Hei, salutare tuturor. În ultima vreme am ajuns să cunosc o latură a mea pe care nu am mai simţit-o niciodată. Am regăsit o parte misterioasă de care nu ştiam până acum. Dat fiind faptul că în circumstanţele în care nu am prea mai avut timpul necesar să mă bucur de viaţă, dar să mă bucur în general, am dezvoltat o nouă latură care abia acum şi-a făcut apariţia. Într-adevăr, este un amalgam de gânduri care nu prea se leagă. Problemele şi ofurile mele sufleteşti m-au dărâmat atât de mult luna trecută încât am ajuns să cred că nimic din ceea ce fac nu contează. Privind în trecut, cu o oarecare precizie îmi aduc aminte un citat de-al lui Gandhi care spunea că este irelevant ceea ce facem în această viaţă, însă contează să facem acel ceva. Eu am decis că ar trebui să fiu mult mai blând cu mine. Am devenit mult prea serios pentru vârsta mea şi am uitat ce înseamnă să zâmbesc şi să râd cu prietenii mei cei mai buni. Ba chiar am ajuns să ignor o sumedenie de persoane, interiorizându-mă astfel din ce în ce mai tare. Totuşi, latura despre care vă explicam, simt că este una bună. Am reuşit să mă detaşez, în sfârşit, de lumea fizică. Sunt parcă în Rai şi văd totul aşa cum ar trebui să fie. Mai puţine griji, mai multă fericire. Sper să nu fie doar o altă iluzie a vieţii mele, de aceea... mă rog la Dumnezeu ca această stare să persiste mult şi bine. Vă urez de asemenea un sfârşit de lună mai cât mai verde, călduros şi frumos alături de cei dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu