Ce a fost, a fost! Ce o să fie...

Anul acesta a fost probabil cel mai groaznic din ultimul deceniu. Aruncând o privire la toate evenimentele care au definit acest an, au fost foarte multe semne care să dovedească un posibil război mondial. De la anexarea Crimeei până la războiul dintre arabi, am crezut că tot ceea ce am făcut până acum a fost în zadar. Şi de ce spun asta? Să fim sinceri, România nu mai are puterea de a face faţă unui război fără a fi ajutată de alte popoare. Aşadar, o mică bombă pe ici-colo şi totul ar fi fost rezolvat! Cu toate acestea, apele s-au mai liniştit, însă tot am rămas într-un butoi cu pulbere gata oricând să explodeze.

2014 a fost totodată un an foarte bun pentru mine. Reuşitele mele cele mai mari au avut loc în acest an, ca o continuare a anului trecut. Per total, pentru mine a fost o perioadă de maximă dezvoltare, din mai multe puncte de vedere. Cu blogul am reuşit să ajung foarte departe, deşi nu aveam habar câte pot să fac cu el. Mare parte din lucrurile, banii şi vocabularul dobândit sunt datorate blogului. Familia mea este mândră de evoluţia mea, dat fiind faptul că am ajuns să îi ajut cu multe lucruri de când am început să am un venit. Ce a fost, a fost... acum, ce o să fie...

Ziua Victoriei

Pentru că mâine este 9 mai, ziua Europei, dar totodată ziua în care s-a sfârşit cel de-al doilea mare conflict mondial care a luat vieţile a 50 de milioan de oameni, doresc să urez un călduros la mulţi ani tuturor celor care sunt mândri că fac parte din această uniune, din acest continent. Deşi istoria secolului 20 a fost scrisă cu sânge, trebuie să ne amintim de ura şi antisemitismul celor care au dorit în mod deliberat cucerirea de noi teritorii şi asuprirea sămânţei umanităţii. Acei criminali care au reuşit să semene numai moarte, mânie şi ură în rândurile europenilor, au reuşit prin cele mai sataniste metode să aducă vărsare de sânge nevinovat. Astăzi trebuie să învăţăm din greşelile celor care au condus în acele vremuri, astăzi trebuie să fim mai buni şi mai primitori cu cei de altă rasă, de altă religie, naţionalitate... şi nu în ultimul rând, acum trebuie să schimbăm felul în care vedem toate evenimentele majore care au loc în aceste clipe în toată lumea. Fie că este vorba de foamete, de cele mai multe ori întâlnită în Africa... fie că este vorba de războiul care mocneşte la graniţă... trebuie să schimbăm atât modul nostru de a vedea lumea, cât şi felul de a acţiona. Către o viaţă mai bună! Către un viitor stabil şi paşnic!

Astăzi...

Fără intenţie, aseară stând în pat am început să vorbesc la telefon cu un prieten de-al meu prin mesaje despre situaţia actuală din Ucraina. Iniţial nu am ştiut despre faptul că poliţia a început să folosească muniţie de război împotriva cetăţenilor. Chiar a fost un şoc pentru mine să aflu că mai mult de 100 de persoane au fost ucise în atmosfera infernală creată în Kiev. Sincer, nu cunosc adevăratul motiv pentru care preşedintele ucrainean nu doreşte aderarea ţării la Uniunea Europeană, însă nu ştiu dacă aş putea să îl judec pentru decizia luată. Privind pe de o parte beneficiile de care ar putea avea parte această ţară, consider că Uniunea Europeană este şi astăzi în picioare datorită ţărilor minione pe care le subjugă. România, Moldova, Bulgaria, Serbia, Ungaria ş.a.m.d. (pentru că U.E. înseamnă strict Germania, Franţa şi Belgia, din câte se pare) sunt printre primele ţări care ajută la mişcarea rotiţelor acestei uniuni. O adevărată hoţie aş spune, însă trebuie subliniat faptul că, pe lângă dezavantajul acesta politic, pe lângă jocurile acestea politice. Referitor la Ucraina, nu aş fi crezut că se poate ajunge la o adevărată revoluţie. Aveam impresia că totul se va rezuma la un set de proteste, dar se pare că situaţia poate degenera într-o ţară care poate dovedi că poporul este adevăratul stăpân! Problema nu se află doar în mâinile celor care dictează poliţiei să tragă asupra cetăţenilor, ci şi în mâinile noastre. Credeam că ne numim homo sapiens (omul înţelept... pentru cei care au uitat definiţia) cu un scop. Cum să nu îţi sară muştarul când auzi de crimele care au loc? 

 
Dacă mă credeţi, eu sunt foarte mâhnit să aflu că acest titlu (onorific aş spune) pe care ni l-a dat Dumnezeu (şi anume acela de a ne numi oameni) a fost pătat cu sângele unor nevinovaţi încă de la începutul veacurilor, iar noi încă nu am învăţat care este adevăratul motiv pentru care existăm. Sper că nu greşesc când spun acest lucru, dar de ce am oare impresia că în Ucraina, uşor, cu paşi siguri, se instalează un regim dictatorial? Mi-aş dori să cred că mă înşel, însă şi noi am trecut prin asta cândva şi ştim că atunci când puterea întoarce spatele poporului, iar poliţia, jandarmeria şi armata foloseşte muniţie de război, este vorba într-adevăr de un regim dictatorial. Vă scriu aceste rânduri în speranţa că, poate, Dumnezeu o să îşi facă milă de aceşti oameni şi că o să îi ajute să scape din ghearele morţii, sănătoşi, puternici şi nevătămaţi!