Nu-mi vine să cred! A mai trecut o săptămână în care am avut impresia că voi muri din cauza ostenelii. Cei care spun că viaţa de elev este frumoasă, atunci au mare dreptate, însă nu este deloc uşoară. Pe lângă şcoală şi blogging am şi responsabilităţi. Într-o zi sunt împreună cu mai mulţi membri ai familiei, în alte două sunt singur acasă şi trebuie să am grijă de tot. Cu toate acestea, nu îmi neglijez nici timpul liber. Mi-am făcut puţin curaj şi am ieşit prin grădină ca să surprind câteva cadre minunate, profitând de vremea frumoasă. Sper să vă încânte, aşa cum sunt ele, făcute de un începător!
Mereu mi-a plăcut ideea de a deveni fotograf, însă din motive mai mult sau mai puţin serioase, am amânat întotdeauna economisirea sumei necesare pentru a-mi cumpăra un aparat foto capabil să scoată nişte poze de o calitate superioară. Abia după ce am devenit blogger şi am început să câştig concursuri; abia după ce am câştigat două camere foto am realizat că nu am nevoie decât de o cameră foto oarecare şi de puţină tehnică pentru a scoate ceva frumos. În urmă cu câţiva ani, chiar înainte de a mă apuca de acest blog, am învăţat să mă mulţumesc cu ceea ce am, însă în timp am uitat acest principiu. Se pare că, în sfârşit, m-a prins din urmă şi mi-a dat o palmă atunci când aveam mai mare nevoie de el!
Nu ştiu ce anume m-a apucat de am stat afară timp de câteva ore doar pentru a scoate câteva poze frumoase, din punctul meu de vedere, însă ştiu că mi-a făcut plăcere. Am lăsat la o parte tot ce ţinea de şcoală, mi-am făcut puţin timp liber şi pentru mine şi, cel mai important, m-am distrat! Nu credeam că voi apuca vremea când voi spune că blogging-ul îmi mănâncă prea mult timp, însă de când sunt din nou pe muncă, iar majoritatea bloggerilor înţeleg despre ce este vorba, nu prea mai pot să fac ce îmi propun în viaţa de zi cu zi. Ca blogger am învăţat că pot să fac multe. Am învăţat să scriu, am învăţat să fiu bun, am învăţat să înţeleg şi am învăţat să trăiesc muncind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu