ne trezeşte la realitate. Prin artă am înţeles că omul nu are nevoie de bani pentru a trăi, ci are nevoie de cunoaştere. Bunurile sunt efemere, însă informaţiile dobândite şi cunoaşterea lumii aşa cum ne este prezentată, reprezintă o modalitate de ascensiune spre absolut, o dobândire a infinitului. Mi-a plăcut foarte mult tematica abordată în acest articol şi ştiu sigur că abia după ce l-am citit înc-odată am reuşit să îl înţeleg mai bine. Vă recomand să citiţi şi dumneavoastră acest text minunat!

Vandalism sau artă?

Recent am văzut cum pe Facebook au fost distribuite mai multe chestionare legate de graffiti în care se punea întrebarea "vandalism sau artă?". Titlul acestei postări am decis să fie acelaşi cu cel al chestionarului, întrucât mi s-a părut foarte interesant şi chiar mi-ar plăcea să abordez acest subiect.

Deşi ştiu că există păreri împărţite despre această formă de exprimare artistică a unor persoane, nu pot să mă dezic de la biserică. Este destul de clar faptul că totul a pornit de la Sfântul Gheorghe. Cei care citesc acum aceste cuvinte s-ar putea să fie miraţi şi să se întrebe: "Cum să pornească totul de la Sfântul Gheorghe? Ăsta-i nebun?". În urmă cu o săptămână s-a transmis prin intermediul mass media o ştire care spunea că în Bucureşti o clădire a cărei faţadă era acoperită cu graffiti a fost văruită pentru a acoperi fresca ce îl înfăţişa pe Sfântul Gheorghe într-o viziune... să zicem, diferită. Nu se ştie cine a preluat această iniţiativă de a şterge pictura, însă oamenii cred că biserica este implicată, sau chiar proprietarul clădirii. Alte voci cred că este vorba de o asociaţie de locatari, dar cine ştie?

Nu mi se pare ceva ieşit din comun ca într-un oraş de dimensiunile capitalei să găseşti clădiri acoperite cu graffiti. Ba chiar ar fi ciudat să ştii că Bucureştiul, care până la urmă este şi el o mică-mare cocină, nu ar avea niciun graffiti. Ce este interesant este faptul că lumea interzice cu desăvârşire această iniţiativă artistică de a înfrumuseţa oraşul cu imaginile sfinţilor. Din nou vreau să subliniez faptul că nu dau bir cu fugiţii şi nu spun că biserica este rea, însă de această dată nu cred că o asemenea măsură chiar era necesară... este puţin absurd să afli că o instituţie a statului, dar mai mult de atât, casa Domnului, interzice cu desăvârşire tinerilor să facă lumii cunoscute chipurile sfinţilor, într-o manieră contemporană, asta dacă se adevereşte că biserica a fost implicată.

Am văzut şi eu fresca şi nu pot înţelege ce anume era jignitor la adresa Bisericii Ortodoxe Române, cu atât mai mult Sfântului Gheorghe, încât s-a dorit schimbarea unei lucrări frumoase. Sunt un om credincios, sunt mândru că sunt creştin ortodox, însă sunt dezgustat să aflu că în România Constituţia nu se respectă. Astfel aflăm că în ţara noastră dreptul la exprimare artistică este îngrădit. Arta este cea care ne eliberează, iar graffiti-ul cu siguranţă nu este o acţiune de vandalism.