Citatul săptămânii

"Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare." George Clemenceau

La ProTV prostia este în vogă!

Deşi titlul acestei postări poate părea puţin dur, nu este nici pe departe un mesaj de ură din partea mea la adresa postului de televiziune, ci purul adevăr.

Nu ştiu dacă la TV încă se mai difuzează reclama aceea cu "Inspectorul vacanţă", dar acesta este şi elementul care m-a indignat profund. Mi se pare o adevărată prostie, un joc idiot pus la cale de cei din redacţie. ProTV este singurul canal de televiziune din România care reuşeşte zilnic să ne aducă numai ştiri proaste, ştiri care până la urmă ne defăimează pe noi ca români, ca oameni! De ce trebuie să facă neaparat cei din producţia emisiunilor de la ProTV mare tam-tam pe baza unor reclamaţii primite de la clienţii unor hoteluri nesatisfăcătoare de pe litoral? Răspunsul îl cunoaştem toţi, dar întrebarea şi mai bună este, s-au gândit vreodată la faptul că ne pătează şi mai mult imaginea ţării în faţa turiştilor străini? Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mai există prinţul Charles care ne mai promovează cât de cât munţii şi plaiurile, că de altfel era vai şi amar de turismul nostru. Toată această campanie pe care ei o susţin (cei de la ProTV) este pe cât se poate de idioată. De ce spun asta? Păi motivele ar fi următoarele: ţara primeşte buline negre zilnic cu publicarea unor ştiri, atât televizate cât şi scrise de către cei din redacţia ProTV; ştirile de genul - turiştii sunt hărţuiţi de vrăjitoare, vânzători ambulanţi şi hoţi ne transformă automat într-un stat de brute fără minte, aşa cum am fost catalogaţi nu cu mult timp în urmă de lumea din Occident atunci când s-a aflat că noi suntem hoţii şi distrugătorii operelor de artă din Olanda. De ce să mai conteze o imagine deja pătată? Care mai este rostul unei reclame bune? Oare totul se rezumă la bani în ţara asta? Nu se gândeşte nimeni la generaţiile viitoare, la cei care încă nu s-au născut, la cei care trebuie să se bucure mai mult de această ţară decât noi?

Este o adevărată porcărie, şi pentru cei care nu mă credeau când spuneam că media ne controlează minţile, iată că încă un exemplu puternic îşi face apariţia. Frumoasă ţară, păcat de populaţie!

Ce contează cel mai mult

Ne naştem, trăim şi gustăm din toate deliciile vieţii... cel puţin, din cele pe care noi le considerăm a fi delicii. Uităm, dăm cu piciorul adevăratelor oportunităţi şi sfidăm orice principiu. Ne facem stăpâni asupra unei vieţi pe care nu o merităm, asupra unei vieţi care ne distruge, şi totuşi suntem mândri de noi. Aducem aminte lucruri dureroase şi facem doar ceea ce ne convine. Da, mereu avem dreptate şi vom fi superiori faţă de oricine.

Este foarte dureros să ştii că o mână de oameni poate schimba înfăţişarea unei ţări în doar câţiva ani. Recent am citit pe internet o scrisoare a unei studente plecată cu studiile în Marea Britanie, scrisoare adresată publicului.

"Dumnezeu a fost ucis de Occident" această parte din scrisoare mi-a atras atenţia în mod special. 

Dacă în postarea în care aţi aflat lucruri despre mine nu am apucat să scriu, vă mărturisesc că sunt un băiat mai de modă veche, old school aţi putea spune. Sunt un inadaptat al "societăţii moderne". Nu am iPhone, dar cred în Dumnezeu şi încă trăiesc. Părinţii mei nu îmi oferă acoperişul unei vile sau al unui conac, ci al unui loc pe care eu îl numesc casă, dar mă simt mândru că o am şi pe aceasta. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu în pas cu moda, şi în nici un caz nu mă număr printre băieţii care cunosc toate mărcile telefoanelor şi ale maşinilor. Sunt curajos, dar totodată îmi este frică să îmi exprim sentimentele în mod direct faţă de persoana pe care o plac. Nu merg în cluburi şi nu îmi place să fiu "cool", mai degrabă tipul de băiat singuratic şi căutător de linişte. Este o viaţă simplă, dar minunată, şi aş dori ca toată lumea să o trăiască. Îmi doresc să schimb ceva în ţara asta, şi îmi doresc cu ardoare!

Mă dezamăgeşte faptul că te împrieteneşti atât de uşor cu persoane pe care îi consideri fraţi, respectiv surori de sânge şi totuşi sunt doar păpuşile unui sistem corupt, a unei ţări îmbolnăvite de nişte mizerii. În licee suntem învăţaţi că media este cea de-a treia putere într-un stat. Iată că acest lucru este pe de o parte adevărat, pe de altă parte fals. În România, media este, din păcate, prima putere în stat. De ce spun asta? Observ pe zi ce trece cum tinerii, oamenii de seamă şi chiar copiii se transformă treptat în nişte gunoaie fără raţiune. Este oare ceea ce vedem zilnic la TV, ascultăm la radio sau citim în pictoriale, asta dacă mai citim, un scop în viaţă? Contează chiar atât de mult să fii cel mai cunoscut om din oraş, judeţ, ţară, ş.a.m.d. atâta timp cât uiţi cine eşti cu adevărat? Avem o istorie bogată, o istorie scrisă cu sângele unor îngeri. Oameni de seamă care au scris zeci de romane, milioane de soldaţi care au luptat pentru poporul nostru cu preţul vieţii, conducători care mai de care şi o credinţă neclintită. Acestea sunt vieţile, lucrurile şi scopurile pe care trebuie să le învăţăm. Viaţa materială este pe moment, iar mai devreme sau mai târziu, atunci când moartea ne va şopti cântecul etern, o să dăm uitării toate aceste "deprinderi" şi desigur că şi noi, la rândul nostru o să fim uitaţi. Asta sperăm? Să devenim un simplu sac de oase? Niciodată nu este prea târziu să schimbăm ceva, iar atunci când o să avem dubii, când o să ne rătăcim undeva pe drum, să ne aducem aminte că suntem stăpâni pe propria viaţă şi că nu trebuie să ne lăsăm conduşi de o mentalitate stricată... bolnavă! Şi mai presus de toate... să ne aducem aminte că suntem puternici şi că putem continua.

City lights

Cred că este cel mai frumos film pe care l-am văzut în viaţa mea. Ştiam de mult timp de film, însă acum că tot am scris şi postarea cu Charlie Chaplin, am decis că ar fi vremea să văd şi acest film. Desigur, filmul nu a întârziat să îşi lase amprenta asupra mea. Aş minţi dacă nu v-aş spune că am plâns la sfârşit. Filmul începe cu o secvenţă foarte comică în care Charlie este surprins dormind în poalele unei statui-monument. Momentele ce urmează sunt foarte amuzante, astfel Charlie devine comicul de situaţie. Vă doresc să vizionaţi acest film, şi credeţi-mă că nu o să vă pară rău. Plimbându-se pe stradă, el întâlneşte o tânără domnişoară care vindea flori. În doar câteva clipe, Charlie află că fata este oarbă. Este pur şi simplu emoţionat de această fiinţă atunci când aceasta primeşte bănuţul în schimbul florii primite, iar ea foarte panicată îl strigă pentru ai da rest, însă acesta nu acceptă şi "pleacă". Povestea continuă foarte frumos, iar filmul este o combinaţie între comedie, romanţă şi dramă, ceea ce conferă spectatorilor o satisfacţie nemaipomenită. Cu toată inima, vă spun că este o operă de artă, şi ştiu sigur că pentru cei care apreciază filmele vechi, nu o să fiţi dezamăgiţi.

Când mă plictisesc

Modelele umanităţii#2

Cred că aceasta, printre multe altele, este cea mai irelevantă şi dominantă personalitate din lumea cinematografiei. Nu cred că există măcar o persoană în lumea asta, cu un bagaj intelectual destul de bogat, care să nu fi auzit de el, nu concep aşa ceva!
Charlie Chaplin, un simplu om care a trecut ca mulţi alţii prin sărăcie şi greutăţi în viaţă, este unul din cei mai mari comedianţi ai lumii moderne. Dacă mă credeţi sau nu, Charlie Chaplin a avut o copilărie grea. El nu s-a născut cu averi, ceea ce l-a pus de multe ori în faţa unei soarte crude. Împreună cu fratele său vitreg, a trebuit să locuiască timp de ani de zile alături de tatăl său, un tată alcoolic şi nepăsător, şi mama sa Hannah Chaplin care era de asemenea un artist.
Datorită greutăţilor financiare suportate de-a lungul copilăriei, Charlie şi fratele său, acum mai în vârstă şi capabili să decidă ce vor, şi-au început o carieră în muzică. Împreună, aceştia erau minunaţi, însă nu doar din cauza talentului lor, ci mai mult din cauza relaţiei lor puternice, relaţie care i-a ţinut uniţi foarte mult timp.
În ciuda faptului că a fost sărac, Charlie a fost influenţat de acest factor în privinţa creării personajelor lui.

Un scurt interviu acordat de Charlie m-a impresionat foarte tare. Cu foarte multă credinţă şi devotament faţă de actorie, el considera că personajele lui practic existau, deşi fictive, ele existau prin el. Defapt, este un lucru adevărat şi dovedit faptul că personajele lui au fost aduse la viaţă de propria sa personalitate, nu mai este nimic de mirat, însă, după cum am spus şi mai sus, devotamentul şi iubirea lui faţă de actorie s-au dovedit a fi mai puternice decât orice pe lume.

În anul 1940 a avut de suportat multe procese pe ideea că era simpatizant al partidului comunist. Deşi nu era adevărat, cei de la Hollywood au interpretat greşit prestaţia lui Charlie din filmul "Dictatorul". O adevărată operă de artă dacă îmi permiteţi.
În cele din urmă, nu doresc să lungesc prea mult subiectul, aşa că voi adăuga o mică părere.
Printre rolurile sale cele mai cunoscute, Charlie m-a impresionat profund datorită devotamentului său. Îşi iubea rolurile, arătând practic faptul că personajele erau o parte din viaţa lui. Indiferent dacă el a murit, consider că operele sale vor dăinui peste ani şi ani de acum înainte, până în ultimele zile ale omenirii.

"Durerea mea ar fi motivul pentru care cineva râde. Dar râsul meu nu ar trebui să fie niciodată motivul durerii cuiva."

Mesajele unor persoane "suferinde"

Am de foarte mult timp în vedere realizarea unei asemenea postări, însă niciodată nu am avut timpul necesar ca să o scriu. Ei bine, iată că a venit şi vremea să se schimbe ceva.

Cred că nu sunt singurul din întreaga lume care are prieteni(e) în lista de prieteni de pe Facebook care nu prea pot trăi fără să posteze măcar 1 mesaj la un interval de 10-15 minute. Nu am nimic cu nimeni! Nu reprezint nici o trăsătură a xenofobiei, însă mi se pare deja mult prea exagerat. Faptul că postezi la 10-15 minute un mesaj, o poză, o melodie... ok, mi se pare totul în regulă, însă nu pot să suport acele persoane care îşi plâng de milă pe Facebook în încercarea de a atrage atenţia. Nu înţeleg, ce rost are să postezi imagini sau strofe dintr-o melodie lacrimogenă cu menirea de a capta atenţia cuiva? Eu nu cred că are efect, şi totuşi unii continuă să o facă. Este deranjant la un moment dat să stai pe Facebook şi să citeşti de fiecare dată când dai scroll-down la pagină câte un mesaj de genul: "Cândva o să te întorci la mine, dar nu o să îmi mai pese, atunci vei realiza cât ai pierdut" sau "în sufletul meu, încă te caut", iar exemplele pot continua. Oameni buni! Trăim în secolul 21 în care libera exprimare este în masă! Chiar trebuie să te ascunzi în spatele unei măşti virtuale pentru a dovedi cât eşti de "special(ă)" şi de "nepreţuit(ă)"? Dacă tipul sau tipa nu te mai vrea, lasă totul aşa cum este, nu mai plânge şi treci mai departe, astfel nu rişti să devii un narcisist. Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar consider că unii exagerează şi devine foarte supărător să le citeşti zilnic dramele. Sincer, încep să cred că persoanele acestea nu au viaţă... adică, să consideri că este sfârşit de drum la tinereţe? Viaţa nu se termină aici, ai tot timpul din lume pentru alte relaţii sau mai ştiu eu ce... dezamăgirile or să vină una după alta, indiferent de circumstanţe. Cu scuzele de rigoare, dar dacă sunteţi atât de încuiaţi, încât să credeţi că o singură persoană vă poate ruina viaţa, atunci sigur sunteţi încuiaţi la minte.

Tricouri personalizate. De ce?

Îmi plac foarte mult tricourile personalizate, sunt minunate, ba chiar deţin unul personalizat cu trupa Rammstein pe el. Poate că aceste tricouri nu vor fi niciodată în topul preferinţelor marilor designeri din modă, însă gusturile nu se discută, iar asta este o regulă de aur pentru întreaga omenire. Culorile şi textele care ne reprezintă sunt cele mai frumoase mesaje pe care le-am putea purta cu noi, la propriu.
Am navigat puţin pe internet în căutare de tricouri şi am dat peste un site foarte tare. Site-ul se numeşte TShirt-Factory.ro, iar pe acest site puteţi găsi o gamă largă de tricouri personalizate. Desigur, cei de la TShirt-Factory realizează şi tricouri cu inscripţii personalizate, dar de ce ţi-ar mai trebuie o inscripţie personalizată când ai cele mai amuzante mesaje deja gata făcute şi numai bune de comandat? Am făcut o mică selecţie a câtorva tricouri care mi-au atras atenţia în mod special.

Vrei să mergi pe stradă şi auzi deodată în spatele tău că cineva te bârfeşte? Te întorci brusc şi îi arăţi mesajul de pe tricou, atunci va avea un motiv numai bun să te vorbească!

Da, da, mi s-a mai spus, poate că uneori par narcisist, dar nu sunt, mai degrabă arogant, şi totuşi, cui îi pasă? I'm sexy and I know it!

Te grăbeşti să ajungi la o petrecere şi realizezi că nu mai ai o bluză sau un tricou curat sau care să se potrivească cu tema în sine? Nu îţi face griji! Am un tricou numai bun pentru tine, asta dacă eşti amator de băuturi alcoolice.

Stai la masă cu cei mai buni prieteni ai tăi, iar prietena te invită să dansezi cu ea. Neştiind între ce să alegi, te ridici şi îi arăţi cu părere de rău tricoul tău. Ce scuză mai bună ai mai putea avea? Serios! Mi se pare cel mai genial mod de a scăpa de oboseală. Genial!

Dacă ziua unuia dintre părinţii tăi se aproprie şi nu ai vrea să fii singurul din familie care nu îi face un cadou, am găsit cadoul potrivit care va garanta un zâmbet de durată pe buzele tuturor celor din încăpere.

Ştim foarte bine că oricât de mult ţi-ai dori să îi spui unuia dintre părinţii tăi că arată la fel de bine ca acum câţiva ani, în special mamei, câteva transformări din cauza îmbătrânirii tot îşi fac apariţia, însă nu reprezintă o piedică pentru a face un compliment. Da, mesajul afişat mai sus pe tricou este pe cât se poate de adevărat. Nu îmbătrâneşti, doar îţi creşte valoarea, iar dacă ar fi ca unul dintre părinţii mei să poarte acest tricou, ei bine pot spune că ar fi "priceless".

Deci, dacă îţi plac tricourile şi ai vrea să îţi cumperi unul personalizat, însă nu ştii de unde, îţi sugerez acest site. Este foarte uşor de comandat, preţurile sunt cu mult sub cele ale magazinelor din oraşe, iar tu ca şi client îţi poţi alege culoarea şi mărimea tricoului. Mai simplu de atât nici că se poate! www.tshirt-factory.ro

Noi doi

Astăzi am primit un mesaj mai mult decât încântător de la o prietenă foarte bună. Andra Fănică, ea este fata despre care vorbesc, este una din participantele de anul trecut din concursul X Factor. Având în vedere faptul că suntem din acelaşi oraş, ne cunoaştem de ceva timp, deşi nu am petrecut prea mult timp împreună, dată fiind diferenţa dintre vârste, dar asta nu ne-a oprit să ne mai spunem uneori un "bună, ce faci?" sau să mai purtăm uneori nişte convorbiri, amuzante, tipic pentru Andra. Ca să nu lungesc prea mult subiectul, ce credeţi? Da, unii poate aţi aflat deja, Andra a lansat o melodie super tare, şi nu o melodie înregistrată la microfonul căştii, nu aşa cum fac amatorii, ci într-un studio profesional.

Aceasta este melodia şi se numeşte, evident, "Noi doi". Mie unul mi-a plăcut foarte mult, vouă?

Desigur, puteţi găsi mai multe piese muzicale interpretate de Andra atât pe Youtube (http://www.youtube.com/user/WednesdayAndra?feature=watch) cât şi pe pagina oficială de Facebook (https://www.facebook.com/andra.fanica).

Această zi în istorie - 20 iulie

Sunt trei informaţii pe care le-am reprodus în limba Română, în ideea că sunt nişte informaţii utile. În legătură cu naşterea cântăreţului Carlos Santana... am o slăbiciune pentru muzica lui, de aceea mi se pare foarte importantă şi această zi.

Carlos Santana 1947 - Muzician (Santana) 

1944 - În acest an a avut loc atentatul care avea ca scop asasinarea lui Adolf Hitler. Bomba a explodat la sediul din Rastenburg unde, Hitler a suferit răni minore.

1969 - Astronauţii navei spaţiale Apollo II, Neil Armstrong şi Edwin E. Aldrin Jr. au devenit primii oameni care au călcat pe lună.

Un liceu nu prea mare, dar cu de toate

Locuiesc în municipiul Tecuci şi învăţ de 5 ani de zile în Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş", sau aşa cum îi mai spunem noi, liceul 2. Aşa cum poate am mai spus într-o postare anterioară, aştept cu nerăbdare să reînceapă liceul. De ce spun asta? Deoarece în decursul acestui an am aflat că toate clasele de a 10-a vor face parte din presa liceului. Pentru mine ocazia de a-mi publica articolele şi în alte circumstanţe în afară de blog reprezintă o victorie nemaipomenită. Desigur, se prea poate să nu fi înţeles toate aspectele şi detaliile în legătură cu organizarea acestei echipe, dar hei, cui îi pasă? Să fiu un mic jurnalist timp de un an, ah! Este un vis devenit realitate. Iar pentru cei care încă se întreabă: "Cum adică înveţi de 5 ani în liceul tău?". Acest liceu are de asemenea şi clase de gimnaziu, iar eu am trecut prin toate, acum urmează să îi văd şi pe ceilalţi 3 ani care mă aşteaptă.

Un mic amănunt legat de această revistă a liceului: este singura revistă pe plan naţional care se publică zilnic şi este tipărită. Da, tocmai aţi citit "tipărită". Ştiu că mândria este un păcat capital, dar nu pot nega faptul că sunt mândru de liceul meu.

Puteţi găsi mai multe ediţii din "Jurnalul Nostru" chiar pe pagina de Facebook a revistei: https://www.facebook.com/JurnalulNostruCNCH?fref=ts

Condiţie de atlet

Salutare tuturor, ştiu că de ceva vreme nu am prea mai postat (din păcate), însă promit că o să remediez eu asta într-un fel sau altul.

Recent, am fost sunat la ora 11 dimineaţa de un tânăr în legătură cu o clinică. Mi-a povestit câte ceva despre această clinică de la mine din oraş apoi m-a invitat la o serie de analize gratuite. Analize gratuite, perfect!
Ajuns acolo, am dat de acest tânăr pe care îl chema Marian, care era undeva pe la 27 de ani. Am petrecut cam o jumătate de oră împreună vorbind despre nutriţie şi nu numai. Bine, aceste aspecte sunt mai puţin interesante. Ghiciţi ce, analizele arată că am numai 61kg şi 175cm. Impresionant, deşi înălţimea o am cam de 2 ani, deci pot spune că acest aspect al fizicului meu este cam puturos, dar arăt oricum destul de înalt, nu cred că mi-ar mai trebui înălţime (temporar). Faptul că am aflat câte kg am m-a lăsat uimit. Eu ştiam că am undeva pe la 67-70 de kg, însă 61?! Nou record pentru mine. Totodată, mi s-a dat să servesc un shake făcut din seminţe şi multe alte legume sau chiar fructe care pot să vă spun că a fost de-a dreptul minunat. Este prima mea experienţă de acest gen, şi uou, pot spune că viaţa bio chiar arată bine.

Citatul saptamanii

"Prietenia şi banii: Uleiul şi apa." Mario Puzzo

Pentru cei care consideră că poţi cumpăra orice cu banii, ar trebui să îşi schimbe percepţia asupra lumii. Banii nu aduc nici fericirea, ba din contră, banii aduc singurătate. Da, se poate să vă întrebaţi: "Cum să aducă singurătate atunci când ai atâţia prieteni în jur?". Vreau să pun accent pe cuvântul prieteni din propoziţia anterioară. Prietenii sunt acele persoane care îţi sunt alături la bine şi la greu, care nu se uită la tine doar pentru că ai bani sau doar pentru că le poţi oferi mai mult decât alţi indivizi. Nu vă amăgiţi, fiţi modeşti, aşa cum ar trebui să fie oricine.

Talia Castellano

Dedic această postare tinerei Talia Castellano, o tânără foarte cunoscută printre utilizatorii Youtube, cât şi prin domeniul make-up, care s-a stins din viaţă la vârsta fragedă de 13 ani. Covârşită de boală, Talia a încetat lupta împotriva cancerului, boală care a acaparat ultimii 6 ani din viaţa ei, fiind diagnosticată la vârsta de 7 ani.

Dumnezeu să o aibă alături în ceruri.

Pentru mai multe informaţii despre acest caz, accesaţi următorul link: E! online

Vacanţa viselor spulberate

Vacanţa aceasta, la fel ca cea de înainte, intră automat în topul celor mai jalnice vacanţe ale mele. Da, promisiunile de înaintea încheierii celui de-al doilea semestru din liceu sunt mari: „vara asta o să fac lucruri nemaipomenite! O să ies în oraş, o să merg pe la rude, o să stau pe stradă cu prietenii, dar mai presus de toate, o să mă distrez!”.

Cred că toţi facem astfel de promisiuni, indiferent dacă mai suntem la liceu sau nu, însă eu am ajuns să consider că aceste promisiuni de vacanţă se transformă treptat, odată cu înaintarea în vârstă, în vise sau rămân realităţi pentru unii. Eu din păcate mă număr printre cei care încă visează.

  

Urăsc această perioadă. Deşi uneori pot părea puţin ciudat, nu sunt. Ştiu că de cele mai multe ori mă rog cu ardoare ca vacanţa să se întrezărească cât mai rapid cu putinţă, însă în acele momente nu îmi dau seama ce mă aşteaptă cu adevărat. O mare de plictiseală, vă spun eu că asta mă aşteaptă. Uneori dau crezare cuvintelor spuse de părinţii, fraţii şi chiar prietenii mai în vârstă decât mine: „Nu îţi face griji, nici eu nu am avut parte de aventuri până la liceu.”.

Cine a spus ceva vreodată de aventuri? Eu nu îmi doresc acest lucru! Nu este chiar atât de greu de înţeles că o plimbare, un suc (în cazul meu) servit la o terasă cu prietenii sau statul seara până târziu la taclale cu prietenii este mai mult decât ceea ce mi-aş dori. Însă, iată că acestea se transformă automat în vise, neavând cu cine să fac aceste lucruri. 

Uneori sunt gelos pe colegii mei de clasă deoarece ştiu că majoritatea dintre ei locuiesc la sat, iar eu mi-aş fi dorit să fiu în locul lor mai mult decât orice pe lumea asta. De ce spun asta? Da, uneori responsabilităţile de la sat le întrec cu mult pe cele de la oraş, dar hei, cine nu şi-ar dori ca seara să se adune, la fel ca în copilărie, cu o ceată de prieteni undeva pe o bancă sau stând pe o bordură, povestind câte şi mai câte? Nu ştiu despre voi, dar eu unul aş opta pentru o astfel de viaţă. Uneori doar îmi doresc să înceapă liceul mai repede.

Haideţi să câştigăm împreună

Salutare tuturor. Vin cu o nouă postare care poate să vă trezească interesul unora dintre voi. Marea majoritatea din blogosfera românească cunoaşte o pagină de web numită BlogAwards.ro care pune la dispoziţie scriitorilor de articole, devoratorilor de informaţii şi nu numai, concursuri peste concursuri care nu necesită decât un simplu cont şi niţică răbdare. Drăguţ, nu-i aşa? Vă spun că premiile sunt garantate, iar concursurile nu au dezamăgit niciodată prin temele impuse.

Prin această postare invit toţi cititorii să participe la un concurs foarte simplu, dar cu premii foarte mari.

Tot ce trebuie să faci este să scrii un articol chiar despre lansarea acestui concurs. Un lucru foarte banal! Singurul preţ pe care va trebui să îl plătiţi pentru a participa la acest concurs sunt cinci minute din viaţa voastră. Deci haide, ce mai aştepţi? Nu uita că acest concurs se încheie atunci când 1000 de persoane se vor abona la newsletter-ul paginii.

Adminul paginii web scrie:

„Avem aproape 900 de abonati.”

Alte concursuri şi campanii asemănătoare vă vor aştepta numai pe această pagină. A, şi eram cât pe ce să uit. Premiile acestui concurs sunt următoarele:

Patru stickuri de memorie pentru următorii patru câştigători, iar premiul pentru primul câştigător constă într-un Notebook ASUS Eee PC. Drăguţ, aşa-i?
Linkul către concurs: APASĂ AICI

Nu te lăsa pe mâna începătorilor

Ajuns la vârsta de 18 ani, ca orice tânăr în putere şi plin de viaţă îţi doreşti mai mult ca sigur să deţii un carnet de conducere, dar cum poţi face asta fără prea multe bătăi de cap? Astăzi vă prezint site-ul Permis de Conducere sau www.pdc.ro unde puteţi face chestionare pentru categoriile A, B, C, D şi E online cu un grad de dificultate redus astfel încât să înţelegeţi foarte uşor.

Cei de la www.pdc.ro scriu:

“Cursul de legislatie rutiera este usor de parcurs si se adreseaza atat celor care dau prima data examenul cat si celor care din lipsa materialelor potrivite nu au promovat sala la prima incercare.”

„Bine, dar nu mă pot baza doar pe internet” aţi spune, însă vă garantez că învăţatul convenţional nu este întotdeauna mai bun. Ce dacă ieşim puţin din tipar? Este o modalitate mult mai simplă de a înţelege legislaţia rutieră, devenind totodată foarte interactiv, pe lângă asta, cine nu şi-ar dori să ia examenul din prima?

Mai mulţi utilizatori ai paginii au fost foarte mulţumiţi de rezultatele obţinute în urma examenului.

Tatiana-Gabriela Voicu scrie:

„Multumesc din suflet ... datorita site-ului vostru am luat sala cu 25 de puncte!!!”

Chestionarele sunt foarte atractive deoarece dispun elevului mai multe variante de răspuns, cu exemple în imagini şi chiar opţiuni de ştergere a răspunsului sau de a răspunde mai târziu la întrebarea respectivă.

De ce să plătiţi o groază de bani unor instructori pentru a vă învăţa mai puţin decât ar putea să vă înveţe ghidul de pe site-ul acesta? Un foarte bun exemplu îl reprezintă cursul de legislaţie de la categoria B, unde preţul este foarte avantajos.

Totul devine o joacă atunci când înveţi cu www.pdc.ro, iar rezultatele nu întârzie să apară.

Anunţuri gratuite de la Bizcaf

Consider că publicarea unui anunţ de vindere-cumpărare în presa computerizată a devenit din ce în ce mai rigidă. Da, spun rigidă pentru că site-urile unde sunt postate anunţurile fie nu sunt moderate, fie nu sunt făcute pe categorii, iar clienţii interesaţi pur şi simplu nu sunt atraşi de zonele „murdare” ale internetului. Să găseşti un spot publicitar bun astăzi poate fi foarte dificil, de aceea unii recurg la presa scrisă pentru aşi face public anunţurile, dar oare este cea mai bună metodă? Ştiţi la fel de bine ca oricine că în zilele de astăzi nu se prea mai citeşte ziarul,  cât despre acele anunţuri gratuite „Cumpăr/Vând/Caut” din super-market, cine s-a uitat vreodată pe ele? Totuşi, site-ul Bizcaf.ro, spre deosebire de alte site-uri cunoscute, dar nu şi de calitate, oferă garanţia unei publicităţi mult mai vaste. Am fost destul de intrigat atunci când am aflat că această pagină web oferă posibilitatea de aţi face publicitate în propriul oraş. 

Ştiţi? Eu iubesc animalele, pur şi simplu nu mă pot abţine să zâmbesc atunci când văd un câine sau o pisică, chiar dacă este pui sau adult. Să vezi şi să nu crezi, din nou acest site oferă posibilitatea de a cumpăra, adopta, vinde sau de a da spre adopţie animale de tot soiul. Câini, pisici, păsări, animale de companie pe care toată lumea le adoră. Deci, de ce mai stai pe gânduri? Vrei să publici anunţuri agricole, anunţuri animale sau anunţuri imobiliare? Intră pe Bizcaf şi publică-ţi oferta, crede-mă că nu vei fi dezamăgit. Eu cel puţin nu am fost atunci când am reuşit să îmi vând vechiul telefon prin intermediul a câtorva anunţuri!

Daria's ART#3

Atenţie! Reproducerea, distribuirea, vinderea oricărei lucrări sau utilizarea acestora într-un mod ce nu respectă legile internaţionale privind dreptul de autor, implică răspunderea civilă sau penală.

 

Până şi cei mai profesionişti recurg la Autohut!

Cine îşi mai aduce aminte de acele momente de competiţie din tinereţe când, în special băieţii, căutam să ne configurăm nişte carturi de curse? Foloseam orice găseam în vechea magazie a tatei. De la rulmenţi la anvelopele de rezervă a maşinii, mânerul de la schimbătorul de viteze, oglinda retrovizoare, şi uneori chiar volanul cel nou, care între noi fie vorba, nici măcar nu fusese încă desfăcut ca să fie montat în maşină, dar hei, rămâne secretul nostru. Desigur, erau nişte vremuri minunate, însă pe atunci era foarte greu să dai de un magazin bun de piese auto, iar toată greutatea pica pe umerii tatei care mai mult sau mai puţin risca să facă un atac de furie când vedea în ce situaţie se afla cu tot instrumentarul şi piesele de schimb ale maşinii. Bine-nţeles că nici noi, micii derbedei care i-am vandalizat „resursele pentru vremuri grele” nu scăpam cu basmaua curată, însă acele amintiri erau trecătoare. 

Intrând în primul service auto din apropiere cu o listă destul de lungă în mână, tata începea să întrebe unde şi cât costă acele piese. A trebuit să intre în trei astfel de ateliere ca într-un final să decidă că o să încerce să îşi repare el singur maşina. Motivele care l-au determinat să facă acest lucru? Ei bine, de la toţi mecanicii şi vânzătorii specializaţi în domeniu a primit răspunsuri nefavorabile cum ar fi: „Ne pare rău, însă nu vă putem onora comanda într-un timp atât de scurt, piesa va ajunge cel puţin luna viitoare în service.” sau „Nene, îmi pare rău, dar piesa asta nu este pentru maşina dumitale.”. Desigur că şi preţurile au fost destul de piperate, acesta fiind un alt motiv. 

Astăzi însă aceste motive nu mai reprezintă un impas atât pentru tatăl meu cât şi pentru alţi şoferi. Recent, într-o căutare pe internet am găsit un magazin de piese auto online care pune la dispoziţie mai multe opţiuni clientului decât oricare alt magazin real. La început nu am crezut nimic din ceea ce am văzut, ştiţi şi voi că oricine ştie să îşi facă reclamă, însă reclama este departe de realitate uneori. Totuşi mi-am adus aminte că un foarte bun prieten de-al meu a decis de curând să îşi schimbe câteva componente la noul său bolid cu alte componente de pe Autohut.ro, aşa că am decis să îi dau un apel. Am rămas pur şi simplu perplex în momentul în care mi s-a afirmat că tot ceea ce am citit pe site era şi adevărat. Prietenul meu m-a asigurat că orice livrare se face în 24 de ore, preţurile sunt mici comparativ de alte magazine virtuale şi totodată oferă posibilitatea clientului de a compara preţurile în online şi de a face o comandă online rapidă fără să te mai înregistrezi.

Aflând că stocul este de peste 200,000 de piese, magazinul oferă garanţie pentru produsele comercializate şi că livrarea este gratuită pentru comenzile mai mari de 399 de lei, am decis că ar trebui să încerc ceva nou. Da, aţi citit bine, ceva nou, adică shoppingul online. Înainte să aflu despre Autohut.ro nu aveam încredere în cumpărăturile online, însă iată că acest magazin oferă pe lângă garanţia celor amintite mai sus, seriozitate şi calitate! 

Te mai gândeşti să ieşi din casă pentru o simplă husă? Nici gând! Acum când ai la dispoziţie site-ul Autohut nu mai trebuie să pierzi timpul pentru a merge să faci comandă la un magazin din cartier sau să te plimbi din atelier în atelier doar pentru a găsi nişte ştergătoare auto.

Păcat că nu exista şi pe vremea când îi distrugeam toate zilele bune ale tatei, poate că în felul ăsta scăpam şi eu mai uşor de la atâtea pedepse îndurate.

Această postare o puteţi găsi şi pe Facebook. Dacă doriţi şi aveţi buna dispoziţie să distribuiţi mai departe, ar fi minunat.
https://www.facebook.com/pages/Only-one-average-Joe/149617388567114?ref=hl

Ce mai facem când ne plictisim

Veşnica întrebare care încă ne dă bătăi de cap. Ce mai facem când ne plictisim? Eu vin astăzi cu nişte idei super tari.

Recent, cei care se ocupau cu producţia serialului Dexter, au lansat sezonul 8, şi ultimul din păcate, care se spune că ar fi cel mai bun din toate. Încă nu am apucat să văd nici un episod din acest sezon deoarece intenţionez să văd întregul serial încă de la primul sezon până la ultimul.

Cum? Încă nu ai auzit de Dexter Morgan? Ei bine, Dexter este un detectiv din însoritul oraş american Miami care se ocupă cu toate crimele care apar. Totuşi, acest Dexter nu este un simplu detectiv. Datorită unei copilării complicate, Dexter a fost nevoit să îşi canalizeze furia teribilă asupra criminalilor prin intermediul unor crime. Da, aţi auzit bine, Dexter este un criminal, asasin, "măcelarul din portul Bay" (the Bay harbor butcher). Felul în care el ucide criminalii mi se pare de-a dreptul sublim. Înainte de a pune capăt vieţii murdare a unui criminal, Dexter are grijă să înfăşoare întreaga încăpere unde "practică" acest hobby în plastic, totodată legându-l pe criminal de o masă şi acoperindu-l cu o folie. După ce înfinge cuţitul (de cele mai multe ori) în criminal, Dexter prelevează o mostră de sânge pe post de trofeu, iar cu restul corpului... pot spune că nu degeaba este numit "the Bay harbor butcher".
Cu toată sinceritatea, vă spun că este un serial ce merită să fie vizionat

 

Totuşi, nu cred că toţi aveţi timpul necesar sau răbdarea să vă uitaţi la seriale, nu-i aşa? Haideţi că vă dau eu mai multe sfaturi.

Dacă sunteţi în căutarea unei cărţi bune, vă propun unul din autorii mei preferaţi: Karl May.
Deşi seria Winnetou este destul de veche, atât acţiunea cât şi aventura care pun în mişcare povestea sunt de-a dreptul excelente. Desigur, un alt western preferat de-al meu, cu aproape aceiaşi protagonişti ar mai fi Old Surehand. O poveste care nu lasă de dorit aş putea să comentez. Are capitole în care există mult umor, dar şi suspans.
Nu pot să vă spun mai multe de această dată deoarece doresc să descoperiţi voi înşivă aceste peripeţii minunate ce se ascund printre pagini.

 Muzică? Ah, nu prea ştiu ce să spun. Nu mă descurc prea bine în materie de muzică. Gusturile mele sunt puţin mai diferite faţă de restul lumii. Deşi sunt rocker, îmi place să mai ascult din când în când muzică dance, pop, blues/jazz sau chiar operă. Justin Timberlake, Rihanna, Mika, Adam Lambert, Adele, Timbaland, Jay Z, Beyonce... Bach, Beethoven, Bizet (cei trei "B" ai mei) ş.a.m.d.

Încercaţi să vă petreceţi vacanţa în cele mai frumoase moduri. Plimbări în aer liber, petreceri, un suc la o terasă... sau cine ştie? Un picnic pe la munte sau chiar prin păduri. Nu uitaţi, vara este scurtă!

Daria's ART#2

Atenţie! Reproducerea, distribuirea, vinderea oricărei lucrări sau utilizarea acestora într-un mod ce nu respectă legile internaţionale privind dreptul de autor, implică răspunderea civilă sau penală.

Câteva lucruri despre mine

Am tot văzut că este la modă să faci o postare pe blog, măcar atunci când eşti nou, cu câteva lucruri neştiute despre tine, sau poate lucruri care ar putea ajuta cititorii să te cunoască mai bine. Ei bine, iată că a venit şi rândul meu să fac o asemenea postare.

1. Sunt nativ în zodia Gemeni.

2. Sunt o persoană foarte optimistă şi sociabilă, deşi în pe când eram foarte tânăr, eram foarte ruşinos.

3. Nu suport minciunile. Cred că este atât o calitate, cât şi un defect în acelaşi timp. De ce spun că este o calitate? Spun asta deoarece astfel am căpătat foarte mult curaj şi nu trebuie să mă ascund în spatele unor ziduri imaginare, care până la urma urmei se fisurează şi trece prin el lumină. Iar ca defect... pot spune că sunt foarte direct în unele situaţii.

4. Ador ramurile următoare ale muzicii rock: punk, emo, hard rock şi alternative rock. Am o oarecare slăbiciune şi pentru muzica metal, iar aceste mici excepţii find trupele Rammstein şi Disturbed.

5. Îmi place foarte mult istoria universală, însă am o obsesie faţă de cel de-al Doilea Răboi Mondial. Nu, nu sunt de acord cu crimele care au avut loc în acele vremuri, însă cred că dacă soarta ar fi fost de partea germanilor, viaţa oamenilor de astăzi nu ar mai fi fost chiar atât de rea.

6. Nu suport ţiganii. Nu sunt xenofob, rasist, nazist sau în orice fel m-aţi mai numi, însă ştiu că aceştia nu au pic de educaţie şi sunt făcuţi doar pentru a fura, ucide şi defăima imaginea unui popor cu o istorie foarte bogată.

7. Îmi place să practic basketball-ul. Este singurul sport pe care îl practic la momentul actual, deşi alte alternative nu prea mai am de vreme ce nu îmi place football-ul, iar baseball sau bowling nu prea avem în ţară.

8. Anul acesta m-am mutat în Belgia, însă datorită faptului că nu m-am putut acomoda cu lumea, vremea şi viaţa de acolo, am decis împreună cu familia că trebuie să revenim în ţară; acestea fiind doar unele din motivele revenirii.

9. Nu concep o lume fără prieteni.

10. Îmi place să fac unele lucruri singur.

11. În ciuda faptului că nu sunt o persoană orgolioasă, sunt puţin arogant.

12. Iubesc animalele şi natura în unele cazuri mai mult decât omenirea în sine.

13. Îmi doresc ca în timp să deţin un orfelinat. Motivele sunt doar de mine ştiute.

14. Detest ţigările şi alcoolul.

15. Am avut păr lung timp de patru ani de zile, anul acesta fiind şi anul în care am decis să mă tund.

16. Îmi este frică de spaţiile mici şi închise. Se poate spune că sunt claustrofob.

17. Nu pot dormi mai mult de 8-9 ore pe noapte, chiar dacă am stat treaz timp de 24 de ore.

18. Îmi place foarte mult să mă plimb în aer liber.

19. Culoarea mea preferată este albastru, numărul norocos 17, iar anotimpul preferat este toamna.

20. Îmi place să port discuţii pe subiecte interesante. Nu adaug în cercul meu de prieteni nici o persoană care nu deţine un anumit bagaj intelectual. Îmi plac grupurile mai restrânse.

Partea plină a paharului

Cu o frică constantă în subconştient, pe zi ce trece ajungem să nu mai avem încredere în propria noastră persoană, în eul nostru interior, totul din cauza acestei frici faţă de eşec. Desigur, trăim într-o lume unde eşecul nu prea are loc în viaţa noastră de zi cu zi, dar nu trebuie generalizată ideea că o greşeală oricât de mică, în unele cazuri, ne poate distruge viaţa. Nu, nu trebuie să gândim astfel, însă nu trebuie să lăsăm în lături reuşita.

Revenind la ideea principală, poate aşa cum pe unii studenţi ai facultăţilor îi constrâng foarte mult examenele şi sunt foarte stresaţi în urma predării acestora, deşi ştiu că au învăţat foarte bine şi au impresia că ştiu tot, cam aşa suntem şi noi, mereu cu frică faţă de viitor. Suntem complexaţi datorită gândului că putem eşua. Putem eşua în viaţă, putem eşua în dragoste, putem eşua în afaceri, putem eşua în relaţiile cu ceilalţi, iar exemplele pot continua, însă acest lucru nu ar trebui să ne constrângă atât de mult.

Rămânând cu impresia că nu suntem capabili să facem un lucru, ne pierdem încrederea faţă de noi înşine, devenim automat inferiori în faţa tuturor şi dăm undă verde anxietăţii, sentiment care nu prea aduce beneficii, de cele mai multe ori ducând la depresii urâte. Nu, noi suntem mult mai buni. O înfrângere nu a însemnat niciodată pierderea unei bătălii. Trebuie să trăim veşnic cu ideea că noi suntem singurii stăpâni care controlează fiecare şurub, acolo sus, în mintea noastră, şi că nu trebuie să lăsăm nimic şi pe nimeni să se joace cu ea încât să nu mai avem o judecată limpede.

Dificultăţile sunt făcute cu un scop. Care ar fi acela? Dificultăţile vieţilor noastre sunt făcute pentru a fi depăşite. La fel ca nişte bariere, aceste mici piedici au întotdeauna un punct slab. Devenind mult mai încrezători, automat începem să vedem partea plină a paharului. Nu vă închideţi niciodată în sufletul vostru, ci mai degrabă acceptaţi şi treceţi mai departe.

Toate acestea conduc la o simplă frază care ar trebui să ne motiveze pe toţi, indiferent de situaţie: "Fiecare şut în fund este un pas înainte".

Daria's ART#1

Apreciez foarte mult lucrările realizate de Daria deoarece se axează foarte mult pe această temă de ireal, iar în ceea ce priveşte felul în care a manipulat culorile, pot spune că totul arată minunat. Sper să vă placă!

Atenţie! Reproducerea, distribuirea, vinderea oricărei lucrări sau utilizarea acestora într-un mod ce nu respectă legile internaţionale privind dreptul de autor, implică răspunderea civilă sau penală.