Hidrofoare ca la nenea Sândel

Ţin minte o ştire de la televizor de acum câţiva ani în care un bătrânel se plângea de starea sa de sănătate care s-a degradat în urma ostenelii şi muncii în solare de unul singur. Înainte de a locui în Bucureşti, bătrânul locuise într-un sat din vecinătatea oraşului Ploieşti. Îşi aducea aminte cu tristeţe anii pe care a trebuit să îi petreacă în chinuri groaznice din cauza durerilor de spate, articulaţiilor slăbite şi a artritei. El spunea că înainte de a face cunoştinţă cu singurul şi unicul său set de hidrofoare Bucureşti, şi-a cam bătut joc de sănătatea sa.

Zi de zi, bătrânul era nevoit să petreacă aproape 18 ore în solare irigând plantele, pe o temperatură de aproape 40 de grade. Dacă vă vine să credeţi, acest om a reuşit să fenteze moartea de mai bine de două ori, din spusele acestuia. De multe ori era pe cale să leşine din cauza lipsei de oxigen şi a temperaturii ridicate, însă norocul i-a fost alături de fiecare dată. Povestea el cum de fiecare dată când i se bălăngănea imaginea în faţa ochilor, acesta ieşea târâş-grăpiş din solar, reuşind astfel să îşi salveze viaţa. Din punctul meu de vedere, nu cred că ar fi avut vreo şansă să supravieţuiască la peste 30 de grade Celsius, într-un solar... singur!

Pe vremea când ştirea despre acest bătrân era difuzată la ştiri, acesta era deja într-o stare dezamăgitoare. I se putea citi tristeţea din privire! Nu era prea greu să îţi dai seama că, deşi avea doar 50 şi ceva de ani, arăta ca un bărbat de 80, ceea ce te făcea imediat să simţi un sentiment de compătimire faţă de el. Iată, el se plângea de sistemul acesta economic al ţării, unde sublinia că, dacă ar fi avut resursele financiare necesare, ar fi practicat în continuare agricultura, însă nu ar fi dus la bun sfârşit această pasiune de unul singur.

După ce a cules roadele mai bine de 20 de ani, fără familie care să îl sprijine, fără o societate căreia să îi pese de viitorul lui, acest om simplu a transmis numai prin priviri o mie şi una de mesaje, fiecare mesaj având un înţeles diferit. Chiar şi după ce a reuşit, în sfârşit, să folosească hidrofoarele, starea sa de sănătate nu dădea semne de îmbunătăţire, de aceea a decis că a venit vremea să renunţe şi să îşi petreacă restul zilelor meşteşugind obiecte confecţionate din lemn.