Întâmplător am dat peste nişte poze vechi de familie în care apăream şi eu. Timp de o oră cred că am stat şi m-am uitat prin ele cu amărăciune, fericire... un amalgam de sentimente! Mă uitam la mine cu mult interes, întrucât încercam să văd o imagine a mea din trecut, să mă recunosc aşa cum eram. Satisfacţia mea a fost şi mai mare atunci când am descoperit nişte poze de care nu aveam habar, în care eram împreună cu nişte prieteni de-ai mei. Am privit şi analizat câteva minute bune acea poză şi m-am gândit: "ce urâţel eram". Pe atunci eram foarte slab, aveam gâtul foarte lung şi arătam ciudat. Întrucât capul meu este puţin mai proeminent, am avut foarte mult de suferit în copilărie din cauza poreclelor răutăcioase pe care mi le adresau unii prieteni, însă în timp am învăţat să trec peste orice prejudecată şi să înţeleg faptul că sunt mai frumos decât oricine.
Am decis să scriu acest articol ca să reamintesc oamenilor cât de frumoşi suntem de fapt. Privesc cu o oarecare uimire spre persoanele care se consideră urâte. Unii se văd mult prea graşi, alţii prea slabi sau nu le convine că au o aluniţă pe faţă. Mare chestie! Totuşi, pentru acele persoane, proporţiile şi simetria sunt foarte importante. Ştiţi cum am ajuns să înţeleg adevăratul sens al frumuseţii? În momentul în care am trecut în clasa a IX-a am realizat că nu îmi prea mai pasă de modul în care arăt. Nu mă înţelegeţi greşit! Asta nu înseamnă că nu mă mai spălam, pieptănam sau aranjam! De fapt, chiar îmi plăcea să trec prin toate aceste procese de aranjare, întrucât pe atunci încă aveam păr mare şi necesita mult timp să mă pregătesc înainte de a pleca undeva. Am stabilit, indirect, o regulă pe care mă bazez şi acum. De fiecare dată când nu sunt ceea ce vrea lumea să fiu, închid ochii. Închid ochii şi caut în adâncul meu ceea ce mă face diferit de ceilalţi. Tot ceea ce sunt eu mă face un individ unic şi imposibil de reprodus.
Pentru a ajunge la o asemenea stare psihologică în care să nu îţi mai pese de părerile nimănui, trebuie, într-adevăr, să treci prin multe eşecuri pentru a atinge obiectivul final. Va trebui să simţi şi să trăieşti durerea părerilor împărţite despre tine, fie ele şi ale tale. Necesită multă voinţă şi răbdare să ajungi să îţi înţelegi personalitatea în forma sa finală. Este imposibil ca personalitatea ta să ajungă la apogeu. Schimbări vor exista întotdeauna. Dar dacă totuşi personalitatea ta va ajunge la apogeu, atunci clar există o problemă. Raportarea la alte persoane este una dintre problemele cele mai mari atunci când încercăm să ne cunoaştem persoana. Trecând prin acest procedeu pe care l-am menţionat; închizând ochii şi reflectând la ce avem mai bun şi ce anume ne face diferiţi de ceilalţi, doar astfel vom putea înţelege cât de frumoşi suntem de fapt. Ne naştem cu calităţi extraordinare fără să ne dăm seama. Nu trebuie să ne limităm la tiparele impuse de societate! Frumuseţea este o artă care trebuie înţeleasă. Fericirea vine odată cu ea şi nu este o iluzie. Cu toţii le avem, însă trebuie să căutăm în adâncul sufletului nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu