Am de ceva vreme în minte nişte gânduri cutremurătoare care fac referire la societatea umană din zilele noastre. V-aţi speriat când am scris "aşa începe Al Treilea Război Mondial"? Ei bine, iată că acest război nu cred că va mai fi pe teme politice, religioase, ş.a.m.d, însă tot de om va fi început, din păcate. Tind să cred că nepăsarea îşi spune cuvântul în aceste zile mai mult ca niciodată, ducându-ne astfel spre lucruri teribile. V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să ne trăim viaţa de zi cu zi într-o manieră total depăşită? Cum ar fi să ne întoarcem în cei mai negri ani ai umanităţii? Îngrozitor! Aţi fi tentaţi unii să spuneţi, însă vă asigur că în următoarele decenii, acesta nu va mai fi un coşmar, ci un mod de viaţă.
Întotdeauna m-am întrebat dacă atunci când cineva aruncă pe jos un gunoi şi îl lasă la voia sorţii este vorba despre indiferenţa faţă de natură sau nesimţirea pură. Inevitabil, toţi am aruncat cândva pe jos un gunoi fără să ne mai sinchisim să îl ridicăm vreodată de acolo, chiar dacă la doar câţiva metri exista un coş de gunoi. Câteva lucruri necunoscute de oameni în legătură cu acel gunoi aruncat la întâmplare:
- În funcţie de materialul din care este făcut acel deşeu, descompunerea are loc la un interval de timp mai mare sau mai mic.
- Chimicalele odată ajunse în pământ distruge fertilitatea solului şi nu le mai permite plantelor să se dezvolte.
- Deşeurile afectează la fel de grav atât flora cât şi fauna.
Până acum totul sună foarte urât, o imagine de neimaginat. O lume fără animale, fără plante. V-aţi putea imagina o asemenea lume?
Desigur, exemplele negative pot continua, însă nu ar fi niciodată de ajuns o simplă postare pentru a explica tot.
Nevoia oamenilor pentru producerea combustibililor este practic indispensabilă, însă oare materialele deja utilizate nu ar fi la fel de bune pentru a produce energie?
Zilnic, nevoile oamenilor conduc natura spre o moarte zilnică. Se estimează că numai pentru hârtia igienică, omul defrişează zilnic 27.000 de copaci, iar pentru uscarea ţigărilor, anual, alte 600.000.000 sunt sacrificaţi. Un număr imens, comparativ cu numărul copacilor din această lume. Având în vedere faptul că societăţile fiecărui continent în parte tind să acapareze cât mai mult spaţiu cu putinţă, această bătălie continuă a naturii de a se regenera este inutilă.
America, anul 2011. Ceea ce părea a fi un scenariu scos din biblie tocmai se adeverise. Poate că la noi în ţară încă nu s-a întâmplat aşa ceva, însă nu este niciodată prea târziu. Un număr uriaş de păsări şi peşti au căzut pradă unei morţi subite. Unii cercetători dau vina pe poluare, alţii cred că este mâna Domnului. Eu însă nu cred nici una, nici alta. Totul este făcut de mâna omului, deoarece aşa cum putem să construim lucruri măreţe, putem şi să aducem moartea unor suflete nevinovate. Cum? Subconştientul nostru nu îşi poate da seama cum are loc acest masacru, dar mentalitatea bolnavă manevrează totul.
Deşi nu cred că poluarea aerului este cea care a adus moartea acelor făpturi, consider că nu prea târziu, în doar câteva decenii, oxigenul va fi înlocuit de dioxid de carbon şi sulf, devenind astfel irespirabil şi letal. Acel moment, care va veni cândva, nu va mai aduce doar moartea animalelor, ci şi a oamenilor.
Animalele sunt cele care ne-au deschis calea spre o viaţă mai bună încă de la începuturi. Indiferent de epocă, indiferent de civilizaţii, oamenii s-au folosit mai mult s-au mai puţin de animale în diferite scopuri. Boul, măgarul şi calul, în unele culturi sunt cele mai cunoscute animale care transportau, erau folosite pentru a ajuta la agricultură şi unele chiar pentru divertisment, deşi unele naţiuni încă utilizează animalele în aceste scopuri.
Ce doare cel mai tare este faptul că odată cu înaintarea noastră, am început să ne batem joc în cele mai groteşti feluri de animale. De la chinuire şi înfometare până la jupuirea lor în timp ce sunt încă vii. Ţările asiatice sunt cunoscute pe plan global pentru cruzimea faţă de animale. Doar atât merită aceste suflete nevinovate după tot ce au făcut pentru noi?
Niciodată nu a fost prea târziu pentru a face ceva, iar acest lucru rămâne valabil şi pentru viitor. Nimeni nu s-a văitat vreodată de vreo durere atunci când a aruncat un gunoi la coşurile special amenajate. Nu există om care să îi fi părut rău atunci când a protestat împotriva defrişărilor exagerate sau atunci când a plantat un alt copac în locul celor deja doborâţi. Iar animalele, săracele animale! Nimeni nu se naşte pentru a detesta un mic suflet neajutorat, şi, niciodată nu se va naşte o asemenea persoană.
Trebuie să arătăm solidaritate faţă de omenire cât şi faţă de natură pentru că putem, suntem concepuţi pentru acest lucru. Înainte de a ignora aceste mesaje, reţineţi că o gumă aruncată pe jos poate însemna moartea unei mici păsări, deoarece aceasta o confundă cu miezul de pâine, iar în încercarea de a o mânca, se îneacă. Bateriile şi lamele de ras nedepozitate omoară mii de pescăruşi. Chimicalele care acoperă solul interzic fertilizarea zonei respective pentru o lungă perioadă de timp.
Asta ne dorim cu adevărat de la omenire? Să devenim nişte brute fără sentimente? Să realizăm împreună o crimă fără precedent? Afirmă-te! Schimbă ceva! Unul câte unul, oamenii uniţi pot schimba lumea, iar speranţă există, doar trebuie să crezi.
Dacă ţi-a făcut plăcere să citeşti acest articol, distribuie-l pe reţelele de socializare sau prietenilor, apoi lasă-ţi opinia mai jos la comentarii.
Extrem de delicat si de actual subiectul postarii tale! Mi-a amintit de-un fim, vizionat in urma nu cu multa vreme: The Road! Daca nu il stii deja, ti-l recomand!
RăspundețiȘtergereIlda
Lavender Thoughts