Puţină inspiraţie de seară

Pentru iubitorii de cărţi, revin cu o nouă recenzie. Cine nu a auzit de faimoasa franciză "Amurg"? Şi dacă ar exista cineva care să nu fi auzit, înseamnă că nu le prea are cu cititul. Da, se prea poate să par ciudat, eu băiat, citesc o carte care conţine poate cam prea multă romanţă. Şi? Pot spune că am citit toate cele patru romane, fiecare, unul după altul lăsându-mă uimit şi totodată în aşteptarea a ceva nou la începutul fiecărui capitol. Ce să vezi? Chiar asta s-a şi întâmplat! Deşi acţiunea este uneori mult prea siropoasă, aceasta nu lipseşte spre deosebire de alte romane. Poate că cei de la New York, marii critici americani au făcut recenzii pe bună dreptate. Poveştile cu vampiri şi tinere îndrăgostite sunt puţin răsuflate, iar personajele uneori mult prea hiperbolizate, dar ce poţi face? Sunt personaje, nu persoane! Iar în legătură cu povestea, oamenii citesc ce vor, nu citesc ce vor alţii.

Fiecare carte prezintă în ordine cronologică cu o înlănţuire de idei impresionantă viaţa unei tinere pe nume Isabella Swan, sau Bella după cum este obişnuită să fie numită. Aceasta se mută din însoritul oraş Phoenix înapoi în oraşul în care s-a născut.

În prima zi întoarsă în oraş primeşte drept cadou de revenire o maşină roşie veche de la un prieten din copilărie, Jacob Black. Aici reuşeşte să se integreze în noul ei liceu ajungând să cunoască foarte multă lume. Deşi la prima vedere elevii par ostili şi neprimitori, Bella intră într-un grup restrâns în care reuşeşte să strângă o relaţie de prietenie cu toţi.
Viaţa Bellei se schimbă brusc când deodată apar mai mulţi elevi în peisaj, nişte elevi care aparent sunt cupluri deşi fac parte din aceiaşi familie, însă un singur membru al acelei familii îi atrage atenţia Bellei în mod special. Edward Cullen, un tânăr foarte şarmant, dar foarte decis asupra ideilor sale.

După ce Bella află că Edward este un vampir, toată viaţa ei ia brusc o întorsătură iminentă datorită pericolelor la care se expune automat atunci când se îndrăgosteşte de el.

Aceasta a fost o scurtă povestire a primei cărţi din franzica "Amurg", restul vă las să descoperiţi voi.

Părere personală? Consider că atât cărţile cât şi filmele întemeiate pe baza poveştii sunt foarte bine realizate, jocul acesta de-a şoarecele şi pisica dând toată savoarea lecturii, iar prin acest joc mă refer la cercul amoros care ia naştere, dar şi acţiunea care ţine în suspans cititorul până în ultimul moment. Într-adevăr, personajele par în unele situaţii deja cu mult peste supranatural, însă farmecul rămâne acelaşi datorită felului în care reuşeşte acţiunea să te inducă în acea lume ireală. Per total, sper să vă placă la fel de mult ca şi mie.