Românul ştie să se distreze

Ne-am adunat cu mic cu mare din împrejurimile municipiului Tecuci cu acelaşi scop: Iarmarocul Moldovenesc. Da, iată că în luna august a fiecărui an, acest iarmaroc îşi face simţită prezenţa şi la noi în oraş, asta după o lungă perioadă de timp în care plictiseala şi căldura năucitoare subjugau casele oamenilor şi toceau neuronii creierelor. Poate că unii din oraş, la fel ca şi mine, sunt plictisiţi de această "vacanţă" încă de la începutul ei. De ce spun asta? Pot începe prin a spune că mă regăsesc deja în luna august şi nu mă pot mândri de faptul că au trecut deja două luni în care nu am făcut aproape nimic. Acum, ca să introduc puţin umor, o cunoştinţă de a mea a spus cândva în timpul acestei vacanţe: "Uou! Suntem la jumătatea vacanţei, iar eu încă nu am făcut nimic. Straşnic!". Ironia sorţii! Primim o vacanţă, însă nu ne putem bucura din plin de ea din cauza diferiţilor factori economici, culturali sau etnici.

Unii nu avem banii necesari să ne bucurăm de o escapadă până la munte sau la mare, după caz, sau din simpla idee că pe strada ta nu mai există nici un vecin cu care să mai împărtăşeşti un secret, să mai porţi o conversaţie, asta din cauză că s-a refugiat undeva în Italia pentru un trai mai bun. Desigur, poate că o să vă întrebaţi imediat ce treabă au şi acei factori culturali şi etnici pe care i-am reamintit. Trebuie să recunoaştem că nu toţi acceptăm să ne petrecem vacanţa înconjuraţi de ţigani, iar cultura lor, automat ne va pune un nod în stomac mai mult sau mai puţin. Vă spun asta pentru că pe stradă la mine, ţiganii sunt majoritari.

În fine, am deviat puţin de la subiect, aşa că voi continua cu doar câteva păreri. Acest iarmaroc, sau bâlci după cum obişnuim prin aceste părţi ale ţării să îl numim, este monopolizat în mare parte de tarabe şi jocuri de noroc menite să îţi cureţe buzunarele. În ciuda faptului că populaţia majoritară prezentă la acest eveniment local este reprezentată de români şi nu de ţigani, nici prima extremă, dar nici cea de-a doua nu reprezintă un pericol sau orice alt factor de discomfort. Prin pericol mă refer automat la hoţii de buzunare, persoane sub influenţa alcoolului sau a drogurilor. Aici, în sfârşit, după lungi certuri şi războaie între etnii, românii devin fraţi. Dacă îmi permiteţi să adaug o zicală, ea spunea cam aşa: "La plăcinte înainte, la război înapoi!". Cam aşa suntem şi noi mai mult sau mai puţin.Concluzia este următoarea, şi sper să rămână la fel. Indiferent de situaţie, dacă este rost de concerte, petreceri sau distracţii care mai de care, românul fraternizează şi, în sfârşit, dovedeşte că avem tăria de a depăşi orice bariere atunci când vine vorba de fericire.

Următoarele imagini sunt făcute în aceiaşi perioadă, dar în anul 2012, de către fotograful Munteanu Viorel, însă, la fel ca şi atunci, iarmarocul nu s-a schimbat prea mult. Doresc să îi mulţumesc pentru că mi-a dat acceptul de a-i publica fotografiile pe blog.