O viaţă-ntreagă m-am întrebat care îmi este menirea. Mă gândeam că trebuie să fiu un oarecare, ca toţi ceilalţi, să îmi aleg un drum în viaţă şi să fiu ceea ce au fost mulţi alţii la rândul lor. În mod paradoxal, chiar dacă al doilea nume al blogului este "Only one average Joe", pur şi simplu nu vreau să fiu mediocru. Mediocritatea reprezintă multitudinea de oameni care sunt la fel. Îmi doresc mai mult. Chiar şi acum, când mai am doar doi ani de liceu, habar nu am pe ce drum să o apuc după ce voi fi ieşit de pe băncile şcolii. Visul meu de a deveni medic s-a spulberat în timp şi a făcut loc mai multor posibilităţi. Astăzi nu mă mai gândesc la ce aş vrea să fiu, ci la ce aş putea să fiu, dar mai presus de toate, mă gândesc la ceea ce sunt. Nu m-aş schimba pentru nimic în lume. Aşa cum am fost şi voi fi, reprezintă perfecţiunea. Deşi este imposibil să vorbim despre perfecţiune în rândurile oamenilor, fiecare o atinge atunci când realizează că ei sunt mai mult decât fiinţe umane. Fiecare pasiune de-a noastră, fiecare clipă trăită alături de cineva, fiecare cuvânt rostit. Toate aceste lucruri, şi nu numai, ne fac perfecţi pentru ceea ce suntem. Nu contează că nu suntem cu toţii la acelaşi nivel. Ceea ce contează este faptul că existăm şi dorim să ajungem la un nivel. Cu porţile deschise întotdeauna, nimeni nu ne poate contesta decizia de a trăi liberi şi de a decide. Viaţa este ca un joc, dar care îţi oferă doar o singură şansă. Tot ce trebuie să facem este să profităm de acea şansă la maximum. Viaţa este un drum lung presărat cu capcane ce trebuie străbătut până la capăt. Dacă ne oprim la jumătatea drumului, atunci ceva nu este în regulă. Şi dacă totul se sfârşeşte prematur undeva nici prea aproape, nici prea departe de capătul drumului, atunci înseamnă că nu am reuşit să fim mai mult decât fiinţe umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu