Uit de probleme şi sunt Ok!

Vouă ce vă place cel mai mult când ascultaţi o melodie? Eu sunt genul de persoană care atunci când ascultă muzică se rupe total de lume şi trece într-un univers paralel şi personal. Deoarece în ultima perioadă am întâmpinat o groază de proiecte care îmi mănâncă mai mult timp liber decât aş putea avea, nu am găsit niciun remediu mai bun împotriva oboselii sau stărilor de plictiseală decât muzica. Pentru mine muzica este totul, iar când spun totul, ei bine, chiar mă refer la totul!

Astăzi am avut surpriza să găsesc o melodie românească nouă, care spre surprinderea mea, mi-a şi plăcut! Este vorba de Boier Bibescu si The dAdA - Ok. Pe cât de simplu sună, pe atât de frumoasă este! Această melodie mi-a amintit faptul că fac prea multe lucruri şi că ar trebui din când în când să îmi mai iau puţin liber şi să mă relaxez. Până la urmă, viaţa este pentru a fi trăită, nu? Pentru mine melodia a venit ca o salvare, dat fiind faptul că mă aflu în poziţia de a înnebuni datorită oboselii.

În ceea ce priveşte melodia, am ascultat cu foarte mare atenţie versurile şi trebuie să spun că sunt foarte impresionat. Nu sunt un mare fan al muzicii din România, însă apreciez foarte mult atunci când aud o melodie în română care, în sfârşit, nu este despre "iubire", sex, băieţi de cartier care se droghează sau alte manele! În România muzica a cam avut de suferit în ultimii 10 ani de zile, întrucât industria muzicală s-a îndreptat spre o direcţie oribilă în care toţi şi toate pot deveni celebri dacă fac un negativ de doi lei şi cântă aceleaşi versuri timp de trei minute.

Eu sunt genul de persoană care ascultă muzică bună şi de petrecere. Dacă pe melodia respectivă se poate dansa şi pot să o fredonez, atunci este melodia perfectă! Aşadar, pentru că ştiu sigur că mulţi dintre voi nu aţi apucat să ascultaţi noua melodie a lui Boier Bibescu şi "The dAdA", vă invit să daţi play la videoclipul de mai jos şi să deveniţi şi voi mai ok odată cu versurile!

Cazanele Dunării, mai ceva ca în "Stăpânul Inelelor"

Mai ţineţi minte filmele din colecţia "Stăpânul Inelelor"? Eu da, şi le-am adorat întotdeauna. De când s-a lansat şi ultimul film din această colecţie de filme minunată, am vrut neaparat să vizitez şi eu o zonă turistică asemănătoare cu cea din filme. Cel mai mult vreau să merg pe apă. Am căutat pe internet nişte poze şi am găsit ceva spectaculos. Cazanele Dunarii sunt o zonă de foarte mare interes pentru turişti care spre fericirea mea, sunt exact ceea ce îmi doresc. Mai jos aveţi câteva poze cu o fotografie de la Cazane şi o poză din filmul "Stăpânul Inelelor" pe care vreau să le comparaţi.

Cazanele

Stăpânul Inelelor

Rezervaţia naturală Cazanele Mari şi Mici este minunată. Foarte puţini cunosc magia acestui loc, însă şi eu mă număr printre ei. Îmi doresc foarte mult să ajung în această zonă, întrucât secretele turismului românesc nu încetează să mă încânte niciodată. Rezervaţia are una dintre cele mai frumoase mănăstiri din ţară. Este vorba de mănăstirea Mraconia, care se află la 15 km de Orşova. Întrucât sunt un un fan al cunoaşterii şi pentru că mi-am propus să fac câteva drumeţii pe la mai multe mănăstiri, iar Mraconia se află printre mănăstirile pe care vreau să le vizitez. 

Un alt motiv pentru care vreau să vizitez acest loc minunat este acela că aici se află sculptat în stâncă chipul lui Decebal. Această sculptură este cea mai înaltă din Europa, având înălţimea de 55 metri şi lăţimea de 25 metri. Ar fi un eşec lamentabil să ajung pe acolo şi să nu trec tocmai acolo unde se află sculptat chipul liderului dac, strămoşul nostru. O mică parte din identitatea naţională se află în această zonă, fiind o oază a României. Nu multe state se poate mândri cu faptul că avem unele dintre cele mai frumoase zone de interes turistic din lume. Cu toate acestea, nu vreau să îi las doar pe străini să se bucure de aceste bogăţii ale pământului nostru, pământului românesc. Îmi doresc neaparat să ajung să vizitez Cazanele.

De foarte mult timp nu am mai scris pe blog despre turism, ba chiar îmi era dor. Acum că am ocazia, întotdeauna mi-am dorit să spun că nu am mai scris de ANUL TRECUT despre un subiect atât de plăcut. O zonă necunoscută de turişti păstrează mai mult timp misterul şi frumuseţea locului, ceea ce mă convinge şi mai mult că ar trebui să merg să vizitez Cazanele.

Aşadar, dacă doriţi să faceţi o vizită la Cazane, vă invit să intraţi pe cuvântul albastru de mai sus, acesta din urmă redirecţionându-vă către site-ul cesavezi.ro, pagină web unde veţi putea găsi mai multe informaţii decât v-aş putea oferi eu vreodată despre Cazane. Tot acolo am găsit informaţiile despre această zonă minunată pe care abia aştept să o străbat la pas sau într-o barcă. Sunt sută la sută sigur că odată ce voi fi ajuns la Cazane, nu voi regreta niciun bănuţ pe care l-am cheltuit pe transport, bagajul de drum şi toate cele necesare pentru o călătorie plăcută. Să descoperim România împreună!

Schimbări pe care le aştept de la 2015

Anul acesta trebuie musai să se schimbe foarte multe lucruri. Mi-aş dori foarte mult să aflu că situaţia financiară a ţării s-ar putea redresa, întrucât am suferit prea mult din cauza sărăciei şi ştiu că nu merităm un asemenea lucru. Ţinând cont de faptul că suntem o ţară modernă, civilizată şi europeană, mi-ar plăcea de asemenea să se ţină mai mult cont de legile ţării. Sunt puţin prea săturat la vârsta mea de toate mizeriile şi scandalurile care pot avea loc în această ţară minunată. Deoarece multe ar mai fi de schimbat la această ţară, am decis să trec la schimbările pe care vreau să le văd în viaţa mea. În primul rând este vorba starea mea spirituală. Anul trecut ceva pur şi simplu m-a măcinat, deşi nu îmi pot explica altfel decât din cauza stresului. O schimbare în viaţa personală este întotdeauna bine primită. 2014 a fost un an definitoriu pentru întreaga mea personalitate, întrucât am trecut prin mai multe evenimente specifice vârstei care nu au făcut nimic altceva decât să înrăutăţească situaţia. Deci, pentru că nu vreau să extind această idee la infinit, am trecut din rău în mai rău. Totuşi, pentru că am intrat în noul an, îmi doresc să reuşesc să menţin legăturile şi relaţiile de prietenie cu acei câţiva prieteni foarte buni, dar puţini, prieteni pe care îi am. Desigur, şi o prietenă ar merge, însă nu mă grăbesc din acest punct de vedere. O ultimă schimbare la care mă aştept? Sper să îmi pun ordine în gânduri şi să mă hotărăsc în privinţa ţării în care îmi voi face studiile. Temporar sunt puţin ameţit, gândindu-mă foarte mult la Danemarca şi Regatul Unit.

Ce a fost, a fost! Ce o să fie...

Anul acesta a fost probabil cel mai groaznic din ultimul deceniu. Aruncând o privire la toate evenimentele care au definit acest an, au fost foarte multe semne care să dovedească un posibil război mondial. De la anexarea Crimeei până la războiul dintre arabi, am crezut că tot ceea ce am făcut până acum a fost în zadar. Şi de ce spun asta? Să fim sinceri, România nu mai are puterea de a face faţă unui război fără a fi ajutată de alte popoare. Aşadar, o mică bombă pe ici-colo şi totul ar fi fost rezolvat! Cu toate acestea, apele s-au mai liniştit, însă tot am rămas într-un butoi cu pulbere gata oricând să explodeze.

2014 a fost totodată un an foarte bun pentru mine. Reuşitele mele cele mai mari au avut loc în acest an, ca o continuare a anului trecut. Per total, pentru mine a fost o perioadă de maximă dezvoltare, din mai multe puncte de vedere. Cu blogul am reuşit să ajung foarte departe, deşi nu aveam habar câte pot să fac cu el. Mare parte din lucrurile, banii şi vocabularul dobândit sunt datorate blogului. Familia mea este mândră de evoluţia mea, dat fiind faptul că am ajuns să îi ajut cu multe lucruri de când am început să am un venit. Ce a fost, a fost... acum, ce o să fie...

Gânduri de viitor

În ultima perioadă m-am tot gândit la ce o să fac după ce termin liceul. Am tot căutat pe internet programe de studii pentru a face facultatea în străinătate, întrucât România nu mă prea mai satisface la nivelul educaţiei. Să nu mă înţelegeţi greşit! Nu sunt vreun soi de geniu sau ceva de genul, însă nu îmi doresc un viitor în această ţară. Din păcate, ţara aceasta nu îmi rezervă nimic bun, de aceea am decis să îmi fac viitorul oriunde numai aici nu. 

În ceea ce priveşte programele de studii, am aflat de Edmundo. Prin intermediul lor aş avea posibilitatea de a studia în Anglia sau în Danemarca, deşi mai mult ca sigur Danemarca va fi ţara pe care o voi vizita cel mai curând. Îmi pare rău că a trebuit să iau o astfel de decizie, radicală atât pentru mine cât şi pentru cei dragi. Este foarte greu să te desparţi de locul tău, să pleci în lume singur şi să laşi totul în urmă, doar pentru a avea un început proaspăt. În orice caz, încă sunt indecis în privinţa facultăţii pe care o voi urma în străinătate. Visul meu de a deveni medic s-a dus de mult... la fel ca acela de a deveni jurnalist. Din fericire, mai am la dispoziţie doi ani până voi face decizia finală. Cu toate acestea, mă uitam la atâţia tineri care au devenit antreprenori, chiar şi fără diploma de Bacalaureat. La un moment dat, eram tentat de ideea de a abandona liceul şi să încep o afacere, însă stau cam prost cu finanţarea, temporar.

Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit vreodată de Levi, de la Friends Show, însă tipul mi se pare foarte tare. Iniţial nu prea îl înghiţeam, spunând că este doar un puştan, puţin mai mare decât mine, răsfăţat care nu făcea nimic altceva decât să promoveze nişte mesaje lacrimogene pe Youtube. După ce am văzut un reportaj cu el luna aceasta, m-am gândit şi mi-am dat seama că suntem relativ asemănători. Avem foarte multe lucruri în comun. Vă las un videoclip pentru că vreau să îl vizionaţi şi să aflaţi câteva lucruri despre el, pentru că, aflând aceste "câteva" lucruri despre el, o să vă daţi seama în ce situaţie sunt pus şi o să mă cunoaşteţi puţin prin intermediul lui.

Aşadar, habar nu am ce anume aş putea să fac în continuare. Oare ţara aceasta se scufundă atât de mult în mocirlă? Mai merită să dai BAC-ul? Mai merită să faci o facultate în România? De ce să mai urmez un sistem de învăţământ care oricum nu dă roade, când fac deja o grămadă de bani?

Vreme bună, vreme rea... România-i ţara mea!

Vremea aceasta m-a luat pe neaşteptate, însă nu mă plâng. Chiar îmi place zăpada! Şi chiar dacă meteorologii anunţau prima zăpadă abia în decembrie, chiar şi la sfârşitul lui noiembrie este bine! În orice caz, doresc să vă urez tuturor la mulţi ani, în avans, pentru ziua de 1 decembrie, şi cred că este un moment numai bun pentru a ne reaminti toate ororile şi războaiele prin care a trebuit să treacă acest popor pentru a deveni ceea ce este astăzi. Cu părere de rău recunosc faptul că nu sunt pe deplin mândru de ţara mea, însă o iubesc şi nu aş vinde-o pe nimic în lume. Dacă ar exista un strop de bunătate la nivelul conducerii acestei ţări, fie el cât de micuţ, aş dori să aflu că se poate schimba ceva şi la noi şi că se poate trăi bine, într-un mediu în care oamenii sunt educaţi şi respectabili. La mulţi ani, române!

Iohannis preşedinte. Va fi România o mică Germanie?

Ok, automat trebuie să recunosc faptul că m-am înşelat în privinţa alegerilor de anul acesta. Deşi eram foarte convins că Ponta urma să câştige în turul al doilea, parcă am fost lovit cu un pumn în momentul în care am realizat că pe la jumătatea zilei voturile înclinau în favoarea candidatului ACL. Cu toate că nu am motive să fiu îngrijorat mai mult decât părinţii mei de situaţia ţării, am fost foarte aproape de TV ieri, întrucât am urmărit cu multă atenţie desfăşurarea voturilor atât în ţară, cât şi în diaspora. Adevărul este că sunt un susţinător al mentalităţilor pro-occidentale, deoarece se poate observa o schimbare radicală în modul de a percepe anumite situaţii. Spre exemplu, Transilvania este o regiune a ţării care a cunoscut o dezvoltare imensă din cauza deschiderii sale spre Occident. M-am gândit foarte mult şi la faptul că PSD-ul reprezintă ciuma roşie care a acoperit ţara în urmă cu 25 de ani. Deşi se numesc sociali democraţi, cuvintele lor ascund minciuni comuniste şi planuri penibile prin care se caută distrugerea ţării şi a instituţiilor. Desigur, se pare că poporul a făcut alegerea corectă şi a ales o gândire nouă şi o perspectivă proaspătă asupra viitorului. Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi de acord cu mine, însă eu aştept foarte multe de la acest nou preşedinte şi sper să avem parte măcar de un mandat fără scandaluri la nivel înalt, pentru că poporul român s-a săturat de mult de certuri şi de promisiuni false. Minunat ar fi să aflăm că ni se pregătesc nişte lucruri bune pe la Cotroceni şi că ne putem aştepta la nişte schimbări majore în viitorul apropiat. Oare se îndreaptă România spre o ţară mult mai educată şi mai frumoasă? Va deveni oare România o mică Germanie?

Părerea mea despre alegerile prezidenţiale

În următoarele zile vor fi alegerile pentru preşedinţia ţării, însă nu ştiu de ce, chiar dacă nu am încă 18 ani, acest eveniment îmi lasă un gust amar. Simt cum se apropie un nou regim menit să distrugă şi să jupuiască ţara, pentru încă două mandate catastrofale. În condiţiile în care la nivel înalt corupţia este mama tuturor învăţăturilor, nu văd ce motiv aş fi avut să ies la vot, ştiind că alegerile sunt pe departe de a fi reale şi că preşedintele a fost ales cu mult timp în urmă de populaţia neştiutoare. Cu toate acestea, mi-aş dori să se schimbe ceva la ţara asta. Observ pe zi ce trece cum tinerii devin adulţi cu mult înainte de a fi majori, iar părinţii, bieţii de ei, îşi rup spinările pentru un salariu de nimic, doar pentru a ajunge acasă, obosiţi şi cu grija zilei de mâine. Sincer, m-am săturat! Lumea trebuie să înţeleagă faptul că nu o găleată, nici o şapcă sau o pungă de mălai face diferenţa dintre bine şi rău. Influenţa pe care o au aceste elemente de propagandă electorală nu fac nimic altceva decât să prostească populaţia deja mult prea îndoctrinată pentru a vedea dincolo de zidul ce li se află în faţă.

Nu vreau să fac politică, însă eu nu l-aş vota pe Victor Viorel Ponta. Acesta este inamicul statului, la fel ca mulţi alţii. Dacă ar fi fost să aleg pe cineva la alegerile de anul acesta, l-aş fi votat cu încredere şi speranţă pe Klaus Iohannis. Motivele pentru care aş face un asemenea lucru sunt nenumărate, însă vă voi prezenta unul dintre ele. România, după moartea marilor domnitori, nu a mai fost niciodată condusă de un lider curajos, bun şi vrednic de puterea ce i se oferă. Pe de altă parte, odată cu venirea monarhilor străini şi instaurarea acestora la putere, ţara a avut o creştere radicală în domeniul economic, cultural şi religios. Contribuţia pe care o aduc liderii străini la această ţară este una nemăsurată, de aceea consider că, Iohannis, un om cu origini străine, ar fi mult mai vrednic să ne conducă, decât unul de-al nostru. Adevărul este că toţi politicienii sunt marionetele unor păpuşari bătrâni care nu fac nimic altceva decât să îşi distrugă ţara şi îşi cresc sursele de venit, însă eu am ambiţia aceasta şi cred că mai există şi oameni buni. În cele din urmă, fac un apel către toţi cititorii şi îi îndemn să voteze raţional şi cu frică faţă de ziua de ceea ce i-ar putea aştepta. Votaţi pentru o ţară mai bună!

Dulce Românie

Ok, dacă în trecut ţineam cu dinţii de ideea că nu sunt rasist, ei bine... astăzi stă altfel treaba. În ultima lună mă cam tot supără un pui de ţigan care stă lângă mine. Toată ziua bună ziua urlă ca un bezmetic, iar sora lui, mai mare fiind, îl acompaniază cu o vuvuzea. Cât de tare, nu?! Astăzi şi-au făcut de cap încă de la primele ore ale dimineţii, de aceea am crezut de cuviinţă că este momentul să mă răzbun pe ei pentru orele mele de somn pierdute. Am pus timp de 20 de minute muzică rock la maxim în difuzoare, cu toate geamurile şi uşile deschise, asta ca să mă asigur că sunetul se propagă aşa cum îmi doresc. Credeţi-mă pe cuvânt când vă spun că au plecat din curte o parte din ei. Pe mine nu mă deranjează volumul ridicat, întrucât am crescut cu muzica asta şi am trăit alimentându-mă numai cu muzică. Pe de altă parte ei... mda!

Îmi propun şi vreau să critic până la moarte nesimţirea, incultura şi oamenii fără educaţie. Cu toată sinceritatea vă spun că m-am săturat să trăiesc într-un stat habarnist care nu face nimic altceva decât să înjure, mănânce seminţe pe stradă, să deranjeze, ucidă şi să fure orice. Mi s-a făcut silă de acest stat încât nici nu îmi mai pasă de viitorul lui. Sper cu toată inima că atunci când voi înainta în vârstă într-atât de mult încât să plec pe picioarele mele în lumea largă, sper să mă pot întoarce aici după ani şi ani şi să văd că nu mai sunt ţigani, oameni necivilizaţi şi corupţie. Dacă de la vârsta mea, deşi o fac de ani buni, pot să mă gândesc la chestiuni de care ar trebui să aibă grijă doar adulţii, păi aici este un mare semn de întrebare. Asta este societatea pe care o dorim? Tinerii să fie adulţi de la vârste fragede? Oricum foarte mulţi au ales acest lucru de foarte mult timp. Se vede cu ochiul liber numai când treci pe stradă şi acorzi câteva clipe pentru a asculta conversaţiile dintre tineri şi observa felul în care se comportă aceştia. Românie, dulce Românie... ce-ţi doresc eu ţie... heh!

Nuntă de sezon

Vara este cel mai potrivit anotimp de a încheia jurămintele în faţa altarului faţă de persoana iubită. Este de la sine înţeles că temperatura, verdeaţa şi timpul liber creează o atmosferă plăcută pentru toţi participanţii. Desigur, eu ador toamna şi mi-aş dori să trec prin acea etapă din viaţă (când va veni vremea), în care voi fi nevoit să îmi declar iubirea şi loialitatea faţă de partenera mea, pe o perioadă tomnatică în capitală sau undeva la munte. Şi oraşul meu este bun pentru un astfel de eveniment, însă, consider eu, este cam micuţ şi nu are ceea ce mi-aş dori eu.

La o mică-mare căutare pe Google, vă spun sincer că poţi găsi cele mai bune restaurante care să vă ajute să găzduiţi evenimentul vieţii voastre. Este vorba de doar câteva cuvinte cheie: restaurante Bucureşti, restaurante nunţi. Există sute de restaurante care pot oferi de la spectacole care să rămână întipărite în mintea omului pentru toată viaţa, până la petreceri la piscină sau chiar petreceri tematice. Am avut de foarte multe ori oportunitatea de a participa la nunţi, însă am refuzat în mod politicos, întrucât nu mă atrag prea mult acest tip de petreceri.

De apreciat un punct forte la restaurantele româneşti, primeşti foarte multe oferte cu serviciile care intră în aceste pachete speciale, la un preţ super avantajos. Deşi este criză, unele afaceri trăiesc încă foarte bine, planificând cu foarte multă atenţie "strategiile" pentru "joc". Măcar cu atât să ne bucurăm şi noi, românii, că avem restaurantele la fel de bune ca ţările din Occident. Hotelurile sunt cam slăbuţe, dar standardele restaurantelor sunt la fel de impunătoare ca acele restaurante din Statele Unite ale Americii. Deci, eu cu siguranţă o să îmi fac nunta în România, pe lângă faptul că vreau să mă însor cu o româncă şi vreau să participe şi rudele mele la nuntă.

Interviu cu un erou

Interviul acesta a fost acordat unui militar care a avut bunăvoinţa să răspundă la câteva întrebări referitoare la revoluţia din anul 1989, fiind un participant activ, luptând pentru eliberarea ţării şi demnitatea poporului împotriva securităţii şi simpatizanţilor soţilor Ceauşescu, întrucât aceste două valori importante ale statului au fost răpite odată cu instaurarea comuniştilor la putere. 

Reporter: În primul rând doresc să vă mulţumesc pentru acordul dumneavoastră de a răspunde la întrebările acestui interviu şi pentru faptul că aţi avut un rol în eliberarea ţării, onorându-vă jurământul făcut faţă de acest pământ sacru.

R: Consideraţi că revoluţia a avut un rol important în eliberarea ţării de sub lanţurile plăgii comuniste?

Militar: La momentul acela, crezând că este reală, am considerat că a avut un rol important în eliberarea ţării, însă, în timp, am realizat că revoluţia a fost de fapt înfăptuită de către popor, dar sub atenta supraveghere a unor foşti membri de partid care îşi urmăreau interesele. Idealul revoluţiei a fost înlăturarea sistemului comunist, în realizarea unei vieţi demne atât pentru noi cât şi pentru urmaşi, din păcate realitatea a fost alta.

R: Cum vedeţi această ţară după 25 de ani de la revoluţie?

M: Distrusă, furată, vândută. Nimic nu mai este al acestei ţări. Am fost, şi suntem manipulaţi de către partidele ce se succed la conducerea acestei ţări prin promisiunile electorale şi propaganda lor ieftină. Nu se poate considera că o democraţie fabricată este la fel de periculoasă ca şi un sistem totalitar comunist? Ce reprezintă democraţia de astăzi în opinia mea? Un sistem în care oamenii cu bani dictează şi conduc viaţa celorlalţi prin intermediul unor texte halucinante.

R: În calitate de militar în timpul revoluţiei, ne puteţi spune ce momente v-au marcat?

M: Moartea unor colegi şi a demonstranţilor care s-au jertfit pentru libertatea ţării, alungarea soţilor Ceauşescu de la putere şi aducerea acestora în faţa tribunalului sunt amintirile care m-au marcat pe viaţă. Totul s-a întâmplat într-o perioadă relativ scurtă, încât nici măcar nu am avut timpul necesar ca să diger ideea că revoluţia a revendicat vieţile a câtorva sute de persoane. Totodată am fost foarte impresionat profund de curajul maselor de oameni care cu toate blocajele trupelor de securitate şi miliţie s-au luptat pentru idealul revoluţiei.

R: A fost vreun moment în care v-aţi temut pentru viaţa dumneavoastră?

M: Un moment cu adevărat înfricoşător a fost acela când s-a deschis focul de către trupele de securitate împotriva demonstranţilor, alături de care au căzut şi militari care făceau parte din cordonul de protecţie a unităţii militare din care aparţineam, aflându-mă la Sibiu în acea perioadă, desigur, scena mutându-se apoi la „Vila Prinţişorului”, loc în care s-au descărcat de asemenea cartuşe de muniţie. Îmi aduc aminte că primele cuvinte pe care mi le-am spus au fost: „A înebunit lumea!?”.

R: Întrucât revoluţia a dus la moartea a câtorva sute de oameni, consideraţi că a fost o mişcare organizată de către cei care doreau să succeadă la putere?

M: Da, consider că s-a dorit moartea a câtorva sute de oameni pentru a da un caracter realist revoluţiei. Dacă nu ar fi murit oameni, revoluţia ar fi părut ca o lovitură de stat, cu toate că schimbarea unei orânduiri sociale de la comunism la o democraţie reală prin voinţa poporului nu trebuia să ducă la pierderi de vieţi omeneşti.

R: Vă mulţumesc pentru răspunsurile acordate în cadrul acestui interviu, de asemenea vă mulţumesc că serviţi încă patria cu onoare şi integritate.

Sunt un mic critic

Pentru că sunt cam indecis în materie de cumpărături, în special în momentul achiziţionării unor articole vestimentare. Trebuie să vă spun în acelaşi timp că până acum nu am fost mai mulţumit de vreun clothing shop decât am fost, şi încă sunt, de magazinul online Kurtmann.ro. Nu sunt singurul care spune asta, dar temporar îmi ţin gura, nu doresc să dezvălui şi alte nume pentru că îmi doresc ca voi să aflaţi de asemenea calitatea extraordinară a hainelor marca Bershka, Zara şi Desigual. Dacă în luna decembrie am fost încântat de o vastă gamă de haine şi accesorii de iarnă, primăvara a venit cu un nou val de reduceri, haine noi şi super la modă. Întrucât am ales câteva articole vestimentare pe care, poate, intenţionez să le cumpăr şi eu, mi-am propus să vă prezint puţin despre ce este vorba. În primul rând trebuie să vă spun că nu pot începe niciodată o sesiune de cumpărături fără să mă asigur că pe listă nu se află măcar o bluză. Pentru că este primăvară, paltoanele încep să fie puse înapoi în întuneric, în timp ce gecile aşteaptă cu greu să împărtăşească aceeaşi soartă, parcă ştiind că va mai dura luni bune până când vor putea fi purtate din nou. Şi ce faci când afară temperatura începe să fie peste 10 grade Celsius? Unii stau cu un simplu tricou pe ei, dar nu poţi fi niciodată prea precaut în faţa unei posibile răceli de primăvară, tocmai de aceea bluza devine cel mai bun partener.

Desigur, cu pantalonii scăpăm puţin mai uşor, asta în cazul băieţilor, deşi nu aş putea spun că nu durează puţin şi pentru noi atunci când suntem puşi în faţa alegerii perechii potrivite. Vorbind din perspectiva unui băiat, sunt obişnuit ca începând cu luna aprilie să port pantaloni scurţi. Se prea poate să mă înşel uneori în privinţa condiţiilor meteo de afară, însă sunt atât de nerăbdător să stau şi să savurez clipele de nepreţuit în lumina soarelui de primăvară, încât îmi pierd cumpătul, uneori, şi arunc o pereche de pantaloni scurţi sau trei sferturi în grabă pe mine, urmând ca mai apoi să stau la umbra unui pom din grădină, încărcându-mă cu fericire şi luându-mi aportul necesar de vitamina D direct din razele de soare. Şi pentru că se ştie foarte bine că România este o ţară în care soarele binecuvântează plaiurile cu mult drag şi iubire, presupun că merge şi o pălărie. Noi, românii, nu ne-am născut ca să purtăm ochelari de soare. Aşa cum germanii îşi au salopetele verzi tradiţionale, la fel cum scoţienii îşi au kilturile, iar francezii poartă popularele berete, şi noi românii avem dreptul să ne mândrim cu faptul că încă din cele mai vechi timpuri am purtat pălării făcute din paie, şi nu numai. Deşi ar fi fost minunat dacă aş fi găsit o pălărie românească din paie autentică, trebuie să recunosc faptul că şi pălăriile verzi îmi plac la fel de mult.

Astfel, dragii mei, primăvara ne dovedeşte cu toată sinceritatea şi bunătatea ei, că este sezonul renaşterii, perioada în care totul se schimbă, indiferent dacă este vorba de natură sau de oameni. Aşa cum păsările revin la cuiburile lor, de această dată cu un penaj nou, ca o haină de primăvară, la fel şi oamenii sunt dispuşi schimbărilor, în bine. Hainele ne definesc, pentru că fără ele, toţi am arăta la fel. Ce ar fi fost această lume fără haine? Vă las pe voi să răspundeţi. Nu uitaţi, Kurtmann are cele mai bune oferte, iar raportul calitate-preţ este unul impresionant.

Sunt un mare... brânzar!

Dacă aţi mai auzit sau nu acest termen (brânzar), să nu vă speriaţi, este spus din obişnuinţă. Pentru mine, fiecare lucru din lume are un fan. Încă din Al Doilea Război Mondial am fost învăţaţi că există fani pentru orice. Italienii erau denumiţi macaronari, în timp ce noi românii eram numiţi mămăligari, ceva ce nu este ieşit din comun nici la ora actuală. Subliniez faptul că sunt un consumator de lactate înfocat. 

Poate faptul că mă axez pe o viaţă cât mai sănătoasă, sau cel puţin asta încerc să fac, m-a determinat să aleg lactatele în defavoarea cărnii. Dar ce înseamnă pentru noi un fan? Eu am o definiţie super complexă pentru acest termen. Evit să încep un curs online sau să explic provenienţa, dar cuvântul fan poate avea două înţelesuri. Pentru mulţi, fanul reprezintă a doua parte din structura unui obiect, fenomen sau a unei persoane. 

Consideră că fiecare element al vieţii, fie el de natură vie sau moartă, pe lângă structura materială, iar aici mă refer la ceea ce vedem, ceea ce este palpabil şi vizibil, trebuie să aibă un agent care să susţină întreaga formă. Întoarcerea în timp arată cum telefoanele mobile au devenit treptat un gadget de nelipsit din vieţile oamenilor. O simplă idee, un plan ce a fost la început o fantasmă a unei imaginaţii bogate, rodul unei minţi strălucite! Cu asta sunt unii înzestraţi de la Bunul Dumnezeu, încât să poată pleca de la o simplă idee şi să ajungă să creeze un adevărat gigant al lumii moderne. A fost necesară realizarea unui singur model, iar ceea ce a urmat a intrat în istorie. Fără fani, ideile pe care oamenii le-au avut acum câteva sute de ani, poate chiar mii, nu ar fi fost dezvoltate niciodată. Exact cum într-o propoziţie subiectul este dependent de predicat... sau poate că era taman invers... aşa sunt şi fanii, dar trebuie menţionat că nu toţi sunt astfel. 

Revenind la cel de-al doilea înţeles al cuvântului, sens privit din perspectiva mea, fanul este o persoană care iubeşte cu desăvârşire un anumit lucru, cu un motiv întemeiat. Spre exemplu, eu sunt un fan brânză Delaco. De ce? Imaginaţi-vă un loc al abundenţei unde apele cascadelor sunt înlocuite cu brânza topită, iar pe jos în locul pavajelor se află felii de pâine. Coroana copacilor să fie făcută din salată verde, iar fructele să fie roşiile coapte cum numai la bunica în grădină poţi găsi! Ah, ce imagine... ce deliciu! Doamne... Iisuse! Deviez de la subiect doar gândindu-mă la numele acestor bunătăţi. În cele din urmă, ce este un fan? Fanul este ceea ce este, iar noi nu putem să îi cerem explicaţie pentru ceea ce face, dar ştim sigur că tot ce face, face cu un anumit scop.