Monday. Here we go again.

După o săptămână de vacanţă binemeritată, tot nu îmi vine să cred că timpul a trecut atât de repede şi mâine este o nouă zi de şcoală. În această zi de duminică mi-am făcut timp şi pentru puţină distracţie în familie. Am vizionat câteva filme bune la TV, am râs pe seama unor videoclipuri amuzante şi am luat cina în familie. Mi-a părut rău totuşi că nu am realizat cât de rapid a trecut tot timpul liber pe lângă mine şi că nu am reuşit să fac prea multe. Cu toate acestea, primul volum din romanul "Ion" este terminat şi pot să spun că am rămas cu un gust plăcut după lecturarea lui. Na că am reuşit să fac şi ceva ce mi-am propus de la începutul vacanţei. Într-o altă ordine de idei, azi dimineaţă am participat la slujba de la biserică şi am luat parte la una dintre cele mai frumoase pilde pe care o pot cunoaşte. Este vorba de pilda fiului risipitor, care în mod inconştient am mai ascultat-o de foarte multe ori, fiind povestită de diferite persoane. Mi se pare foarte interesantă, întrucât este pilda cu cea mai mare rezonanţă în sufletul meu. În cele din urmă pot recunoaşte că duminica mea a fost foarte plăcută. A voastră?

Some chilling time

Nu ştiu ce anume m-a apucat, dar ieri şi astăzi am fost foarte implicat în căutările mele asupra muzicii. M-am întors puţin la vremurile de aur ale generaţiei lui Michael Jackson şi am ascultat câteva din melodiile regelui. Cel mai mult mi-a atras atenţia melodia "They don't care about us". Mesajele pe care le-a transmis Michael prin melodiile lui sunt foarte puternice. Acestea au un ecou puternic chiar şi astăzi, după moartea lui.

Într-o altă ordine de idei, weekend-ul acesta l-am petrecut butonând laptopul. Ar fi trebuit să ies până în oraş, însă am avut programul "puţin încărcat" şi am renunţat. Cu toate acestea, parcă nici acum, după ce că am terminat cu toate tezele şi am reuşit să dorm şi eu mai mult, tot nu sunt pe deplin odihnit. Doamne! Abia aştept să vină vacanţa de iarnă. Serios, mai este doar o săptămână, însă eu simt că nu mai rezist. Vreau să îmi văd fraţii reuniţi într-o singură cameră, să ascultăm muzică, să vorbim, să ne uităm la filme.

The Walking Dead - Sezonul 1, Episodul 1

Pentru că v-am promis cu mult timp în urmă că voi începe un nou val de recenzii asupra unui nou serial, şi anume The Walking Dead, iată că a venit vremea să vă prezint câteva impresii din serialul meu preferat.

Sezonul 1 este destul de bun după părerea mea, deşi nu este tocmai cireaşa de pe tort. Episodul 1 a reuşit totuşi să mă impresioneze profund. Trebuie să vă spun că alegerea lui Andrew Lincoln drept personaj principal (în rolul lui Rick Grimes) a fost cea mai bună treabă făcută de un regizor de filme/seriale. În primul episod ne este prezentat Rick, un ajutor de şerif, care se trezeşte într-un spital abandonat după ce a fost împuşcat. Acesta află odată ce iese din spital că oraşul său a fost invadat de morţi vii.

Rick pleacă de la spital spre casă unde se aşteaptă să îşi găsească soţia şi băiatul, însă aceştia sunt de negăsit. Ieşind afară din casă şi poposind pe peluza din faţă a casei, acesta este lovit în cap de copilul unui cetăţean care s-a refugiat într-o casă din apropiere. După ce se trezeşte din cauza loviturii suferite, acesta este întâmpinat tatăl copilului care îi explică situaţia. Petrecând noaptea în casa bărbatului, Rick consideră că este momentul să îi răsplătească bunătatea lui Jones (tatăl) şi pleacă împreună cu amândoi la secţia de poliţie a oraşului unde îi echipează cu arme şi muniţie pentru a se putea apăra. Desigur, nici acesta nu se lasă pe brazdă şi îşi îmbracă costumul de om al legii, urmând ca apoi să îi părăsească pe cei doi, plecând spre Atlanta, oraşul care era considerat refugiul supravieţuitorilor.

Pe la jumătatea drumului maşina îi cedează şi este nevoit să parcurgă distanţa rămasă călare pe un cal. Odată ajuns aici, Rick are parte de o mare surpriză. O hoardă de morţi vii îl văd şi încearcă să îl mănânce. Din păcate calul este doborât, însă el scapă ca prin urechile acului, intrând într-un tanc de armată, loc în care ia legătura printr-o staţie radio cu un alt supravieţuitor care se afla pe o clădire.

Cinematograf la tine acasă

Aţi visat vreodată la camera visurilor voastre? O cameră dedicată strict uzului personal, care să deţină toate lucrurile pe care le-aţi visat întotdeauna? Eu unul ştiu sigur că am făcut-o, şi sincer să vă spun, încă o fac. Deşi să visez la propria mea cameră în momentul de faţă este destul de dificil, având în vedere că sunt nevoit să îmi împart camera cu fratele mai mare. Cu toate acestea, pot să zic că sunt norocos, dat fiind faptul că eu şi fratele meu avem interese comune. Şi nu, nu mă refer numai la fete sau sport. Fetele da, sunt un interes mai mult decât comun, şi mi se pare perfect normal; în ceea ce priveşte sportul, există loc de discutat pe tema asta. Amândurora ne place să ne uitam la TV, asta este clar, însă gusturile sunt puţin diferite din acest punct de vedere. Deşi mie îmi face plăcere să mă uit mai tot timpul pe programe ştiinţifice, iar lui doar pe cele de muzică şi rareori programe culinare, un lucru este sigur, amândoi adorăm să vizualizăm un film bun pentru a încheia seara în cel mai plăcut mod posibil.

Şi ştiu sigur că şi lui, ca şi mie de altfel, i-ar face mare plăcere să avem un TV, poate chiar Smart TV cu o diagonala satisfăcătoare, dacă nu enormă, şi un HomeCinema System alături. Din păcate pentru noi, bugetul familiei nu permite astfel de achiziţii în momentul de faţă, dar în viitorul apropiat poate vom avea parte şi de astfel de gadget-uri. În momentul de faţă ne descurcăm cu un simplu monitor LCD LED cu o diagonal de 21 inch, şi un simplu sistem audio cu o putere de 150W (care după părerea mea, nu sunt 150W reali).

Pe scurt, amândoi ne-am dori ca atât monitorul, cât şi sistemul audio să dispară de pe birou, iar în locul lor să apară un Smart TV cu o diagonala de 40+ inch şi 2 dintre cei 4 sateliţi ai sistemului audio. Sistemul audio am înţeles de la fratele meu că se va schimba cât de curând cu un nou HomeCinema. Personal am aflat despre ce sistem este vorba şi m-am gândit să împărtăşesc ideea fratelui meu tuturor. 

Ţin să vă spun că el are o slăbiciune pentru electronicele Samsung (cu excepţia telefonului; nu ar renunţa la acel Nokia C3 pentru nimic în lume), dar nu vă lăsaţi speriaţi de asta, pentru că fratele meu a ştiut întotdeauna, dacă îmi permiteti să îl laud, să aleagă cele mai bune produse, care menţin balanţa calitate-preţ în echilibru, şi nu mă miră deloc acest lucru având în vedere că este născut sub zodia Balanţă.

Dar atât despre fratele meu, este timpul să ne întoarcem la acel sistem HomeCinema pe care am vrut să vi-l prezint. După cum am menţionat mai sus, producătorul este Samsung. În ceea ce priveşte numele întreg al sistemului, acesta este SamsungHT-F4550. Un sistem foarte elegant şi subtil din punct de vedere al aspectului, alcătuit din 5 sateliţi, staţia ce conţine amplificatorul, subwoofer-ul şi desigur DVD Player-ul. 

Privind mai atent fiecare component al sistemului, se poate observa fineţea şi luciul oferit de plasticul de calitate superioară, rezistent la vibraţii, utilizat la scheletul sateliţilor. Cutia wofer-ului confecţionată din pal sau “plăci încărcate” cum îi spun unii, este foarte bine presată, rezultatul fiind rezonanţa de calitate superioară şi, desigur, o putere pe măsură. Dimensiunile sistemului sunt de 430x55x250 mm (D x H x W); vă gândiţi poate cu asemenea dimensiuni, greutatea trebuie să fie pe măsură. Chiar deloc! Deşi sateţitii sunt destul de mari, greutatea totală a sistemului este de doar 2.3 Kg. Un raport mărime-greutate chiar stabil după părerea mea. Un ultim lucru de menţionat din acest punct de vedere este prezenţa pânzei ce acoperă boxele montate pe scheletul sateliţilor, în scopul filtrării sunetului atunci când este emis de boxe.   

Ridicând capota, apare o listă destul de mare ce cuprinde o serie de caracteristici tehnice, care vă spun sincer, mi se par remarcabile. În prim plan ţin să aduc puterea de ieşire pe care o au boxele; acestea având o putere de 500W reali (şi da, m-am interesat şi am văzut teste făcute în mod special în acest scop). Trecând mai departe, putem observa că sistemul are un număr de canale audio de 5+1 şi o serie foarte mare de formate audio precum: MP3, DIVX (incluzând XVID), AVCHD, şi nu în ultimul rând Blu-ray Video şi 3D precum şi alte formate. Format de redare Blu-ray şi 3D, un adevărat vis pentru împătimiţii filmelor. Având un număr măricel de formate de redare, este de la sine înţeles că şi numărul de decodoare incorporate este la fel de satisfăcător; enumerând unele dintre ele, acestea sunt: AVCHD, LPCM, AAC, MP3, MKV, FLAC, JPEG şi încă alte 4 decodoare. Mediile de CD/DVD suportate sunt mai mult decât de ajuns, în principal fiind prezente cele mai importante şi anume: 3D Blu-ray, Blu-ray Video, VCD 1.1 şi cele obişnuite pe care le deţine orice unitate digitală de citire/scriere. 

Porturile de conexiune prezente sunt într-un număr destul de mare, făcând sistemul pe cât de plăcut, pe atât de util posibil. Printre porturile obişnuite şi cunoscute de toată lumea, precum ieşirea HDMI şi portul Anynet+(HDMI-CEC), sistemul dispune şi de un Host USB 2.0, ARC (canal de returnare audio), port DLNA, şi preferatele mele Bluetooth şi Wi-Fi Direct. Ce poate fi mai minunat decât prezenţa unei antene Bluetooth sau Wi-Fi în propriul sistem audio, ducând astfel la lipsa cablurilor împrăştiate prin cameră sau ascunse pe sub covor, care distruge aspectul estetic al întregii camere. 

Acestea fiind spuse, cam astea sunt caracteristicile tehnice ale sistemului, însă nu ne oprim aici. Voi continua să vă prezint adevărata placere de a visa la un astfel de sistem; mai exact ceea ce poate face cu adevarat acest sistem. Pe scurt aş putea spune că un astfel de sistem aduce propri-ul club la voi în casă. Purtând tehnologia Dolby Digital Sound (Dolby Pro Logic II, Dolby Digital Plus, Dolby True HD) calitatea şi puterea sunetului este crescută exponenţial, iar împreună cu caracteristica 3D Sound Plus totul ia amploare şi depăşeşte aşteptările ascultătorului. Deşi este un sistem 5+1 acesta are capacitatea de a virtualiza sunetul surround ca fiind un sistem 7+1. Sistemul deţine desigur şi un egalizator propriu, precum şi un MP3 Enhacer, un Power Bass Booster şi cel mai interesant enhacer fiind acel “Crystal Amplifier Plus”. 

Pentru împătimiţii sportului există opţiunea “Football Mode” transformând vizualizarea meciurilor preferate într-o experienţă pe cât se poate de reală. Mă pot imagina vizionând un meci de fotbal pe canapeaua din cameră, crezând că sunt pe Arena Naţională din Bucureşti. Toate astea putând fi realizate datorită noilor tehnologii care optimizează nu numai partea sonoră, ci şi partea video. Tehnologia 3D-Audio adaugă sunete în plan vertical şi se sincronizeaza cu moţiunea 3D prezentă pe ecranul televizorului. 

Ca să închei cu graţie, consider că sistemul HomeCinema Samsung HT-F4550 este o adevărată capodoperă în materie de sunet, cu o putere mai mult decât perfectă. Propriul cinematograf, sau numiţi-l cum vreţi, în propria casa. Un ultim lucru aflat în ultimă instanţă, acest sistem se pare că dispune de cea mai nouă tehnologie pantetată de Samsung menită să protejeze atât ascultatorul cât şi boxele în sine de fluctuaţiile de sunet ce pot apărea ulterior. Ca frază de încheiere aş putea spune simplu: “Asculta, vizualizează, repetă!”

Serialele contra filme

Dacă aţi şti cât de mult urăsc acel moment în care încerc să mă uit la un episod dintr-un serial, dar nu găsesc subtitrare... of! Asta este cea mai enervantă perioadă din viaţa mea. Mă strofoc imediat după ce descarc episodul respectiv să caut o subtitrare care să se potrivească... şi ghiciţi ce? Nu se potriveşte nici măcar una! În schimb, filmele au parte de o atenţie super-mega-ultra deosebită! În condiţiile în care eu nu mă uit la filme, deşi găseşti mai multe filme subtitrate decât seriale, totul în defavoarea serialelor mele preferate. Serialele mă atrag mai mult decât filmele, şi sincer nici eu nu prea am un set de argumente pertinente care să susţină această idee. Poate că singurul lucru care poate să explice această preferinţă pentru seriale este faptul că serialele dispun de o acţiune mai amplă, pe un termen îndelungat. Trebuie să recunosc, rareori mă uit la filme. Nu prea am nici răbdarea să stau timp de două ore în faţa unui monitor, sau chiar în faţa televizorului, pentru a urmări două personaje cum se ciocnesc în cap cu un baston sau mai ştiu eu ce. În schimb, serialele îmi conferă un sentiment plăcut de fiecare dată când termin de vizionat un episod. Pe lângă faptul că aşteptarea pentru a viziona următorul episod din sezonul respectiv, dacă sunt la zi cu episoadele, iar serialul nu a încheiat producţia episoadelor, spre exemplu The Walking Dead. Ce este drept, chiar dacă aşteptarea pentru vizionarea următorului episod din sezonul respectiv este una mult mai mică, aceasta devine tensionantă atunci când eşti în căutarea unei subtitrări potrivite, dar, ca de obicei, nu găseşti nimic până următoarele câteva zile. Păţesc asta de fiecare dată când trebuie să mă uit la The Walking Dead. Episoadele sunt lansate mereu în zilele de luni (la noi), pe la ore la care nici măcar câinii nu sunt în picioare. Astăzi nici măcar nu am apucat să găsesc episodul pe care îl caut, ceea ce mă cam mâhneşte, pentru că niciun site nu îl are încă încărcat. Cam aşa petrec fiecare zi de luni. O încep descărcând ultimul episod apărut, de căutat subtitrare pentru el nici nu se mai pune problema... aşa că mă mulţumesc cu toate cunoştinţele mele în materie de limbă engleză şi să încerc să traduc replicile actorilor pe parcurs ce vizionez scenele. Aşa, dragii mei, îmi petrec eu timpul în fiecare dimineaţă de luni, şi totodată în acest articol v-am explicat de ce apreciez mai mult serialele decât filmele.