Citatul zilei

"Răspunsul tatălui meu a fost răzbunarea - a fost întotdeauna răzbunarea - iar rezultatul nu a fost cu nimic mai bun. Nimic nu este reparat." Brenna Yovanoff

Cazare ca la Joe acasă

De câteva zile mă tot seacă la cap unul dintre prietenii mei cei mai buni cum că nu mai suportă nopţile petrecute în propria casă. La început aş fi putut pune pariu că este vorba de o ceartă cu părinţii, însă în drum spre casă mi-a dat mai multe amănunte... amănunte la care chiar nu m-aş fi aşteptat. Mătuşa prietenului meu, proaspăt întoarsă din străinătate, a decis că ar trebui să facă o mică oprire şi să se "cazeze la hanul zgomotelor" cu bărbat, copil, purcel... şi toate cele! Se prea pare că el nu se aştepta ca această vizită să dureze mai mult de o zi, maxim două, însă normal că s-a înşelat... ca o mică paranteză, şi eu cunosc un astfel de parazit. Ok, ok! Dar de ce să se sature să mai petreacă nopţile în propria casă? Motivul este unul foarte simplu. Având în vedere că dormitorul lui este unul foarte încăpător, iar din vreme ce acesta este dotat cu două paturi destul de încăpătoare, părinţii lui au decis să îi culce pe oaspeţi în aceeaşi cameră cu acest nevinovat... victimă chiar! Cei doi, din câte am înţeles, sunt foarte de treabă, nu fac zgomot sau deranjează pe nimeni, însă... copilul... copilul este un mic diavol tazmanian. Indiferent de situaţie, indiferent de locul în care se află, fie că stă în pat, fie că stă în cărucior... acesta ţipă mereu şi mereu... şi nu se mai opreşte niciodată. Ba chiar mai mult, atunci când trebuie să îi facă baie, misiunea cea mai grea este să îl pună într-un scaun de baie bebe. În cele din urmă a început să se acomodeze cu acest nou stil de viaţă... dar totul are şi o limită, nu-i aşa? Trecând peste toate aceste amănunte, am râs foarte mult alături de el astăzi. Obosit cum era, na! Mort, copt... cu mine râzi! Nu stai moleşit! Am încercat să îi readuc starea de bine şi optimismul de odinoară, şi cred că am şi reuşit, dar se vede că orele în care nu a dormit l-au cam stresat. A devenit foarte derutat, plictisit şi obosit. Dar nu-i bai! Când te afli cu nenea Joe nu ai timp de leneveală... că distracţia mereu este în toi, între noi fie vorba, chiar dacă distracţia se află la liceu, în drum spre casă... pe stradă sau prin oraş. Acum aş vrea să termin această postare într-un mod grandios..! Stând de vorbă cu al meu prieten, mi-a cam fost milă de el... adică, ştiu foarte bine prin ce trece. La rândul meu, şi eu am fost torturat de cei doi verişori-viermişori care ţipau, alergau şi se ciondăneau mai toată ziua, dar având în vedere faptul că sunt o persoană foarte calmă în situaţii de stres şi că gândesc la rece în orice moment, nu am prea avut parte de un stres extraordinar, imposibil de suportat, exact aşa cum are el parte. Ce am decis? Joe va fi gazdă pentru câteva nopţi. În ce constă acest lucru? Un pat călduros, trei mese consistente pe zi şi un perimetru păzit în permanenţă de cei mai buni paznici..! Incredibilii căţei numiţi... Coco şi... Lisa! Desigur, aici s-ar putea să se acomodeze mai repede cu lătratul celor două ghemotoace de blană, dar nu garantez nimic în legătură cu toate condiţiile dispuse... adică... este o casă destul de umilă... Haha!

De zi cu zi

Săptămâna trecută nu a fost chiar cea mai frumoasă săptămână din viaţa mea, la fel ca ziua de ieri pe de altă parte. Am avut ocazia să trec prin nişte momente nefericite, inevitabile în viaţa oricărui adolescent, dar ce este de făcut? Înfrunt realitate şi accept totul aşa cum a fost să fie!
Deşi a fost o săptămână ciudată, pot spune că mi-a deschis ochii în mai multe privinţe. Să primeşti un şut foarte puternic... uneori te face să te simţi inutil, ba chiar inferior... însă am ajuns la concluzia că, dacă îl primeşti de la persoana potrivită, acest şut s-ar putea transforma într-o încurajare. Este ok să îţi fie frică, este ok să eşuezi. Eu am eşuat pe plan sentimental pentru prima dată în viaţa mea, şi chiar dacă mi-a lăsat un gust amar şi simţeam că nu mai sunt bun de nimic, m-a trezit la realitate şi m-a făcut mai fericit ca niciodată. Viaţa este ca o carte deschisă! Ne aşteaptă pe toţi să o luăm în palmele noastre încă firave şi să o citim pagină cu pagină, din scoarţă în scoarţă. Câteva zile a trebuit să stau închis între patru pereţi şi totodată într-o cuşcă făcută din piele, carne şi oase, să mă îndepărtez de lumea adevărată şi să îmi construiesc un zid indestructibil în jurul meu. Astăzi însă mă simt revigorat, fericit şi cu un pas înaintea tuturor. De ce? Nu am nici cea mai mică idee, dar ăsta sunt eu! Nu îmi stă în caracter să nu zâmbesc şi să fiu cel care emană fericire. Viaţa poate fi o căţea uneori, dar merită să mergem mai departe... iar eu? Eu de abia am început!

Citatul zilei

"Oglinda are un surâs dobitoc. Câteodata dincolo privesc cealaltă faţă a depresiei." Ionuţ Caragea

Iarnă ciudată îmbibată în ceai

Luna decembrie a anului 2013 mi s-a părut destul de blândă în comparaţie cu cea a anului 2012, însă efectele frigului şi ale umidităţii îşi fac resimţite prezenţa, într-un final, în organismul meu. Având în vedere schimbările bruşte de temperatură... schimbările care au avut loc în ultima vreme, neobişnuite spun meteorologii, fiecare dintre noi suferă într-un fel sau altul în urma acestora. Eu am o problemă... doar una... una dar bună!
Oricând este cald afară, însă perioada este nepotrivită pentru soare şi temperaturi pozitive... gen 10 grade Celsius sau mai ştiu eu cât... capul meu devine o bombă cu ceas. De acolo pleacă toate semnalele de alarmă spre restul corpului. Încetul cu încetul, o tuse şi un râcâit enervant se cuibăresc în gâtul meu. Ce ar fi o boală fără o mică durere de cap? Iată că am şi din aceasta! Şi ca totul să se lege, o durere a oaselor, o durere pe care unchiul meu spune că nu o mai poţi scoate din oase nici cu patentul!

Ăsta sunt eu! Un Joe mediocru şi cam bolnăvicios... dar ştiţi ce îmi place să fac atunci când sunt bolnav? Ador... iubesc să beau un ceai cald! Ştiţi şi voi, poate cei care mă cunoaşteţi din articolele precedente, nu sunt un consumator de alcool, tocmai de aceea m-am gândit să găsesc un înlocuitor al alcoolului, ca să simt că pot compensa într-un fel sau altul... la fel ca vegetarienii! Ei au tofu ca înlocuitor pentru carne. Sună corect, aşa-i? Am găsit nişte produse naturale de la www.bioaleea.ro care mi-au atras atenţia în mod deosebit. Desigur, băuturi şi ceaiuri!
Părinţii, prietenii, rudele... fraţii, verişorii... prietenii din nou! Toţi mă cunosc drept un consumator înrăit de lapte. Pe lângă faptul că este un foarte bun aliment, provenit de la tanti văcuţa, are de asemenea un rol important în creşterea oaselor şi dezvoltarea armonioasă a organismului în perioada tinereţii. Totuşi, nu scrie nicăieri, cel puţin pentru mine, că laptele trebuie să provină neaparat de la mamiferul nostru ciudăţel. Eu sunt adeptul provocărilor, tocmai de aceea nu consider că laptele de soia, laptele din orez sau orice alte plante este mai puţin gustos, ba chiar din contră! Dacă aş avea ocazia să încerc mai multe sortimente cred că aş fi cel mai fericit om de pe planetă!
Desigur, nu puteam să nu spun ceva şi despre îndrăgitul meu ceai. Am găsit acest ceai alb minunat, ceai pe care l-am mai degustat în trecut, însă în cantităţi foarte mici, şi pot să spun că are un gust excepţional, poate chiar mai bun decât cel de iasomie... deşi nu sunt prea sigur, ceaiul de iasomie fiind preferatul meu.

Întotdeauna am avut această idee impresionantă că un singur ceai consumat pe zi poate întineri corpul uman cu o săptămână pe an. Nu consum neaparat din această cauză ceaiuri, ci mai degrabă din cauza energiei pe care mi-o oferă acesta şi gustul plăcut pe care îl are.
Sunt un tânăr ciudat, dar cu gusturi bune zic eu, dar vă spun sigur că mă simt mult mai tânăr de când beau ceaiuri! Nu vă mint, haha!

Citatul zilei

"Te urăsc cu puterea lui Eminescu de-a iubi." Ionel Teodoreanu

Adolescent idiot

În ultima vreme am avut parte de nişte momente minunate alături de prieteni şi familia mea. Am ajuns să cunosc o mulţime de persoane noi, să fiu mult mai apreciat pentru ceea ce sunt şi ceea ce fac... şi totuşi, ceva mă nemulţumeşte. Nu am tânjit niciodată după o viaţă perfectă, deşi scopul oamenilor în această lume afurisită pare a se îndrepta din ce în ce mai mult spre această idee. De fiecare dată când mă simt deprimat, cineva mă înconjoară... nu, de această dată nu mai sunt prietenii... nici familia. Crize adolescentine, într-adevăr, dar trebuie să recunoaştem, acestea sunt cele mai dureroase crize pe care le putem trăi într-o viaţă. Iubim, pierdem, cădem, ne ridicăm şi continuăm un drum anevoios până la maturitate... deşi maturitatea pare să ne lovească mai repede decât ar fi cazul. Sunt un băiat foarte sufletist, nu îmi place să aflu că prietenii mei suferă sau au probleme... de aceea sar întotdeauna şi prin foc numai pentru a face un bine, numai pentru a readuce zâmbetul acestora... dar oare ar face cineva vreodată acelaşi lucru şi pentru mine..? Oare eu aş face aşa ceva..?

Prin lume

V-aţi întrebat vreodată cum ar fi să avem parte de o escapadă la Milano în fiecare vacanţă de vară? Dar de o mică plimbare cu autobuzul prin Londra? Cine ştie? Poate o excursie prin Paris...
Eu unul mă întreb asta zilnic. Oare cum ar fi să merg mai des în afara ţării, să descopăr alte tradiţii? Cu siguranţă mi-ar crea o adevărată plăcere, un sentiment de împlinire. Până acum am avut ocazia să vizitez Belgia, ţara cu cea mai bună ciocolată din lume (ar spune unii). Ştiţi şi voi cum este. Vacanţa de vară parcă ne îmbie cu impresia că totul trece mai repede şi că nu mai este nevoie să ţinem noţiunea timpului. Deşi vacanţa de iarnă abia s-a încheiat, oamenii mai iscusiţi au început să îşi caute câte o ofertă vacanţă prin Grecia, Italia, Spania... că doar na! Când vine vorba de vacanţă şi concediu, toată lumea are liber la distracţie... şi când este cel mai frumos să te distrezi şi să te bucuri de libertate decât în timpul verii? Exact...
Anul acesta m-am gândit să fac o mică vizită pe la vecinii Bulgari împreună cu familia. Dacă o să ţină vremea cu noi, dacă o să avem parte de resursele financiare potrivite pentru această peripeţie, ce altceva ar mai trebui să facem? Cred că o mică închinare în faţa unui altar şi o mică rugăciune înainte de a pleca din casă. Nu sunt un superstiţios, dar îmi place să mă asigur că oriunde merg eu se află măcar un înger care să mă ferească de un posibil accident.

Bine, bine, dar de ce Bulgaria? Iată că tot am auzit făcându-se mare forfotă prin televiziune, media în general, cum că litoralul vecinilor noştri este unul mult mai primitor decât litoralul românesc. Dacă este aşa sau nu, eu chiar îmi doresc să aflu, deşi pot spune cu mâna pe inimă că deşi preţurile sunt destul de piperate la noi, nu cred că aş avea tăria să dau la schimb un Eforie Nord pe mai ştiu eu ce staţiune din Bulgaria. Mai mult sau mai puţin sunt un naţionalist, tocmai de aceea eu rămân la ideea că ar trebui să promovăm mai mult turismul autohton decât turismul de afară.
Ar fi o adevărată premieră pentru mine să simt "nisipul de aur" sub tălpi şi să mă răsfăţ cu toate fructele şi delicatesele posibile stând tolănit pe un şezlong sub umbra unei umbrele din papură. Doar imaginaţi-vă... ah ce imagine! Un soare prietenos care se ridică uşor pe cerul senin şi albastru, o apă limpede şi foarte curată, atât de curată încât ai putea vedea şi la o adâncime de zece metri şi ritmul unei melodii exotice cântată în direct de pe plajă. Da, cam aşa îmi imaginez eu un sejur pe la vecini. Of course, se poate la fel de bine ca aşteptările să rămână nişte simple idei, dar hei, niciodată nu este rău să îţi imaginezi un colţişor de rai numai al tău, nu-i aşa?
Eu şi planurile mele măreţe... afară nici măcar nu a nins şi deja mă gândesc la plajă!