De zi cu zi

Săptămâna trecută nu a fost chiar cea mai frumoasă săptămână din viaţa mea, la fel ca ziua de ieri pe de altă parte. Am avut ocazia să trec prin nişte momente nefericite, inevitabile în viaţa oricărui adolescent, dar ce este de făcut? Înfrunt realitate şi accept totul aşa cum a fost să fie!
Deşi a fost o săptămână ciudată, pot spune că mi-a deschis ochii în mai multe privinţe. Să primeşti un şut foarte puternic... uneori te face să te simţi inutil, ba chiar inferior... însă am ajuns la concluzia că, dacă îl primeşti de la persoana potrivită, acest şut s-ar putea transforma într-o încurajare. Este ok să îţi fie frică, este ok să eşuezi. Eu am eşuat pe plan sentimental pentru prima dată în viaţa mea, şi chiar dacă mi-a lăsat un gust amar şi simţeam că nu mai sunt bun de nimic, m-a trezit la realitate şi m-a făcut mai fericit ca niciodată. Viaţa este ca o carte deschisă! Ne aşteaptă pe toţi să o luăm în palmele noastre încă firave şi să o citim pagină cu pagină, din scoarţă în scoarţă. Câteva zile a trebuit să stau închis între patru pereţi şi totodată într-o cuşcă făcută din piele, carne şi oase, să mă îndepărtez de lumea adevărată şi să îmi construiesc un zid indestructibil în jurul meu. Astăzi însă mă simt revigorat, fericit şi cu un pas înaintea tuturor. De ce? Nu am nici cea mai mică idee, dar ăsta sunt eu! Nu îmi stă în caracter să nu zâmbesc şi să fiu cel care emană fericire. Viaţa poate fi o căţea uneori, dar merită să mergem mai departe... iar eu? Eu de abia am început!