Nuntă de sezon

Vara este cel mai potrivit anotimp de a încheia jurămintele în faţa altarului faţă de persoana iubită. Este de la sine înţeles că temperatura, verdeaţa şi timpul liber creează o atmosferă plăcută pentru toţi participanţii. Desigur, eu ador toamna şi mi-aş dori să trec prin acea etapă din viaţă (când va veni vremea), în care voi fi nevoit să îmi declar iubirea şi loialitatea faţă de partenera mea, pe o perioadă tomnatică în capitală sau undeva la munte. Şi oraşul meu este bun pentru un astfel de eveniment, însă, consider eu, este cam micuţ şi nu are ceea ce mi-aş dori eu.

La o mică-mare căutare pe Google, vă spun sincer că poţi găsi cele mai bune restaurante care să vă ajute să găzduiţi evenimentul vieţii voastre. Este vorba de doar câteva cuvinte cheie: restaurante Bucureşti, restaurante nunţi. Există sute de restaurante care pot oferi de la spectacole care să rămână întipărite în mintea omului pentru toată viaţa, până la petreceri la piscină sau chiar petreceri tematice. Am avut de foarte multe ori oportunitatea de a participa la nunţi, însă am refuzat în mod politicos, întrucât nu mă atrag prea mult acest tip de petreceri.

De apreciat un punct forte la restaurantele româneşti, primeşti foarte multe oferte cu serviciile care intră în aceste pachete speciale, la un preţ super avantajos. Deşi este criză, unele afaceri trăiesc încă foarte bine, planificând cu foarte multă atenţie "strategiile" pentru "joc". Măcar cu atât să ne bucurăm şi noi, românii, că avem restaurantele la fel de bune ca ţările din Occident. Hotelurile sunt cam slăbuţe, dar standardele restaurantelor sunt la fel de impunătoare ca acele restaurante din Statele Unite ale Americii. Deci, eu cu siguranţă o să îmi fac nunta în România, pe lângă faptul că vreau să mă însor cu o româncă şi vreau să participe şi rudele mele la nuntă.

Îmbulzeală şi nebunie la înscrierile copiilor

Recent am ascultat o ştire la radio în care se povestea cum românii au darul de a se îmbulzi şi a face scandal atunci când vine vremea înscrierilor la grădiniţă. Sincer nu ştiu dacă o fac în favoarea odraslelor lor sau sunt pur şi simplu doritori de certuri, pentru că, trebuie să recunoaştem, în România nu prea poţi rezolva problemele fără să te cerţi. Astfel de cazuri se găsesc oriunde în ţară, mai ales în Bucureşti. Spre exemplu, nişte gradinite Bucuresti sector 1 s-au angajat să ofere informaţii suplimentare oricărui părinte în legătură cu înscrierile pentru copii. Mi se pare o nebunie totuşi să începi să urli şi să înjuri ca la uşa cortului într-o instituţie care are drept scop educarea copiilor ce vor fi adulţii de mâine.

Din păcate astăzi aceste lucruri sunt nişte normalităţi chiar şi în rândurile copiilor.. Tot pe subiectul "educaţia românească" am avut parte de o discuţie cu părinţii mei. În condiţiile în care în străinătate copiii sunt învăţaţi ce trebuie, ce le va fi util în viitor şi cu o mult mai mare uşurinţă decât la noi, România are un sistem educativ care este la pământ. Nu am crezut că o să ajung vreodată să cred că şcoala nu îşi mai are o utilitate prea mare în viaţa şi societatea noastră. Din nefericire acesta este crudul adevăr. Tocmai din acest motiv, ambii părinţi mi-au sugerat să mă axez cât mai mult pe luarea BAC-ului şi orientarea în afaceri. Adevărul este că astăzi contează cel mai mult să ştii cum să numeri banii şi cum să îi mânuieşti.

Referitor la copiii de la grădiniţă, Ministerul Educaţiei nu face nimic altceva din ce nu ar face parlamentarii, şi anume să cheltuie banii după bunul plac. Tare mi-aş fi dorit să asist la o schimbare în acest sistem de învăţământ încă din perioada în care eram şi eu, cel puţin, la şcoala primară. Copiii ar trebui să fie cei mai importanţi în viitorul ţării. Viitorul ţării se bazează pe faptele celor care astăzi încă sunt timizi, mici şi uşor de influenţat. Mâine va fi rândul nostru să ne bazăm pe cei tineri, iar cei tineri nu vor şti ce să facă, în condiţiile în care nimeni nu le-a oferit şansa la o educaţie corectă, bună şi utilă. Sper doar că viitorul o să fie unul mai bun pentru cei care urmează să se confrunte cu problemele vieţii de om matur.

Amintiri

Anul trecut, în această perioadă mă aflam în Belgia. Uneori simt că s-a întâmplat cu doar câteva clipe în urmă, clipe care în cele din urmă s-au transformat în amintiri, pentru mine mai puţin plăcute. Îmi aduc aminte cum am ajuns la Bucureşti cu tatăl meu, urmând ca de aici să luăm avionul spre noul "cămin". Intrând în aeroport am putut observa o reclamă la un stand de ziare. Scria foarte mare, cu majuscule: "Aerotravel - croaziere; bilete avion Bucureşti Madrid". Tata se îndrepta spre poartă cu două bilete de avion în mână cu destinaţia spre Belgia. Simţeam un sentiment de nostalgie cum mă acapara în timp ce mă prezentam alături de tatăl meu la controlul vamal. Privind pe geam, un avion putea fi văzut aterizând. Mă îndreptam uşor spre avion, ţinând în mână tot ce mai aveam din ţară... de acasă. Un mic suvenir de la o prietenă foarte bună şi geanta cu haine. Într-o oarecare măsură mă simţeam împlinit, credeam că o să duc un trai mai bun, ţinând cont de faptul că în acea ţară economia era cu mult mai dezvoltată decât la noi... însă ceva mă ţinea legat de acest pământ sacru. Totuşi, nu pot să nu menţionez faptul că senzaţia pe care ţi-o induce un avion în timpul zborului este una tocmai înfricoşătoare. Utilizând vorbele tatălui meu, avionul este ca un autobuz cu un motor foarte vechi. Singurele lucruri care m-au deranjat au fost nişte turci... arabi, ce erau! Nu aveam nimic împotriva lor, ba chiar eram uimit că nici bine nu plecasem din ţară, iar eu deja aveam ocazia să întâlnesc oameni "noi"... însă trebuie menţionat faptul că nu le mai tăcea gura! Tot trăncăneau de câteva ore, încât am spus că o să mă mut în toaleta avionului. Iar în toaleta avionului... dacă v-aş mai spune ce am făcut şi acolo... cred că v-ar bufni râsul! Dar asta lăsăm pe altă dată!