România, ţara tuturor?

România, una din cele 27 de state ale Europei se numără printre cele mai frumoase ţări din lume. Am ajuns oare să fim arătaţi cu degetul din toate cotloanele lumii doar pentru că noi plecăm din propria ţară pentru un trai mai bun? Nici unul din cei care pleacă în străinătate pentru a duce o viaţă mai bună poate fi învinuit pentru imaginea proastă a ţărişoarei noastre. Desigur, unii am fi convinşi că ei sunt de vină, iar acest lucru datorită crimelor şi furturilor comise în ultima vreme. Ce anume duce la aceste crime? Aş putea construi o schemă, deşi ar dura prea mult, aşa că vă voi prezenta câteva motive.
Sărăcia din România -> plecare în străinătate -> început prost, venit mic -> frică de sărăcie, stare de anxietate, depresie -> crime şi furturi.

Iată deci, un caz prezentat din perspectiva mea din cele câteva zeci care există. Problema nu este a cetăţenilor de pe spaţiul românesc, ci a parlamentarilor, deputaţilor şi guvernanţilor. Subiectul este deja răsuflat, asta deoarece toată lumea ştie că ţara este condusă de oameni corupţi însetaţi de putere şi averi care mai de care. De această dată nu doresc să abordez viaţa mogulilor şi baştanilor de la conducere, ci viaţa noastră.

Ca români am avut parte de multe războaie şi revoluţii. Am luptat împotriva tătarilor, am luptat împotriva fanarioţilor şi a sclaviei, am luptat în două mari războaie mondiale şi am întreţinut o revoluţie împotriva înfricoşătorului partid comunist care a adus moartea multor inocenţi de-a lungul timpului. Nu mai avem puterea de a reda libertatea românilor? De a primi drepturile la anumite servicii şi pământul de drept de la hoţi? Am adus aminte atâtea lupte pe care le-am purtat împotriva tiranilor şi totuşi nu putem să ne cerem drepturile în faţa unor politicieni mincinoşi? Într-adevăr, s-ar putea ca unii să mă judecaţi: "Dar tu de ce nu te implici?". Având în vedere faptul că încă sunt minor, eu nu am nici o putere, însă adunările de oameni da.

Anul acesta, mai exact în data de 9 iulie a fost publicat un articol în presă care spune că România este cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană. Nivelul de trai a românilor este cu 3% mai mic decât cel al luxemburghezilor, cu 2,5% decât cel al nemţilor şi cu puţin decât cel al bulgarilor.
Mi se pare jenant stadiul în care am putut ajunge. Ţară cu o istorie mai bogată decât a Statelor Unite ale Americii, zăcăminte şi resurse naturale mai multe decât multe alte state membre ale Uniunii Europene, şi totuşi suntem neputincioşi să ne recuperăm pământul de sub picioarele mincinoşilor şi ai mârşavilor?

România nu este ţara tuturor, România este ţara oamenilor drepţi! România este ţara oamenilor deschişi pentru mai mult! România este ţara celor curajoşi şi buni la suflet, cu tradiţiile şi istoriile curgând prin vene! România nu este ţara tuturor! Arătaţi că vă pasă! Manifestaţi-vă părerea în orice fel cu putinţă! Nu lăsaţi pe nimeni să creadă că nu avem un cuvânt de spus în faţa criminalilor care ne conduc! Nu! Noi putem dovedi că suntem mai presus de atât! Noi putem dovedi că suntem regi peste pământul acesta şi că avem drepturi! Doar noi putem să arătăm lumii cât de bogaţi suntem de fapt. Doar noi putem.

Anul 2013 şi ultima zi de vară

Desigur, după o lungă perioadă în care mi-am dorit mai mult decât oricine pe lumea asta ca liceul să înceapă din nou, sau măcar ca parfumul toamnei să se simtă din nou prin natură, iată că a venit şi ultima zi de vară a acestui an.

Ca orice om mai am şi îndatoriri. Deoarece m-am trezit pe la ora 09:00 am dat o raită până prin oraş pentru a face câteva cumpărături. Da, şi băieţii fac cumpărături, uau!

La orele prânzului am decis că trebuie să mă relaxez puţin cum ştiu eu mai bine. Am încercat să nu fac ceva prea fastuos, asta doar din dorinţa de a mă păstra puţin şi pentru alte zile. Bucurându-mă de fărâma de soare care mai zâmbea cât de cât pe cer, mi-am propus să petrec o oră sau chiar două pe afară. Cum? Citind, desigur!

Aşezat pe scaun, absorbind şi energizându-mă cu vitamina D de la soare, flancat din ambele părţi de pisici şi căţei care dormeau, am început să citesc. Pentru cei curioşi cartea se numeşte "Enigma Otiliei" care sincer să fiu, în pofida faptului că mi s-a adus la cunoştinţă că este plictisitoare şi foarte enervantă, eu vin cu un argument. Mi se pare foarte interesantă această carte, deşi în unele secvenţe personajele ating cote de stupizenie incredibile, dar poate asta este şi ideea iar eu încă nu îmi dau seama de asta. Felix Sima mi se pare un personaj foarte interesant, iar asta din cauză că la vârsta lui, deşi trecut prin multe suferinţe şi având anumite greutăţi în viaţa de zi cu zi, el rămâne foarte convins în legătură cu viitorul său şi cariera pe care doreşte să o urmeze în domeniul medicinei. Un pic ciudat mi se pare personajul Otilia care deşi pare o fată mult prea credulă şi stupidă, ea dă dovadă de multă inteligenţă nu numai prin limbajul pe care îl are ea faţă de ceilalţi protagonişti, dar şi felul în care se comportă. Cu un rafinament deosebit de mare, Otilia reuşeşte să fure inima oricărui bărbat pe care îl cunoaşte, deşi bărbatul ei "chic" este Pascalopol. Încă o treabă destul de ciudată este iubirea tânărului Felix faţă de Otilia, care este verişoara lui. Ei bine, a iubi o rudă este un lucru obişnuit pentru oricine, însă iubirea erotică este deja o fantezie pentru tânărul Felix care mai mult sau mai puţin nutreşte acest sentiment pentru fată. Încă nu am ajuns să termin cartea, însă mă cam taie gândul că se sfârşeşte cu un mariaj endogam, ceea ce nu m-ar mai surprinde, însă ar fi foarte şocant.

Spre orele 18:00 şi 19:00 am urmărit un episod din serialul meu preferat, şi anume Anatomia lui Grey, ca în cele din urmă să sfârşesc prin a scrie acest articol şi să ascult muzică rock. Dacă vara aceasta mi-a plăcut? Categoric nu. Ei bine, spre final de postare, sper că aţi avut o vară cu mult mai bună decât am avut eu şi sper că începutul lunii septembrie să vă aducă numai bucurii şi distracţie. Autumn is here!

Partenerul ideal

O zi bună tuturor! Astăzi sărbătorim o zi foarte specială pe plan global. Dacă vă întrebaţi care este relevanţa dintre titlu şi conţinutul articolului, ei bine nu vă aşteptaţi să găsiţi informaţii despre site-uri matrimoniale sau de întâlniri, nu. Astăzi, pe 26 august sărbătorim ziua partenerilor noştri canini. Deşi poate nu ştiaţi asta, în fiecare an se sărbătoreşte pe data de 26 august relaţia om-câine care a durat şi încă durează de mii de ani. Sincer, nici eu nu ştiam până astăzi despre această sărbătoare, însă acest lucru nu mă opreşte să scriu câteva cuvinte frumoase despre prietenii noştri patrupezi.

Câinele, poate cea mai frumoasă fiinţă descoperită vreodată, este şi astăzi la fel ca acum câteva mii de ani cel mai bun prieten al omului. Deşi oameni s-au îndoit de fiecare dată de loialitatea acestora, nu trebuie judecaţi din cauza instinctelor primare. Agresivitatea la fel ca şi starea în care ei sunt docili se manifestă în timp datorită evoluţiei lor. Cu siguranţă, câinele la fel ca multe alte fiinţe trebuie tratat cu respect la fel ca multe alte animale. 

Părerea pe care mi-o formez despre câine este foarte simplă: un prieten adevărat, mereu alături şi, deşi este dependent de noi, nu poţi să te enervezi vreodată pe ei, iar acest lucru din simplu fapt că ne sunt supuşi şi ne iubesc poate chiar mai mult decât putem noi să iubim un om. Dacă este adevărat sau nu, această este părerea mea. Nu ştiu ce credeţi voi despre această zi specială, însă eu vă doresc tuturor celor care aveţi în grijă un prieten canin o zi cât se poate de frumoasă alături de familie şi animal.

Un "ciob" de sticlă şi un palat

De câteva zile de la moarea lui Cioabă ţiganul, un subiect foarte activ în presă pare a fi "Palatul Regal şi averea războiul familiei Cioabă!". Mă cam enervează felul în care jurnaliştii tratează întreaga harababură în această familie de ţigani. Înainte de toate doresc să aduc aminte că familia Cioabă este o familie formată strict din ţigani. De unde şi până unde a devenit o organizaţie de acest tip să fie considerată o familie regală? Pentru numele lui Dumnezeu, sunt nişte ţigani care s-au auto proclamat regi peste alte mizerii de oameni, în nici un caz nişte "regalităţi". Şi mai şi, de când a devenit o vilă "Palat Regal"? Serios? Chiar atât de penibilă a putut ajunge această ţară? Oameni buni, ţiganii nu trebuie respectaţi ca regalităţi ci ca simpli oameni, pentru că până la urma urmei, ei asta sunt!

 

Am cam ajuns să consider că noi, românii începem să tratăm ţiganii mai bine decât ne tratăm pe noi. Aberant! Ţiganii sunt o minoritate? Nu, noi românii începem să devenim o minoritate în faţa acestor fiinţe. Voi ce părere aveţi? Ce credeţi despre acest lucru? Facem bine oare că îi tratăm cu acest respect pe ţigani încât ne uităm propria persoană?

Putin şi desenele

Recent, am găsit un articol pe internet în care scria în felul următor: "Prima pictura a lui  Vladimir Putin, prim ministrul Rusiei a fost vanduta la pretul de 37 milioane ruble  (1.14 milioane $)". Ce pot spune acum... vânzarea a fost realizată în scopuri caritabile în oraşul natal al prim ministrului rus, şi anume în St. Petersburg.

Vladimir Putin nu este chiar cel mai mare pictor al secolului 21, însă, iar preţul, este într-adevăr foarte mare. Având totuşi în vedere fapta în sine, consider că merită şi 1.14 milioane de dolari. Voi ce credeţi, este chiar atât de bun tabloul încât să merite 37 de milioane de ruble?

Minciuni contra adevăr

Navigând astăzi pe internet, am avut o deosebită plăcere să întâlnesc un canal de Youtube în care deţinătorii produc animaţii. Şi uou, ce mai animaţii. O animaţie de nouă minute mi-a atras atenţia în mod special. Într-un fel sau altul, această animaţie este o prismă care reflectă viaţa de zi cu zi a fiecărui om, asta chiar dacă nu ne aflăm chiar în ipostaza protagoniştilor. Nu doresc să vă spun mai multe, de aceea doresc să vă las pe voi să descifraţi mesajul. Pe mine m-a impresionat foarte mult această animaţie, şi am deprins un anumit mesaj de aici. Mi-aş dori să aflu şi părerea voastră printr-un comentariu. Vizionare plăcută!

Citatul săptămânii

"Am vrut ceea ce am spus şi am spus ceea ce am vrut." Dr. Seuss

Doresc să adaug pentru început că Dr. Seuss este un personaj fictiv. Mi-a atras foarte mult atenţia acest citat deoarece mă regăsesc oarecum printre cuvinte. Unii doresc să ne cenzureze doar pentru că avem dreptul de a gândi şi de a ne spune ceea ce gândim. Poate suna a clişeu, însă mi se pare foarte corect, vouă nu?

Învaţă cum să scrii cu diacritice!

În acest prim tutorial de pe blog, o să vă învăţ cum să scrieţi cu diacritice în cel mai uşor mod. Pe lângă text, tutorialul va fi însoţit şi de imagini. Pe cât de greu pare, pe atât de uşor este, iar totul se bazează pe 5 paşi mari şi laţi. Să începem!

I. Pentru început, deschideţi bara de 'START' şi selectaţi 'CONTROL PANEL'. Computerul meu este prestabilit în limba engleză, deci în română ar trebui să sune cam aşa 'PANOUL DE CONTROL'. Odată intraţi aici, va trebui să selectaţi 'CHANGE DISPLAY LANGUAGE'. Priviţi imaginea de mai jos.

II. După ce intraţi la 'CHANGE DISPLAY LANGUAGE' selectaţi 'CHANGE KEYBOARDS'.

III. Odată intraţi în noul meniu, apăsaţi pe butonul 'ADD' pentru a introduce o nouă limbă, exact cum puteţi observa că am eu în imaginea de mai jos.

  

IV. Puteţi căuta limba Română manual sau să apăsaţi direct pe litera R a tastaturii, iar astfel o să fiţi direcţionaţi direct către limbă.

 

V.  Apăsaţi pe butonul '+' din dreptul limbii române, faceţi acelaşi lucru şi la 'KEYBOARD' apoi selectaţi Romanian (Legacy). Desigur, puteţi selecta orice altă opţiune de acolo, asta după bunul plac, însă eu vă sugerez să folosiţi opţiunea bifată în imaginea afişată mai jos deoarece mi se pare cea mai comfortabilă.

După ce aţi selectat limba, apăsaţi click pe opţiunea dorită şi bifaţi în pătratul din stânga, apoi apăsaţi pe 'OK'.

Astfel, limba română va putea fi schimbată de fiecare dată când doriţi să scrieţi cu diacritice. Deoarece eu folosesc şi limba engleză pentru computer, sunt nevoit să schimb limba înainte de a scrie cu diacritice. Cum fac acest lucru într-un timp cât mai util? Apăs pe simultan butoanele din stânga tastaturii: 'SHIFT+ALT'. Odată apăsate aceste două butoane, jos lângă ceas vor apărea două litere: RO (pentru română) sau EN (pentru engleză) în cazul în care nu aţi reuşit să schimbaţi limba.

Atenţie! Acest tutorial este făcut pentru Windows 7 Ultimate, tocmai de aceea s-ar putea să nu corespundă pentru orice computer.

Diacriticele înlocuiesc următoarele butoane:

ă - [

î - ]

â - \

ş - ;

ţ - '

Desigur, unele simboluri de pe tastatură au de asemenea poziţiile schimbate, aşa că s-ar putea să fiţi nevoiţi să schimbaţi frecvent limba din română în engleză pentru a introduce simboluri cum ar fi paranteza pătrată sau ghilimelele.

Succes la bloggărit... adică la scris!

Review: Ceas Jaz-ma QUARTZ

Fiindcă îmi ador ceasul de mână, am spus că merită şi el măcar puţină atenţie pe blog.

Este un model foarte simplu, însă elegant. Privindu-l cu atenţie, ceasul îmi inspiră un aer de "business men", dar acest lucru nu înseamnă că nu se potriveşte şi la o vestimentaţie sport. Cureluşele sunt pe departe preferatele mele. Materialul din care sunt confecţionate cureluşele sunt menite să ofere purtătorului o senzaţie plăcută, asta datorită faptului că nu deranjează încheieturile, iar interiorul cureluşelor este foarte flexibil, astfel încât purtătorul nu se poate trezi cu răni. 

Cadranul este făcut din metal, alb pe exterior şi negru pe interior, iar căpăcelul care acoperă acele ce indică ora este din sticlă.
Întregul mecanism funcţionează pe bază de cuarţ.
 

Momente mondene amuzante

Este prima postare de acest fel, dar sper să vă placă.

O să începem cu familia regală a Marii Britanii. În orice familie trebuie să existe şi o oaie neagră, aşa-i? Prinţul Harry a dovedit asta în diferite ipostaze, ceea ce mă duce cu gândul la un tânăr oarecare, în nici un caz la un prinţ în toată firea, dar hei, este în floarea vârstei şi ca orice om, trebuie să îşi mai satisfacă şi el nevoile, nu?

Într-adevăr, nu se cuvine ca o asemenea personalitate să comită un asemenea gest. Adică, unde este regalitatea şi toată eleganţa?! Ah, mai contează? A fost doar un act de tandreţe. Hahaha!

Cine poate să uite de epica, memorabila şi penibila căzătură a lui Emil Boc în direct? Eu unul, chiar dacă nu prea dau atenţie politicienilor, pot să recunosc faptul că această scenă m-a marcat pe viaţă. Nu, pentru cei care credeţi că într-un mod rău, ei bine, nu m-a traumatizat, dar mă face să râd de fiecare dată când revăd filmarea. Serios acum, pe cine nu ar amuza?

 

Un alt moment memorabil este la concertul din 2012 susţinut de inegalabila Lady Gaga, acolo unde a făcut într-un fel sau altul inimaginabilul.

 Vai, Gaga! Dar ce cauţi sub pian? Ţi-ai pierdut cumva un cercel? Sigur, nu am nimic cu aceasta, însă momentul este foarte amuzant. Privind poza, observăm cu cât devotament îşi transformă spectacolul într-un stand... stand "down" comedy! Hahaha! Lăsând glumele, este de apreciat că, deşi a căzut pe jos într-o ipostază destul de jenantă, spre deosebire de alte vedete, este remarcabil faptul că a cântat chiar şi atunci când era întinsă pe podea şi s-a ridicat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Keep going Gaga!

Incontestabil, în topul preferinţelor mele se află Ozzy Osbourne care a urmat momentul artistic pas cu pas la unul din concertele sale... însă totul a luat o întorsătură groaznică. Despre ce vorbesc? Poate unii cunoaşteţi momentul când Ozzy trebuia să muşte un liliac de cauciuc în timpul unei prestaţii, însă, liliacul şi-a făcut apariţia mult mai devreme decât ar fi trebuit..!

 

Sper că va plăcut această postare! Vă invit totodată să vă abonaţi la blog, să daţi like la pagina de Facebook şi să vă lăsaţi impresiile asupra articolelor postate. Enjoy the reading!

Ce s-a întâmplat cu tablourile furate?

De câteva zile la TV tot se vehiculează ştirea cum că operele de artă furate din Olanda în urmă cu doar câteva săptămâni, nu au fost distruse cum se ştia în sine. Într-adevăr, am fost şocat încă de la prima apariţie în presă a acestei ştiri când am aflat că aceste opere de artă au fost furate, dar ceea ce m-a dezamăgit profund a fost faptul că persoanele care au comis o asemenea atrocitate sunt români. Teribil, este pur şi simplu teribil. Pe lângă faptul că avem deja o reputaţie destul de murdară în întreaga lume datorită crimelor şi furturilor comise, de asemenea tot de români, dar în special de ţigani, doar asta ne mai trebuia, să fim arătaţi cu degetul şi numiţi de întreaga lume ca fiind nişte brute, nimic mai mult decât nişte barbari fără pic de conştiinţă.

Aşa cum cei din ţările occidentale au catalogat această faptă drept o crimă împotriva umanităţii, eu sunt de aceiaşi părere şi nu cred că aceste persoane ar mai trebui să aibă dreptul la libertate pentru aceste furturi. Însă, sper şi cred cu ardoare în ideea că aceste tablouri au fost ascunse undeva, nu distruse după cum au declarat la primele audieri.

Românul ştie să se distreze

Ne-am adunat cu mic cu mare din împrejurimile municipiului Tecuci cu acelaşi scop: Iarmarocul Moldovenesc. Da, iată că în luna august a fiecărui an, acest iarmaroc îşi face simţită prezenţa şi la noi în oraş, asta după o lungă perioadă de timp în care plictiseala şi căldura năucitoare subjugau casele oamenilor şi toceau neuronii creierelor. Poate că unii din oraş, la fel ca şi mine, sunt plictisiţi de această "vacanţă" încă de la începutul ei. De ce spun asta? Pot începe prin a spune că mă regăsesc deja în luna august şi nu mă pot mândri de faptul că au trecut deja două luni în care nu am făcut aproape nimic. Acum, ca să introduc puţin umor, o cunoştinţă de a mea a spus cândva în timpul acestei vacanţe: "Uou! Suntem la jumătatea vacanţei, iar eu încă nu am făcut nimic. Straşnic!". Ironia sorţii! Primim o vacanţă, însă nu ne putem bucura din plin de ea din cauza diferiţilor factori economici, culturali sau etnici.

Unii nu avem banii necesari să ne bucurăm de o escapadă până la munte sau la mare, după caz, sau din simpla idee că pe strada ta nu mai există nici un vecin cu care să mai împărtăşeşti un secret, să mai porţi o conversaţie, asta din cauză că s-a refugiat undeva în Italia pentru un trai mai bun. Desigur, poate că o să vă întrebaţi imediat ce treabă au şi acei factori culturali şi etnici pe care i-am reamintit. Trebuie să recunoaştem că nu toţi acceptăm să ne petrecem vacanţa înconjuraţi de ţigani, iar cultura lor, automat ne va pune un nod în stomac mai mult sau mai puţin. Vă spun asta pentru că pe stradă la mine, ţiganii sunt majoritari.

În fine, am deviat puţin de la subiect, aşa că voi continua cu doar câteva păreri. Acest iarmaroc, sau bâlci după cum obişnuim prin aceste părţi ale ţării să îl numim, este monopolizat în mare parte de tarabe şi jocuri de noroc menite să îţi cureţe buzunarele. În ciuda faptului că populaţia majoritară prezentă la acest eveniment local este reprezentată de români şi nu de ţigani, nici prima extremă, dar nici cea de-a doua nu reprezintă un pericol sau orice alt factor de discomfort. Prin pericol mă refer automat la hoţii de buzunare, persoane sub influenţa alcoolului sau a drogurilor. Aici, în sfârşit, după lungi certuri şi războaie între etnii, românii devin fraţi. Dacă îmi permiteţi să adaug o zicală, ea spunea cam aşa: "La plăcinte înainte, la război înapoi!". Cam aşa suntem şi noi mai mult sau mai puţin.Concluzia este următoarea, şi sper să rămână la fel. Indiferent de situaţie, dacă este rost de concerte, petreceri sau distracţii care mai de care, românul fraternizează şi, în sfârşit, dovedeşte că avem tăria de a depăşi orice bariere atunci când vine vorba de fericire.

Următoarele imagini sunt făcute în aceiaşi perioadă, dar în anul 2012, de către fotograful Munteanu Viorel, însă, la fel ca şi atunci, iarmarocul nu s-a schimbat prea mult. Doresc să îi mulţumesc pentru că mi-a dat acceptul de a-i publica fotografiile pe blog.

Daria's ART#4

Am revenit după o lungă perioadă în care nu am mai postat nimic de la partenerii mei, cu un mega pack făcut de Daria. Sper să vă placă!

Facebook vs. askFM

Deja se pare că internetul este acaparat de reţele de socializare care mai de care fără rost, nu credeţi? Am înţeles atunci când a fost lansat Hi5, care între noi fie vorba, face parte din viaţa fiecărui internaut din această ţară şi nu numai, însă, treptat, comunităţile şi reţelele de socializare au început să prindă alte dimensiuni şi domenii din ce în ce mai largi. De la Friendster la Twitter şi Facebook. Nimic de comentat până aici. Văzând că lumea devine din ce în ce mai "înfometată" după atenţie pe reţele, au mai creat un site numit askFM. Pentru cei care încă nu ştiu, acest site este o platformă accesibilă fiecărui individ din această lume care dispune utilizatorului posibilitatea de a răspunde la întrebările puse de alţi prieteni, cunoştinţe, etc. sau de a pune la rândul său întrebări altor persoane. Devine foarte agasant să te trezeşti zilnic cu spam pe Facebook numai de la acest site. Partea cea mai stupidă este aceea că nu trebuie să îţi pui numele neaparat atunci când vrei să pui o întrebare, însă, unii atunci când răspund, revin la rândul lor cu o întrebare de genul: "Dar cine întreabă?" sau "Dar cine eşti?". Ăăă... nu cumva ăsta este scopul acestei reţele? De a te face să spui cât mai multe lucruri despre tine, să faci public anumite lucruri? Da, unora le lipsesc câţiva neuroni preţioşi, însă nu îi învinovăţesc! Al doilea lucru deranjant la această platformă este faptul că se iscă certuri serioase în urma întrebărilor puse. În cele din urmă, cel care răspunde află cine a întrebat acel lucru, iar totul se transformă într-o bârfă groaznică. Ce este asta?! Gossip Girl?! Desigur, părerile pot fi împărţite, însă eu rămân la ideea că tot Facebook-ul este mai sfânt... bine, poate nu sfânt, dar mult mai uşor de "manevrat" şi totodată mai puţin riscant, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Duminica în poze