Pentru că v-am promis cu mult timp în urmă că voi începe un nou val de recenzii asupra unui nou serial, şi anume The Walking Dead, iată că a venit vremea să vă prezint câteva impresii din serialul meu preferat.
Sezonul 1 este destul de bun după părerea mea, deşi nu este tocmai cireaşa de pe tort. Episodul 1 a reuşit totuşi să mă impresioneze profund. Trebuie să vă spun că alegerea lui Andrew Lincoln drept personaj principal (în rolul lui Rick Grimes) a fost cea mai bună treabă făcută de un regizor de filme/seriale. În primul episod ne este prezentat Rick, un ajutor de şerif, care se trezeşte într-un spital abandonat după ce a fost împuşcat. Acesta află odată ce iese din spital că oraşul său a fost invadat de morţi vii.
Rick pleacă de la spital spre casă unde se aşteaptă să îşi găsească soţia şi băiatul, însă aceştia sunt de negăsit. Ieşind afară din casă şi poposind pe peluza din faţă a casei, acesta este lovit în cap de copilul unui cetăţean care s-a refugiat într-o casă din apropiere. După ce se trezeşte din cauza loviturii suferite, acesta este întâmpinat tatăl copilului care îi explică situaţia. Petrecând noaptea în casa bărbatului, Rick consideră că este momentul să îi răsplătească bunătatea lui Jones (tatăl) şi pleacă împreună cu amândoi la secţia de poliţie a oraşului unde îi echipează cu arme şi muniţie pentru a se putea apăra. Desigur, nici acesta nu se lasă pe brazdă şi îşi îmbracă costumul de om al legii, urmând ca apoi să îi părăsească pe cei doi, plecând spre Atlanta, oraşul care era considerat refugiul supravieţuitorilor.
Pe la jumătatea drumului maşina îi cedează şi este nevoit să parcurgă distanţa rămasă călare pe un cal. Odată ajuns aici, Rick are parte de o mare surpriză. O hoardă de morţi vii îl văd şi încearcă să îl mănânce. Din păcate calul este doborât, însă el scapă ca prin urechile acului, intrând într-un tanc de armată, loc în care ia legătura printr-o staţie radio cu un alt supravieţuitor care se afla pe o clădire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu