Cât costă să te simţi bine în weekend?

Dacă titlul acestui articol vă cam dă bătăi de cap şi vreţi neaparat să ştiţi ceea ce ştiu eu, ei bine nu vă faceţi griji! Nu există o reţetă prestabilită sau vreun secret care să vă ajute să vă simţiţi mai bine în weekend decât oricine altcineva. Totul lucrează la nivel psihologic! Spre exemplu, mi-am dat seama că weekend-ul poate deveni mai frumos atunci când îţi doreşti cu adevărat acest lucru. Eu weekend-ul acesta mi-am făcut liber să citesc un roman, dar şi să savurez câteva momente de amuzament alături de familia mea. Întrucât vremea de afară nu mi-a prea permis să fac multe, m-am uitat şi la un film care mi-a schimbat dispoziţia foarte mult, în bine. Aşadar, cât costă ca să ne simţim bine în weekend? 

După cum bine ştim, românii au obiceiul ca în fiecare weekend, în special duminica, să organizeze o masă cu familia. Aceste momente sunt cele mai valoroase în amintirea părinţilor şi a copiilor, care odată crescuţi îşi vor aduce aminte cu plăcere de zilele când stăteau la masă şi mâncau bucăţi alese, dar mai ales se simţeau bine în compania celor mai dragi persoane. Că noi românii suntem un neam care haleşte foarte multă carne, asta nu este o problemă, fiindcă frigiderele şi congelatoarele ne sunt pline de carne, fie că este cumpărată sau de la un animal crescut în propria gospodărie, astfel încât nu se pune problema banilor în această situaţie. Până acum nu costă nimic să ne simţim bine în weekend!

În condiţiile în care suntem singuri, nici atunci nu este prea greu să ne simţim bine. Aşa cum am amintit anterior, cărţile sunt un prilej foarte bun de a ne relaxa şi de a pierde vremea. Un film bun este de asemenea foarte bun, cu toate că weekend-urile sunt mai bune pentru plimbări, pentru ascultat muzică în aer liber sau pentru a vizita nişte rude. Cel mai important, consider eu, pentru ca un weekend să fie perfect trebuie să mergem, neaparat, măcar o oră la slujba de duminică de la biserică! Fac asta în fiecare duminică şi simt că este elementul care îmi dă putere să duc la bun sfârşit un weekend excelent. Deci, cât costă un weekend minunat? Niciun ban!

Cum mi-am petrecut weekend-ul

Hei, salutare tuturor! Voi începe prin a vă spune că am avut o perioadă foarte încărcată, lucru care şi-a cam spus cuvântul faţă de activitatea mea pe blog. Of, Doamne! Mi-aş dori să fiu multifuncţional, ca să pot să fac tot ce mi-am propus, într-o singură zi! Weekend-ul acesta m-am axat foarte mult pe colaborări cu anumite magazine autohtone, în principal am avut de lucru pentru Kurtmann şi Aoro. În curând o să observaţi ultimele recenzii ale mele în materie de fashion. Pentru mine este un nou început, întrucât am mai scris despre modă în trecut, dar niciodată nu am făcut-o cu atâta pasiune şi creativitate ca până acum. Mi-am stors creierii atât de mult pe la începutul vacanţei încât abia acum mi-a revenit creativitatea de odinioară. Desigur, nici de făcutul banilor nu m-am lăsat, tocmai de aceea aseară m-am culcat foarte târziu, fiind nevoit să scriu un articol pentru platforma e-Advertising, pe care o recomand tuturor bloggerilor care sunt dispuşi să câştige nişte bănuţi în mediul virtual. Voi face în curând un articol despre cum se poate câştiga din online, deci staţi pe aproape!

Pentru că am terminat, în mare, cu toată activitatea de pe planul profesional, haideţi să vă spun şi ce am făcut pe plan personal. Ieri a fost ultima zi în care tatăl meu a mai fost în concediu, aspect de care am ţinut să profit din plin. Îmi era foarte poftă de ceva dulce, dar făcut în casă, tocmai de aceea am reuşit să îl conving să facă nişte gogoşi. Este prima oară când îi ies atât de bune, încât simt nevoia să vă împărtăşesc câteva gânduri despre ele. Am mai mâncat şi înainte gogoşi tipic poliţieneşti, pentru că aşa le numesc eu pe acelea care nu mai au aluat în mijloc, dar niciodată nu mi-au plăcut la fel de mult ca acestea. Este prima dată când mănânc acasă aşa ceva, celelalte fiind de la brutăriile locale. În reţeta lui, după ce a scos gogoşile de la cuptor şi le-a lăsat să se răcească puţin, tata le-a uns cu puţină miere de rapiţă, urmând ca apoi să presare peste ele nucă de cocos. Nu este o "glazură" oficială, însă nouă ne place să experimentăm gusturi noi, de aceea încercăm să depăşim tiparele obişnuite şi să facem lucruri noi.

Yammmm! Ce delicioase au fost!

Într-o altă ordine de idei, m-am uitat foarte mult la TV. Îmi propusesem să îmi caut un nou serial TV, lucru care nu mi-a prea reuşit datorită căldurii năucitoare, dar oricum, nu cred că este încă necesar să mă uit din nou la seriale. Ştiu că data trecută când m-am uitat la Breaking Bad... episoadele mi-au dat o asemenea dependenţă încât petreceam ore întregi în faţa computerului urmărind fiecare moment din viaţa personajelor. Ce este drept, acest serial a meritat fiecare clipă! Dacă şi voi sunteţi fani Breaking Bad sau vă daţi în vânt după drama de familie, acţiune şi suspans, vă sugerez acest serial. Ei... şi ce să vă mai spun? De vreo trei zile încoace, în fiecare seară stau pe afară până târziu, în afară de aseară. Încerc să mă mai bucur de ultimele clipe de "libertate" până la sosirea noului an şcolar. Până data viitoare, vă salut şi vă urez o săptămână cât mai frumoasă! Astăzi mă voi plimba cu bicicleta!

Relax, tomorrow is weekend!

În sfârşit mă pot relaxa şi eu după o săptămână în care am muncit şi nu am făcut nimic altceva decât să transpir din cauza căldurii năucitoare. Astăzi parcă a fost mai obositor decât de obicei. Încă de dimineaţă am avut de făcut câte ceva. Ba a trebuit să fac curăţenie, ba a trebuit să merg până în oraş... iar acum spre seară am terminat totul scriind un articol pentru un concurs cu 3 premii în valoare de 75 euro. Sper să câştig unul dintre premii, întrucât nu o duc prea bine cu banii în ultima perioadă şi chiar mi-ar trebui nişte haine noi. Am oferit cam toată energia mea de blogging de pe această săptămână pentru scrierea acelui articol. Ideea este că articolul nu a fost început de astăzi, ci de alaltăieri. De 3 zile mă tot chinui să îl fac perfect. În cele din urmă sper că am reuşit să îl aduc la nişte standarde cât de cât mulţumitoare. Deşi mi-aş dori ca mâine să mă odihnesc şi să am parte de relaxare, s-ar putea totuşi să existe şansa să nu o pot face. De obicei la mine treaba începe luni şi se termină abia sâmbătă seara. Mâine o să fac curăţenie generală în casă, chiar dacă astăzi dimineaţă am făcut cam tot ce s-ar fi putut face. În fiecare săptămână, sâmbăta este ziua alocată curăţeniei generale. Voi acorda din nou câteva ore bune treburilor înainte ca toate lucrurile să fie puse la punct.

Weekend încărcat (partea a 2-a)

Cum situaţia financiară nu prea îmi permite să fac mofturi la dulciuri, iar eu sunt cunoscut drept un împătimit al dulciurilor, dar mai rar al ciocolatei, am riscat şi am luat o înghiţitură din prăjitura făcută de mama ieri. Vă spun sincer că, mama, ştie să facă cele mai bune prăjituri de casă posibile. De ieri şi până astăzi mă tot îndop ca un porc! Dar hei, cine este de vină? Eu că le mănânc sau mama că le-a făcut prea bune? Despre ce prăjituri vorbesc? Habar nu am dacă au un nume, dar sunt un fel de... două feluri. Da, super. Sunt nişte batonaşe din aluat, foarte dulci, care cred că ar trebui să înlocuiască gogoşile.

Astăzi... sincer? Nu sunt prea ocupat, dar tot mă simt de parcă aş avea o grămadă de lucruri de făcut. În fine, cred că astăzi o să petrec foarte, dar foaaaarte mult timp vizionând episoade din Breaking Bad. Why Breaking Bad? BECAUSE IS FREAKIN' AWESOME! Cam atât pentru moment. Over and out!

Weekend încărcat

Deşi astăzi a fost foarte cald, încă de dimineaţă, am participat la o activitate super plăcută în cadrul liceului. Ieri, după ce am fost ajutat în redactarea scrisorii mele de recomandare de unul dintre cei mai apreciaţi profesori de română din oraş, acesta m-a invitat să particip următoarea zi, adică astăzi, la o "festivitate" la care au fost aşteptaţi elevi. După 20 de ani, promoţia anului 1994 s-a reunit în cadrul întâlnirii organizate pentru împlinirea celor 20 de ani de la absolvire.

Am fost surprins plăcut să aflu cum foştii elevi ai liceului în care învăţ s-au revăzut, împărtăşind experienţe de viaţă şi reamintind momente din cursul anilor de liceu în care se aflau ei în băncile în care mă aflu atât eu cât şi colegii mei. Râsul şi amuzamentul au fost elementele principale care au stârnit veselia şi starea de bine a absolvenţilor. Cu toate acestea, profesorii i-au reamintit cu durere în suflete pe profesorii şi elevii care nu mai sunt astăzi printre noi.

Discursurile celor care au fost pe băncile liceului, atât elevi cât şi profesori, m-au afectat profund, făcându-mă să mă gândesc cu nostalgie la vremurile pe care le-am trăit împreună cu prietenii şi colegii mei din liceu. Aceasta fiind singura dată în viaţa mea când am fost invitat la o festivitate de o amploare atât de mare, consider că am trăit o experienţă plăcută alături de profesorii pe care îi preţuiesc cu mult drag, dar şi alături de colegii mai mari din clasa a XI-a.

Sfârşit de weekend

Iată că şi acest weekend este pe terminate. Oricât de mult mi-am dorit să mă bucur de timpul liber pe care weekend-ul mi-l pune la dispoziţie, eu nu am niciodată timp de odihnă. Întotdeauna se găseşte ceva de făcut! Într-adevăr, am avut şi momentele mele de lenevie ieri... şi poate că o să mai am şi astăzi (sper), dar un lucru este cert. Mâine trebuie să ne îndreptăm din nou spre locurile care ne ocupă în cea mai mare parte viaţa. Fie că este vorba de şcoală, liceu sau locul de muncă, toţi ne îndreptăm spre o destinaţie. Am încercat într-un timp cât mai scurt să fac cam tot ce doream... şi anume să mă relaxez, să mă uit la TV, să citesc. În fine, pentru că mâine mai mult ca sigur nu o să am ocazia, vă urez de pe acum un început de săptămână minunat!

Papillon

Cu siguranţă am avut un weekend minunat. Sâmbătă seara am petrecut-o vizionând un film de nota 10, şi anume Papillon, de Franklin J. Schaffner. Filmul îi are ca protagonişti pe actorii Steve McQueen şi Dustin Hoffman. "Papi" (McQueen) se află în postura unui nevinovat acuzat de uciderea unui proxenet in Franţa. Acesta este trimis la închisoare pe Insula Diavolului (colonie franceză). Pe drum, Papi se întâlneşte cu Louis (Hoffman), Dega cum îi mai spune el, iar acesta este angajat de către Dega pentru a-i fi bodyguard. Ce este drept, în timp această meserie se transformă treptat într-o frumoasă prietenie.

În încercarea de a-l proteja pe Dega de un gardian foarte rău, Papi este trimis la o închisoare în care nu îi este permis să iasă din celulă, iar drepturile umane îi sunt încălcate cu desăvârşire. Ţinând cont de faptul că Papi îi salvase viaţa, Dega îi trimitea în secret raţii în plus de mâncare. În cele din urmă, directorul închisorii află că Papi primea raţii suplimentarea de mâncare şi îl supune unor chinuri groaznice în schimbul numelui celui care îi trimitea mâncarea. Este forţat să petreacă luni de zile în întuneric deplin, crezând că astfel o să cedeze şi o să îl convingă să îl dea în vileag pe Dega. Puterea prieteniei, demnitatea şi hotărârea lui Papi îl împiedică să îşi dea prietenul de gol în faţa infamului director. Nu după mult timp după ispăşirea pedepsei, acesta este trimis la închisoarea în care se afla şi Louis.

Perioada ce va urma în noua închisoare îl va determina pe Papi să evadeze. Meştereşte împreună cu alţi doi colegi de cameră un plan de evadare, ba chiar încearcă să îl convingă şi pe Dega să se alăture, însă acesta refuză, iniţial. După ce îşi pun planul în aplicare, doi dintre prizonieri reuşesc să sară peste gardul închisorii, toate acestea în timpul unui spectacol ce avea loc în curte, însă unul dintre ei este răpus de un paznic. Dega încearcă să îl salveze, dar este forţat totodată să evadeze atunci când este zărit de un puşcăriaş homosexual. Cei trei evadaţi traversează prin intermediul unui bărbat cu o barcă distanţa dintre insula principală şi insula în care voiau să ajungă.

Peripeţiile se ţin scai de cei trei, însă deznodământul este unul cu totul tragic. Îmbătrâniţi, Papi şi Dega sunt mutaţi într-o mică comunitate unde îşi puteau duce viaţa până când moartea urma să îi răpună. Louis se afla de mai mult timp în acea zonă, având o casă frumos mobilată, grădină cu legume şi câteva animale. Singurătatea se pare că îl transformase pe săracul Louis într-un bătrân senil, dar i se citea în suflet bunătatea. Papi află că, acolo unde se afla el exista un mod de a evada pe mare. La fiecare 7 valuri care loveau insula, cel de-al şaptelea val era cel mai puternic, putând astfel să îl trimită departe de stâncile ascuţite. Încearcă astfel să îl convingă pe Dega să i se alăture, însă nu reuşeşte. După ce îşi ia rămas bun de la prietenul său, Louis, Papi îşi aruncă pluta confecţionată în apă apoi se aruncă şi el. Se spune că, după ce a ajuns pe insula mamă, Papi a reuşit să îşi trăiască viaţa în libertate.

Filmul a avut un impact emoţional foarte puternic asupra mea. Povestea de prietenie dintre cei doi şi peripeţiile pe care le-au avut împreună m-au făcut să îmi regândesc viaţa într-o oarecare măsură. Oare câţi prieteni ar fi dispuşi să mă urmărească dacă i-aş ruga să vină cu mine? Sau... Câţi dintre prietenii mei mi-ar trimite mâncare dacă aş fi închis pe nedrept? Voi lăsa timpul să treacă, astfel poate că voi primi câteva răspunsuri sincere, însă până atunci mă voi bucura de libertate. Vă recomand cu drag acest film!