Dispari! Maşina e clasică!

Îmi aduc aminte vremurile pe când tata mă trezea în fiecare dimineaţă cu sunetele scoase de fosta noastră maşină. Era o Dacia 1310 berlină. Tatăl meu spunea întotdeauna că partea din faţă a maşinii arăta ca zâmbetul lui Ion Iliescu, ceea ce mă amuza foarte tare. Chiar şi acum dacă mă gândesc, nu a fost o maşină chiar atât de rea. Deşi avea momentele ei, o sârmă pe ici, pe colo şi totul mergea strună, asta cel puţin în teorie. În ziua în care a trebuit să o vindem, fiind ultima maşină care a aparţinut familiei până în prezent, am încercat să o aranjăm cât mai frumos pentru viitorul proprietar. Puţină curăţenie interioară cu aspiratorul, puţin pămătuf şi ceva brăduleţe aromatice pentru un miros plăcut.
Am aranjat împreună cu tatăl şi fratele meu un anunţ de vânzare pe internet. În doar câteva ore maşina era deja la foarte mare căutare. Ofertele veneau din toate părţile, chiar şi din Republica Moldova. În fine, o ofertă ne-a atras atenţia în mod special. Un bărbat la aproape 30 de ani care venea tocmai din Cluj stabilise cu tatăl meu o prezentare a maşinii în timp real în următoarea zi.
Dimineaţa ce a urmat a fost una foarte grea pentru mine. Era prima oară când asistam la o vânzare de acest gen şi mă simţeam încântat. Odată cu apariţia cumpărătorului am putut observa că în ciuda aparenţelor era doar o puşlama care nu trecuse încă de un anumit prag al tinereţii, chiar dacă avea aproape 30 de ani. Cu fiecare ocazie pe care o găsea, acesta bătea apropouri legate de maşină în încercarea de a scade preţul maşinii cu mult sub suma dorită de tatăl meu. Maşina arăta impecabil, iar componentele nu erau foarte problematice, nu după ultimele reparaţii. În cele din urmă individul cedă şi se lăsă păgubaş. Era clar că nu putea obţine un preţ mai mic decât cel impus de tatăl meu, aşa că plecă înapoi spre oraşul său. Mintea îmi schiţa deja mai multe idei, cum ar fi aceea că maşina avea să ajungă imediat la dezmembrări auto Cluj, unde cumpărătorul ajungea să primească mai mulţi bani pe ea decât ar fi putut primi tatăl meu de la el. Cu banii respectivi, tipul putea să îşi facă propria maşină de la zero. Îşi cumpăra anvelope noi, un motor super şi multe alte componente făcând o simplă comandă. Şi în cazul în care maşina avea să i se strice, acesta putea la fel de bine să contacteze aceiaşi firmă pentru a fi tractat.