Tastează, leagă nişte propoziţii, câştigă!

Anul acesta a fost unul din cei mai buni ani pentru mine. În urma analizei făcute de Google pentru pagerank, accesările şi vizualizările blogului au crescut foarte mult. Pe lângă toate acestea, veniturile au fost mai mult decât mulţumitoare! Având în vedere că am primit pagerank 2 pe la sfârşitul lunii noiembrie, în condiţiile în care aveam pagerank 0, mi se pare o reuşită!
Trebuie să recunosc, nu am făcut un venit prin GoogleAds sau mai ştiu eu ce programe de afiliere, ci direct prin intermediul platformei European Advertising Network. Vă spun sincer că, iniţial, nu aş fi crezut că pot să scriu articole, să distribui pe Facebook câteva linkuri şi să fac bani online. Iată totuşi că m-am înşelat! Pentru cei care încă au dubii în legătură cu această platformă, vă garantez că este cea mai mare greşeală pe care o puteţi face, având dubii, desigur!

Foarte multe bloguri sunt înscrise pe această platformă şi sunt foarte vizitate din cauza conţinutului. Dacă sunteţi blogger şi căutaţi să vă faceţi blogul cât mai cunoscut, credeţi-mă, această platformă ajută foarte mult pentru optimizarea SEO a blogului. Îmi pare rău totuşi că am şters mesajul prin care mi se confirma faptul că am făcut cererea de retragere a banilor. Cât? Ei bine, o sumă destul de mare pentru un tânăr ca mine; o sumă care să îmi permită să îmi cumpăr haine singur, să ies totodată în oraş cu prietenii şi chiar să fac un cadou unei persoane dragi mie... şi ghiciţi ce! Încă mai am bani de cheltuială!
Revenind la subiectul iniţial, vă garantez că odată înregistraţi pe această platformă o să primiţi ajutor şi suport pentru orice problemă întâlnită, asta în cel mai scurt timp cu putinţă! Vă recomand cu încredere înscrierea, astfel o să reuşiţi să strângeţi un venit substanţial într-un timp relativ scurt, beneficiind totodată de sprijin tehnic din partea staff-ului.

Citatul zilei

"Sunt recunoscător tuturor celor care mi-au spus NU. Din cauza lor am făcut-o eu." Albert Einstein

Pregătiri pentru petrecere

Zilele acestea le-am petrecut, în mare parte, numai prin oraş, la magazine, pe la rude şi cu prietenii. Având în vedere că în doar câteva zile urmează marea petrecere a anului în care, mai mult sau mai puţin, oamenii se distrează şi stau toată ziua şi toată seara distrându-se alături de familie şi de prieteni, am spus că ar fi momentul prielnic să fac câteva cumpărături. Ce anume am cumpărat? Haine, desigur!

O mică mostră din ceea ce mi-am cumpărat, însă geaca este genială, iar cămaşa... fără comentarii! Având în vedere că nu sunt un puşti prea masiv, mai degrabă tipul adolescentului din "Liceenii rock & roll", mi-am propus să port mai multe cămăşi şi pantaloni mult mai eleganţi, pentru că blugii sunt aşa... demodaţi! Heh! Iată că a venit vremea să aflaţi cum arăt eu de fapt.

Citatul zilei

"Avem suficientă religie pentru a ne urî unii pe alții, dar nu destulă pentru a ne iubi." Jonathan Swift

Ghicitoare pentru turişti

Care este cel mai râvnit suvenir pe care îl caută un turist în timpul concediului în hotelul la care este cazat? Săpunul? Scrumiera? Hârtia igienică? În niciun caz! Vă spun eu, dar să rămână secretul nostru, nu vreau să se supere nimeni! Cel mai căutat suvenir dintr-un hotel este prosopul! Da, aţi auzit bine. Aşa cum în rândurile prietenilor noştri se prea poate să găsiţi acel individ care indiferent de dovezi neagă faptul că i-ai împrumutat o umbrelă într-una din zile, există şi acei turişti care, din păcate, comit o faptă ilegală, şi anume furtul de prosoape. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mă încadrez în acea categorie!
În urmă cu doar doi ani îmi aduc aminte că voiajul pe litoralul românesc a fost mult mai amuzant decât crezusem iniţial. Deoarece campingul în care obişnuiam să stăm cu cortul se închise, am hotărât să stăm la hotel. Pentru două camere şi un hotel de trei stele, sincer, nu mă aşteptam să am parte de un tratament aşa bun ca în acel hotel, hotel al cărui nume nu pot din păcate să îl împărtăşesc cu voi. Cele câteva zile în care am fost cazat acolo am avut parte de spectacole din partea personalului, dar şi din partea turiştilor.

În ultima zi a noastră la hotel a avut loc o scenă demnă de filmele de comedie. Împreună cu familia am ieşit pe uşa hotelului când deodată am început să auzim pe unul dintre patroni ţipând către nişte oameni fugind cu prosoapele hotelului pe ei. Dacă erau cazaţi acolo sau erau pur şi simplu nişte hoţi, nu ştiu, niciodată nu am putut afla, însă ştiu că urmărirea lor prin curtea hotelului a fost una plină de peripeţii. Cei doi "pungaşi" se despărţiseră unul de celălalt încât să fie mai greu de urmărit. Gardienii hotelului se împiedicau de pietrele ornamentale aşezate în curte, lăsând un adevărat haos în urma lor. Se împlineau deja cinci minute de când ne aflam în faţa uşii hotelului, cu bagaje cu tot, iar noi încă urmăream ciudata, dar amuzanta, urmărire a celor două persoane. În cele din urmă ne-am decis să plecăm spre casă, dar nu mi-a convenit niciodată faptul că nu am stat până la sfârşit ca să aflu deznodământul. Bănuiesc... nu ştiu... patronii cred că au trebuit să cumpere prosoape noi de pe www.prosoapehoteluri.ro.
Exact ca în filmele cu proşti, tatăl meu a scos o replică de genul: "Haideţi să ne cărăm de aici până când nu devine totul prea jenant". Poftim?!

Dorinţele de început #2

Continuând lista de dorinţe, îmi propun să fac ceva mai mult în 2014. Nu sunt un adept al tradiţiilor occidentale, însă cred că dorinţele şi promisiunile făcute la sfârşitul fiecărui an sunt cele mai importante care au un caracter cât mai probabil de reuşită.
Mi-am propus să cumpăr nişte albume de muzică jazz şi chiar ceva mai în pas cu lumea, gen pop sau dance.
Având în vedere că nu mai doresc să stau închis prea mult timp în casă, mi-am propus să mă angajez la o cofetărie sau un fast-food, pe timp de vară.
Pe data de 4 iulie cei de la 30 Seconds To Mars vor susţine un concert în Bucureşti şi s-ar putea să merg să îi urmăresc în direct, ştiind că anul acesta nu am putut să merg la concertul celor de la Rammstein.

Distracţie cu vânătăi

Trebuie să recunosc, astăzi m-am distrat mai bine decât aş fi putut să mă distrez în toată viaţa mea. Sunt un amator de distracţii, însă am reuşit să învăţ să patinez, cât de cât, şi am consolidat relaţiile de prietenie cu alţi colegi din liceu. Cea mai interesantă parte a zilei a fost aceea când am încălţat pentru prima oară în viaţa mea o pereche de patine. A fost o senzaţie interesantă, nu îmi era nici frică de nou, însă ştiam că urma să îmi iau câteva trânte pe gheaţă. Oh, dar ce mai căzături am tras! Prima jumătate de oră în care am stat pe patinoar am îndurat căzătură după căzătură, şi asta în timp ce stăteam pe lângă gard. Vă spun sincer că este o experienţă pe care aş repeta-o cu mare plăcere, însă nu prea des, pentru că tocmai am învăţat să îmi ţin echilibrul şi să dau puţin din picioare, darămite să patinez cu viteză!
În afară de faptul că toată ziua nu am băut şi mâncat mai nimic, cred că a fost o zi bună, deşi se putea să fie puţin mai cald. Ce pot să mai spun? Vă urez sărbători fericite alături de cei dragi şi multă prosperitate în tot ce vă propuneţi!

Casa din vis

Când vorbesc despre casele din lemn, îmi aduc aminte de vacanţele de vară petrecute cu familia la mare! Probabil vă întrebaţi de ce, aşa-i? Păi pentru că ne cazam de fiecare dată în căsuţele acelea din lemn din campingurile pentru corturi şi tare am mai adorat acele casuţe! Mă simţeam ca într-o adevarată aventură în momentul cazării, iar după, nici nu vă mai spun! Petreceam zile întregi admirând-o şi alergând în jurul ei cu fraţii mei ţesând feluri şi feluri de poveşti, precum că suntem piraţi sau pădurari la munte şi căsuţa noastră din lemn era adăpostul perfect pentru serile cu zăpadă. Defapt, dacă stau să mă gândesc, nu ar fi o idee chiar atât de rea! Cine nu şi-ar dori să aibă o casă numai a lui precum cele din copaci în care să fie stăpân unic? Eu încă mai trăiesc uneori în lumea copiilor, aşa că trebuie să mă înţelegeţi, pentru micile amintiri şi dorinţe care par prosteşti, însă atunci când visezi lumea, este cu mult mai frumoasă!

Desigur că astăzi nu mai este atât de greu să deţii propriul tău teren şi să îţi construieşti căsuţa la care ai visat. Eu însă nu îmi doresc nici palat regesc şi nici ceva fantastic, ci doar o cabană micuţă pe care o voi achiziţiona de pe www.case-din-lemn.eu.
Îmi doresc să am ceva numai al meu şi, dacă se poate, să o ridic cu mâinile mele pentru familia mea. Să fie mai mult casă pentru relaxare, pentru mine şi cei dragi, pentru că, dacă stau şi mă gândesc, nimic din ce aş deţine nu ar avea farmecul său aparte dacă nu aş împărţi cu cei din jur, cei la care ţin cel mai mult! Şi se ştie că cele care se împart sunt cele care au cel mai mult sens în viaţă!

Pentru mine o casă nu ar fi avea semnificaţia de acasă dacă nu aş avea pe mama, pe tata şi pe fraţii mei alături. Şi desigur că şi un căţel se potriveşte în imaginea aceasta, însă oricum ar fi, sper ca atunci când voi avea posibilităţile materiale, şi puterea necesară pentru a ridica o casă precum cea din visul meu: mare, frumoasa şi la munte; să fie perfectă şi să fie locul în care eu îmi voi găsi liniştea interioară...

Citatul zilei

"Nu ai de unde să știi rezultatul viitoarelor tale acțiuni, dar dacă nu acționezi nu vei avea niciun rezultat." Mahatma Gandhi

Ţin minte nişte vremuri negre...

Doamne, îmi aduc aminte cu tristeţe de vremurile pe când eram dădacă pentru verişorul meu mai mic. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place să stau cu verişorul meu, îmi plăcea şi pe atunci, însă îmi era atât de greu să am grijă de el şi să îl adorm la orele stabilite de părinţi pentru că niciodată nu mă înţelegeam cu el din cauza patului. Patul fiind foarte mare, poate că nu avea încredere în el sau pur şi simplu nu îi plăcea să aibă atâta spaţiu... sau poate că îi era frică de el, că na, doar sub el se ascund mulţi monştri. Cine ştie?
Chiar dacă avea aproape un an, deja gângurea serios şi înţelegea mai tot ce îi spuneam; era foarte inteligent pentru acea vârstă. Bine, bine! Dar de ce îmi făceam atâtea griji? Totul avea să se termine următoarea dimineaţă... nu?! Nu, de fapt părinţii lui se aflau într-o mică excursie, iar eu fusesem "înrolat" în "armata juniorilor" pentru câteva zile.
În încercarea mea disperată de a face pe micul plângăcios să se culce, am mers într-o cămară să caut nişte obiecte ce mă puteau ajuta. Dând la o parte toate obiectele ce îmi apăreau în cale, am putut observa cu uşurinţă un scăunel multifuncţional. Pe el erau scrijelite nişte cuvinte: scaun masă bebe. Părea antic, însă nu am stat pe gânduri. Folosindu-mă de toate puterile mele, am scos scaunul dintre măturile şi cârpele căzute pe jos. Uitându-mă îndeaproape la el părea că o să se rupă la prima utilizare, însă imaginea micului ţipător mă împulsiona şi îmi spunea că ar trebui să risc.

Înainte de a părăsi cămara mătuşii mele, am înşfăcat de pe jos o cârpă. Odată ajuns într-o cameră alăturată, am început să lustruiesc şi să şterg de praf scaunul. Arăta super! Era lucrat manual şi era făcut integral din lemn, numai pernuţele pe care se aşeza cel mic erau făcute dintr-un soi de vată. Se vedea vechimea numai prin simplul fapt că nu era un lemn de soi, însă era bine ceruit.
Din dormitorul în care se afla verişorul meu puteam să îl aud cum scotea nişte râsete nevinovate. Desigur, toate acestea reprezentau joaca de înaintea furtunii. În cele din urmă, după ce am terminat de curăţat şi aranjat scăunelul, am adus puşlamaua să îşi vadă noua jucărie. Îl adora! Astfel, fiecare zi devenise mai uşoară, pentru că în cele din urmă, micuţul obosea în acel mic scăunel apoi puteam să îl pun în pat liniştit fără să îmi mai fac griji că urma să plângă toată noaptea.

Dorinţele de început #1

Începând cu noul an, mi-am propus să vizionez următoarele filme:
Thor, Thor: The Dark World, The Hobbit, Harry Potter (toate părţile), Good Will Hunting, The Croods.
Desigur, lista poate continua, însă mereu mi-am dorit să îmi măresc "portofoliul" prin vizionarea acestor filme.
În materie de muzică doresc să ascult ceva mai multă muzică jazz, poate Frank Sinatra, cine ştie.
Pe plan fizic mi-am propus o dietă strictă şi să practic mai multe sporturi, gen: atletism, fitness, fotbal.
Oh, dar desigur că nu pot uita de lectură. Întotdeauna mi-am dorit să citesc câteva cărţi de Lev Tolstoi şi Dovstoievski.

Românii au luptat pentru libertate

Salut toţi cititorii acestui blog şi urez sărbători cât mai plăcute.
În anul 1989, România a întâmpinat o pată neagră în istoria naţională. Românii de pretutindeni şi populaţia Terrei urmăreau imagini televizate îngrozitoare. În urma genocidului adus de către regimul comunist după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, românii au decis ca în anul 1989 să distrugă fiorosul partid comunist şi să aducă la lumină toate ororile şi nedreptăţile făcute de acest regim diabolic. Revoluţia purtată de oameni a avut consecinţe îngrozitoare: mii de oameni morţi.
Deşi se poate ca mulţi dintre voi să cunoaşteţi deja următorul videoclip, doresc să amintesc eforturile eroilor căzuţi în decembrie, 1989.

România, la mulţi ani, România, să trăieşti!

Picioare nărăvaşe

Acum o lună, dacă nu mă înşeală memoria, am participat la balul bobocilor organizat de liceul meu. Se prea poate să fi uitat a vă spune cum a fost, însă nu cred că ar fi cine ştie ce de povestit. Muzica a fost ok, lumea era elegantă, însă câteva lucruri am avut de reproşat faţă de mine însumi. În primul rând eram dezamăgit de faptul că mă aflam într-o sală plină de fum de ţigară, eu nesuportând ţigările, şi printre cei mai buni prieteni de-ai mei, care mai mult sau mai puţin, erau deja ameţiţi de consumul excesiv de alcool. Cel de-al doilea lucru care mi l-am reproşat a fost acela că nu ştiam să dansez. Eram în sala de dans şi nu ştiam să dansez, patetic. În afară de o bâţâială ciudată din picioare şi puţină mişcare cu mâinile... cred că arătam de-a dreptul ciudat! Într-adevăr, lumea nu cred că avea timp să se mai uite şi la mine după câtă băutură şi ţigări consumaseră, sau pur şi simplu le ardeau deja ochii din cauza fumului. Revenind la subiect, ceea ce vreau să vă spun este că sunt un dansator jalnic.

Ok, ok, trebuia să rezolv într-un fel problema. Acum ce puteam să fac? Nu ştiam să dansez, însă fusesem invitat de către două prietene de-ale mele la dans, vă imaginaţi că nu puteam să le refuz, adică, ce puteam să le spun? "Oh, dar vai, nu ştiu să dansez". Aşa că am acceptat invitaţia şi mergând la braţ cu ele ne-am îndreptat spre ringul de dans, acolo unde iadul deja se dezlănţuia, pentru mine.
Îmi luasem inima în dinţi şi începusem să dansez frenetic. Mie îmi place să dansez pe muzică lentă, muzică clasică, în niciun caz pe muzică hip-hop, pop, dance... şi astfel, în încercarea mea de a nu mă face de râs, picioarele au început să mi se mişte în ritm cu muzica.
După aproape o oră în care am stat în picioare, m-am îndreptat subtil către masa noastră. Am luat un pahar, mâna îmi tremura din cauza oboselii, şi am turnat în ea apă încât dădea pe afară. Nu mă înţelegeţi greşit, pe masă se aflau mai multe sticle, printre care sucuri, apă minerală, şi pe alocuri băuturi alcoolice, însă eu încerc să mă menţin foarte sănătos urmând o dietă destul de strictă care nu permite consumarea băuturilor acidulate. Da, poate că sunt puţin ciudat, dar ăsta-s eu, un domn în devenire cu o mentalitate de fier, însă cu o slabă pregătire în arta dansului.

Ce mai ascult de câteva zile..?

De la o vreme se poate spune că am devenit cam melancolic, singuratic. Iubesc perioada aceasta din an, de fiecare dată mă degajez de tot ce mă înconjoară şi am grijă să mă relaxez atât fizic cât şi psihic. Muzica, lumea ştie că sunt un iubitor de muzică, însă în ultima vreme m-am axat pe muzica clasică. Dacă doriţi, vă invit să ascultaţi una din melodiile mele preferate.

Citatul zilei

"În general, oamenii cred cu uşurinţă în ce îşi doresc." Iulius Cezar

Am căutat - Wallace Stevens

Am căutat
Şi încă mai caut – originea şi drumurile
Iubirii; până acum n-am fost niciodată conştient
Că lucrurile frivole au o umbră atât de distinctă.

Frigul, biserica şi muncitorii

Astăzi, de la prima oră a dimineţii şi pe cel mai necruţător ger, cu hainele abia luate pe mine am decis să mă duc la biserică pentru a-mi mărturisi păcatele. Ce pot să spun? Nu era niciun om pe stradă în afară de mine. Trecând prin faţa caselor şi în faţa unei fabrici vechi, cel puţin asta cred că este, am observat nişte muncitori care făceau cu rândul la o toaletă improvizată. Desigur, mi se părea destul de amuzant să îi văd pe săracii oameni făcând cu rândul în gerul acela, însă mă simţeam puţin vinovat să aflu că unii sunt obligaţi să muncească în asemenea condiţii. Mergând mai departe spre biserică auzisem pe unul dintre muncitori scoţând câteva cuvinte printre mustaţa aproape îngheţată.
- Soluţii toalete ecologice...
Dintr-o propoziţie întreagă am reuşit să disting doar trei cuvinte care mi-au atras atenţia în mod deosebit. Ciudat era faptul că subiectul era despre toalete. În momentul acela toată mintea mea luase o cu totul altă cale. Imaginaţia îmi zburda de colo-colo şi îmi făceam planuri care mai de care năstruşnice. Mă gândeam la eficienţa zilnică a acelor muncitori dacă ar fi avut parte de un asemenea sistem de toalete. Un gând destul de banal având în vedere planurile mele iniţiale, dar cine ştie? Poate că din cauza acestei toalete care îi blochează pe muncitori timp de aproape o jumătate de oră, poate chiar mai mult, economia ţării este de asemenea încetinită. Venitul ţării să fie încetinit din cauza unei asemenea ciudăţenii?! Repet, cine ştie? Orice este posibil. De la parlamentari, la directori până la aceşti simpli muncitori, poate că toaletele sunt de vină pentru această gaură în economia mondială. Sincer vă spun că acesta este un scenariu prostesc, amuzant, şi risc să repet, foarte prostesc, dar este foarte posibil să fie o cauză importantă.

Spre deosebire de alte societăţi, spre deosebire de alte state ale lumii, poate că muncitorii nu sunt nevoiţi să facă în fiecare dimineaţă cu rândul pentru a intra la toaletă. Acum să vi-o spun şi pe aia, îmi era foarte milă să îi văd tremurând în frig şi bătând pasul pe loc din cauza nevoilor ce îi făceau care mai de care caraghioşi.
Odată ajuns la biserică şi începând a mă ruga în faţa lui Dumnezeu, m-am aşezat în faţa preotului şi am început să îmi înşir păcatele.
- Părinte, am înjurat... am fost rău... nu am ascultat de părinţi... m-am certat cu prietenii...
După ce am terminat o discuţie lungă de vreo zece minute cu preotul, m-am ridicat, m-am îmbrăcat şi am plecat spre casă. Exact când am ieşit din curtea bisericii mi-am dat seama că uitasem un păcat.
- Doamne, iartă-mă... am uitat să spun de faptul că mi se părea amuzantă "suferinţa" 'celor muncitori. 

Ultima speranţă

Păstrăm indiferenţi în noi o calitate fără de care omul nu ar fi capabil să mai comunice, relaţioneze şi chiar să trăiască! Uităm adevărul şi înlocuim realitatea cu minciuna. Aceasta este lumea pe care ne-o dorim? Pentru a dezlănţui iadul pe pământ este nevoie ca populaţia planetei să îşi piardă sufletul, astfel nu va mai trebui să ajungem până la judecata de apoi pentru a simţi şi săvârşi pedepsele infernului. Care este calitatea prin care ne deosebim de entităţile malefice ale lumii biblice? Respectul? Inteligenţa? Bunătatea..? Tentaţia ne împinge să credem că acestea ar fi, însă nu este chiar aşa. Toate aceste calităţi vin odată cu credinţa.
Omul trebuie să răzbată şi să nu uite scopul pentru care s-a născut, şi anume acela de a ajuta şi de a fi ajutat. A cerşi. Mulţi consideră că gestul de a cere milă, de a fi ajutat ne transformă automat în neputincioşi. Oameni buni, nimeni nu este neputincios, nimeni nu este rău în această lume, şi cu siguranţă nimeni nu este singur! Oricând aveţi ocazia, oricând simţiţi că este nevoie, ajutaţi-l pe cel de lângă voi. Dovediţi că sunteţi oameni, dovediţi că aveţi suflet şi treceţi peste orice prejudecăţi.
Credeţi în Dumnezeu, credeţi în cei de lângă voi, credeţi în voi! Nu vă daţi bătuţi niciodată, chiar dacă pare că soarele apune mai devreme şi că lumina nu mai străpunge întunericul ce vă încolţeşte în minte.

Câştigătorul concursului de sărbători

Aşa cum bine ştiţi, azi dimineaţă la ora 00:00 a fost ultima clipă în care aţi avut ocazia de a vă înscrie la concursul al cărui premiu constă într-un parfum bărbătesc marca FM. Iată că a venit vremea să anunţ şi câştigătorul! Dramă... tobe, tobe, tobe..!

Felicitări câştigătoarei!

Citatul zilei

"Tatăl meu m-a învăţat un lucru mai presus de celelalte: să fiu sigur. Şi sunt." Michael C. Hall

O mică - mare afacere.

Mai ţineţi minte de acele momente când eram mici şi visam la un regat numai al nostru? O lume în care nimeni să nu ne conteste ideile şi să fim înţeleşi de toată lumea. Astăzi însă acestea rămân nişte simple vise. Suntem dispuşi să renunţăm la toate planurile de viitor din lipsa de încredere, sprijin, idei. De ce? Eu aş aborda o altă soluţie. Numai pe site-ul www.planul-de-afaceri.ro putem găsi planuri de afaceri, planuri care să ne sprijine în lumea business-urilor. 

Îmi aduc aminte şi acum ce fel de afacere îmi doream pe când eram mic, da! Îmi doream o companie universală de autoturisme. Pe atunci nu gândeam la fel ca în momentul de faţă. Acum dacă stau să dezvolt această măreaţă idee, mi-ar trebui câteva zile, sute de pahare cu ciocolată caldă şi cine ştie câte pixuri, radiere, creioane, ş.a.m.d. Sunt un ecologist convins, iubesc natura şi aş face orice să o pot salva, tocmai de aceea cred că mi-ar plăcea să deţin o companie de autoturisme care acţionează pe un alt carburant decât cele convenţionale, un carburant mult mai curat şi mai puţin dăunător mediului înconjurător.

Deşi nu suport domeniile care implică munca tehnică, cum ar fi mecanica, am avut întotdeauna o chemare spre autovehicule. Ce ar fi ca în viitor să devin un magnat, un om foarte cunoscut pentru munca depusă şi să fiu unul dintre cei mai apreciaţi oameni ai lumii? Ei, asta chiar ar fi o premieră pentru mine. Nu sunt genul de om care să îşi dorească mai mult decât are, însă niciodată nu strică puţin mai mult. Voi ce credeţi?

Oricum, vă spun sincer că eu sunt un mic afacerist, şi orice ar fi, odată ce voi termina o facultate şi voi fi stabilit la casa mea, o să încep să investesc banii în domenii profitabile. Desigur, nu o să ajung Bill Gates sau mai ştiu eu cine, însă nu mi-ar displăcea să am şi un mic business pe lângă viitorul job.

Pentru viitor, pentru prosperitate, pentru umanitate!

Sper că nu sună a clişeu, însă acesta ar fi un slogan foarte bun pentru afacerea pe care doresc să o conduc.

Un alt subiect pe care aş dori să îl menţionez situat pe tema aceasta ar fi eşecurile tinerilor afacerişti din zilele noastre. Mulţi dispun de bani, dar nu ştiu cum să îi folosească, în ce scopuri să îi investească. Este impropriu spus că odată ce eşti investit ca patron asupra unei firme deţii puterea absolută. Nu, aceasta este cea mai mare greşeală a omului modern! Există agenţi, angajaţi şi parteneri special plasaţi în viaţa fiecăruia dintre noi pentru a ne îndruma în tot şi toate. Deşi suntem mult prea aroganţi, ar trebui să păşim dincolo de orgoliu, să lăsăm la o parte visele şi să cere sfaturi celor ce ne înconjoară. Unde este cazul, dacă există, este ok dacă patronul în cauză este atât de înţelept încât să rezolve orice problemă întâmpinată, totuşi trebuie să reţinem faptul că pentru a "creşte" avem nevoie de ajutorul celorlalţi, avem nevoie de un plan, sper că înţelegeţi ce vreau să vă spun. 

Reînceperea activităţii

Aşa cum bine ştiaţi, deţin un blog şi pe platforma Tumblr. De câteva zile mi-am reluat activitatea şi sper să fiţi încântaţi de tot ceea ce o să postez acolo. Linkul şi bannerul vor fi afişate în curând în meniul din dreapta al blogului. Pentru orice întrebare, parteneriat sau schimb de 'follow', vă aştept cu mare drag printr-un comentariu la această postare sau pe Facebook.

Anunţ important

Bine v-am regăsit.

În urmă cu ceva timp GFC-ul a întâmpinat câteva probleme, nu numai pe blogul meu. Având în vedere faptul că mulţi dintre cei care v-aţi înscris la concurs nu aţi apucat să se aboneze, acum este momentul să o faceţi dacă doriţi să fiţi luaţi în considerare. Atenţie! Se iau în considerare doar distribuirile vizibile!

Succes!

Eliberaţi lumea!

Ştiaţi că un simplu gest de umanitate are forţa a câtorva sute de cuvinte? Ce gest ar putea valora mai mult decât cuvintele? O clipire? O strănutare? O strângere de mână? Nu. Este vorba de o îmbrăţişare. Omul are în gena sa o latură sentimentală, o latură care îi permite să simtă emoţiile mai bine decât orice altă făptură a lumii. Atunci, dacă o îmbrăţişare are forţa de a schimba ziua unui om, de a face lumea mai fericită, de a aduce zâmbetul pe buze cuiva, de ce nu o facem? Este oare frica? Laşitate? Orice ar fi, există totuşi un strop de speranţă în sufletul nostru; nimic nu este pierdut! Oamenii sunt făcuţi să iubească, să simtă şi să trăiască. Atâta timp cât există iubire, există umanitate. Fără acestea lumea nu ar mai fi la fel. Imaginaţi-vă o viaţă în alb-negru cu oameni simpli şi plictisitori. Avem puterea de a schimba această realitate, avem puterea de a face tot ce ne dorim, însă nu o facem. Ce mai aşteptăm? Haideţi să schimbăm lumea!

Random post

O cameră foto şi o dorinţă

Ştiţi acele zile prea anoste, ceţoase şi foarte triste în care vieţile capătă o nuanţă gri? Ne întâlnim periodic cu astfel de situaţii, însă niciodată nu ştim cum să le evităm. Vorbind din propria experienţă, dacă sunt acasă găsesc ceva de făcut, cum ar fi cititul unei cărţi, vizionarea unui film la TV sau poate un documentar, în schimb la liceu, în general în oraş, cu fiecare secundă petrecută în timpul liber ne plictisim fără voie. În pofida acestui motiv, astăzi m-am gândit, m-am strofocat şi mi-am tocit buricele degetelor din cauză că băteam frenetic în banca de la liceu, şi mi-am dat seama că o foarte bună metodă de a evita să mai fiu anost ar fi fotografia.

Sunt un iubitor de artă, fie că este vorba de pictură, muzică, teatru sau literatură, însă fotografia mi se pare cea mai impresionantă formă de artă. Există totuşi un impediment în calea stării mele de bine. Oare ce ar putea fi? Făcând o mică paranteză, în urmă cu un an familia mea deţinea două aparate foto-video, la fel ca cele din magazinul shop-einstal.ro, cu care obişnuiam să imortalizăm momentele frumoase împreună, însă fratele meu mai mare s-a gândit că ar trebui să ne descotorosim de unul dintre ele. Cum? Simplu! Spărgându-l, deşi neintenţionat, într-o excursie. Vă daţi seama că eram foarte nervos în acel moment, având în vedere că rămăsesem cu un singur aparat foto în toată casa, care odată cu începerea noului an de învăţământ trebuia să meargă în permanenţă la sora mea. Foarte nasol!
Cred şi sper cu tot ce am mai bun în suflet că odată cu sosirea anului 2014 o să existe şi pentru mine o portiţă, o mică speranţă în colţişorul cel mai întunecat al Raiului, prin care eu să capăt un aparat foto propriu. Nu este corect, nu vreau să încep cu politica, însă în familia mea întotdeauna ne-am axat pe necesităţile elementare, lăsând la o parte tehnologia, poate de aici vine şi sentimentul meu de repulsie faţă de orice aparatură super-ultra-mega modernă. Revenind la subiect, nu sunt cel mai avut om din lume, deşi am un trai decent, însă nu îmi place să depind de "averea" părinţilor, şi cu siguranţă nu aş dori să îi pun în postura de a-l face pe naiba în patru numai pentru a-mi satisface mie moftul. Oricum, cine ştie? Poate că o să îmi câştig singur banii de buzunar în perioada ce urmează şi poate că o să îmi cumpăr singur un aparat foto.

Citatul zilei

"Am încetat să mai verificăm dacă sunt monştri sub paturile noastre atunci când ne-am dat seama că erau în noi."

Agentul diavolului

Am avut un vis, da, am avut un vis de curând în care mi se prezenta noua mea locuinţă. Îmi aduc aminte că locuiam undeva într-o pădure, aproape de un izvor, un izvor cu o apă foarte limpede şi frumoasă. Câinele meu aştepta docil şi supus, la fereastră, uitându-se după mine ca să ştie când aveam să mă întorc în casă pentru a mă putea dărâma din nou. Desigur, fiind foarte răsfăţat şi alintat, era de la sine înţeles că avea să mă doboare cu prima ocazie, astfel arătându-mi cât de mult ţinea la mine.

Datorită temperaturii extrem de scăzute, cele două motopompe care îmi alimentau cabana cu apă îngheţaseră şi totodată mai multe componente ale acestora se spărseseră. O situaţie destul de complicată pentru mine, având în vedere că nu sunt un foarte bun instalator. Am intrat înapoi în casă în speranţa că o să pot suna un instalator profesionist pentru reparaţiile ce urmau a fi efectuate. Nici gând! Intrarea mea în casă îmi răvăşise mintea în totalitate. Câinele făcuse prăpăd din toate punctele de vedere. Peste tot zbura puful din pernele ce le găseam până nu de mult pe canapea, telefonul fix fu smuls din perete, iar mâncarea pentru animale cumpărată de la petshop era deja terminată.
Încetul cu încetul mintea mea o lua razna. Nici măcar nu ştiam de unde să încep! Schematic, cu o tactică imbatabilă, am aruncat pe jos tot ce se putea găsi pe masa din sufragerie şi am scos un caiet însoţit de stiloul de îl aveam în buzunar. Începusem să notez toate stricăciunile în timp ce câinele stătea şi rânjea la mine copios, cel puţin aşa îl vedeam eu, scoţând limba afară şi lingându-se pe bot de satisfacţie.
Planul era pe cât se putea de simplu: urma să merg la cel mai apropiat magazin de ustensile, să cumpăr bormaşina de care aveam nevoie cel mai mult, un coş foarte mare de gunoi şi o mătură cu un făraj. Cu geaca deja pe mine, cheile de la casă în buzunar şi foiţa ce conţinea lista cu tot ce trebuia să cumpăr, începusem a mă grăbi spre maşina mea. Deodată câinele începu să latre foarte puternic. Deşi câinele se afla în casă, lătratul lui suna din ce în ce mai tare.
*Ham!*
O labă puternică căzu pe mine în timp ce respiraţia caldă a partenerului meu patruped îmi intra în nări. Dormeam, totul fusese un vis, însă câinele nu mă părăsise nici măcar în somn. Ce coşmar... mă lătrase toată noaptea!

Topul preferinţelor mele

În ultima vreme am început să îmi regândesc garderoba, alimentaţia şi felul de a gândi. Vreau să vă arăt câteva din noile mele concepţii şi stiluri de viaţă.

1. Nu port aceleaşi haine mai mult de 2 ori pe săptămână.

2. Deoarece îmi doresc să fiu cât mai sănătos, fără să mă îndop cu pastile şi tratamente care mai de care "înduioşătoare", am început să consum din ce în ce mai puţine băuturi acidulate.

3. Mă feresc de spaţiile în care se fumează, nu doresc să fiu un fumător pasiv.


4. Fac săptămânal, timp de o oră sau două, o pauză la tot ce înseamnă lumea exterioară. De obicei stau într-un loc liniştit, în surdină las un set de muzică jazz sau ceva de Beethoven sau Bach şi încep să meditez asupra vieţii mele, asta mă ajută să îmi echilibrez sentimentele şi stările emoţionale.

5. Am început să mănânc cât mai des fructe.

6. Nu mai pierd timpul pe computer făcând cine ştie ce prostii.

7. Citesc o carte cu citate traduse din latină în română.

Jocuri şi dependenţe

Mai ţineţi minte jocuri din copilărie? Eu da, eu ţin minte o grămadă din jocurile pe care obişnuiam să mă joc. Desigur, înainte de a căpăta accesul la internet nu ştiam de vasta colecţie de jocuri ce mă aştepta pe atunci. Astăzi am însă acces la mii şi mii de jocuri. De mic am avut o chemare pentru jocurile care să mă facă să mă concentrez asupra unor indicii sau jocurile unde era nevoie de o strategie anume pentru a trece la următorul nivel. Mai ţineţi minte acele jocuri zuma online? Este jocul meu preferat, mai ales atunci când nu am ce face. Îmi este greu să mint când spun că sunt mai atras de jocurile simple, care nu implică prea multă grafică şi prea mult timp.

Ce să mai spun? În afară de generaţiile care au apucat să se bucure de era jocurilor fără internet, nu cred că mai există copii care să ştie ce este acest joc... de fapt ce sunt aceste jocuri! Urăsc să folosesc clişee, dar pe vremea mea, Zuma era cel mai popular joc de computer! Aşa că, let's Zuma!
Un alt set de jocuri care mi-a plăcut foarte mult atunci când eram un ţânc erau jocurile Scooby Doo Adventures. Eram supus mai multor probe de investigaţii în care trebuia să găsesc lucruri care aveau mai târziu să mă ajute în diferite situaţii. Făcând o mică paranteză, chiar şi acum îmi plac acele jocuri, dar având în vedere că în momentul de faţă sunt ocupat foarte tare cu blogul, nu prea mai am timpul necesar pentru a mă distra. Cine ştie? Poate că în viitor o să îmi fac puţin timp şi pentru a-mi aminti de vremurile bune, vremurile de aur ale generaţiei mele.

Beautiful winter

Cumpărăm fiare vechi... vindem fiare noi!

Sunt puţin bulversat de această piaţă a autovehiculelor. Existenţa mea pe acest pământ s-a rezumat mereu la partea filosofică, niciodată în extrema materială. Tatăl meu a fost unul din puţinii ghinionişti atunci când a trebuit să îşi vândă maşina cea veche. Eu unul nu am putut să îi înţeleg niciodată frustrarea... înţeleg! Nu găseşti astăzi un cumpărător prin ziare, prin oraş... aştepţi! Pui un anunţ pe internet! Unde? Păi unde altundeva decât pe www.AutoDel.ro? Îmi aduc aminte cu tristeţe, din cauză că am pierdut foarte mult timp, de acele momente în care îl ajutam să îşi facă maşina "cunoscută" pe internet. Mă stresa şi îmi tot spunea cum anume ar trebui să scriu, de parcă nu aş mai fi scris niciodată. Vă spun că încercarea lui de a transforma o maşină oarecare într-o limuzină de rockstar a fost o experienţă foarte ciudată, dar foarte amuzantă în acelaşi timp. Pauzele pe care le primeam pentru munca depusă o foloseam căutând noi metode de a fi mai eficient. Nimic interesant, însă nu m-am dat niciodată bătut. Slăbit şi abătut cum eram, căutam o cale de a scăpa din ghearele acestei torturi tipice naziştilor, aşa cum scriau săracii notari la fax în timpul unei dictări. Pe alocuri, când timpul îmi permitea, trăgeam câte o privire la maşinile deja puse la vânzare.
Mărcile, calitatea şi preţurile mă impresionau de-a dreptul! Nu, să nu mă înţelegeţi greşit! Preţurile nu erau mari, ba din contră! Raportul dintre calitate-preţ era unul excepţional de bun, iar calitatea era una excelentă. Foarte mulţi prieteni de-ai mei, deşi mă cunosc drept un tânăr neinteresat de maşini, am o slăbiciune anume pentru maşinile de tip Mercedes. Este imposibil de explicat ce aunme îmi place la ele, însă ştiu că au acel ceva special pe care nu îl au celelalte maşini ale lumii. Pe prima pagină îmi apăru, parcă înconjurată de luminile Raiului, o limuzină Mercedes Benz din anul 2000. Pur şi simplu genială! Deşi nu ne încadram nici atunci, ca şi acum pe de altă parte, cu banii, mi-am promis că până în ultimul an al vieţii mele o să fac tot posibilul să fiu la volanul unui Mercedes cum numai bogătaşii au. Cine ştie? Visele pot deveni realitate!

Citatul zilei

Cam cât timp din viaţă acordăm relaţiilor cu cei din jurul nostru? Dar stând în faţa unui ecran? Ce spuneţi de statul afară, o plimbare sau chiar o excursie în aer liber? Pentru mulţi dintre noi acest termen - timp -  îşi pierde valoarea, astfel ajungând să neglijăm ceea ce este mai important în timpul vieţii. Nu vreau să folosesc clişee, nu vreau să par un pastor al celor pierduţi, asta pentru că şi eu sunt unul dintre ei, însă am o întrebare foarte bună care îmi dă bătăi de cap în ultima vreme. Ce mai înseamnă să fii om dacă nu te comporţi ca unul? În ultima perioadă am fost foarte ocupat... fie că era vorba de liceu, proiecte personale, teme, chiar şi blogul, timpul a trecut pe lângă mine, uneori forţându-mă să uit şi data, să uit să mai fiu eu, să uit cine sunt eu! Totuşi, cu ocazia venirii acestei vacanţe am în plan o revenire "în forţă" pe acest plan. Că tot vine Crăciunul, îmi doresc să am în sfârşit parte de liniştea interioară şi împlinirea afectivă, de mult dorită, şi să las la o parte problemele.

"Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simţim fuga asta, mai ales în unele clipe supreme." Victor Hugo

Filtre pentru... utilaje?

Când eram mai mic, primeam foarte des întrebarea: “ce vrei să fii când vei fi mare?”…

Desigur că pe atunci nu înţelegeam logica adulţilor şi nici nu băgam în seamă toate răspunsurile răutăcioase pe care le primeam de la aceştia pe baza dorinţei mele pentru viitor. Pe atunci ştiam că pasiunea mea pentru îmbunătăţirea condiţiilor anumitor utilaje nu se va duce vreodată, pentru că mi-a plăcut mereu să stau şi să desfac lucrurile, maşinile şi tot ce mai găseam prin curte pentru a le vedea mecanismul de funcţionare ca mai apoi să le repar, după dezastrul produs de dezmembrarea acestora. Desigur că pe atunci cred ca mai toţi băieţii se visau a fi mecanici auto din dorinţa de a fi mereu la curent cu noutăţile în materie de autovehicule, dar eu voiam însă ceva mai mare: să fiu mecanic pentru utilajele de dimensiuni mari.

În copilărie, am avut de suferit foarte mult din cauză că părinţii mei plecau ziua la muncă la câmp. Mi-aş fi dorit să poată să stea mai mult cu mine şi cu fraţii mei, însă cineva trebuia să muncească, iar cum ei au fost învăţaţi mereu să investească în pământ, au luptat continuu ca grădinile noastre să fie mereu roditoare şi bogate, fără a se gândi totuşi la consecinţe. Atâtea ore petrecute în praf şi soare le-au provocat alergii şi alte disfuncţii, astfel încât, în scurt timp au trebuit să se lase de munca grădinilor, însă pe cât de bucuros eram că sunt acasă cu mine, pe atât de supărat eram, deoarece nu puteam să nu observ tristeţea de pe chipul lor că au trebuit să lase deoparte munca pământului. Cred că le intraseră deja în ritm acest tip de lucru, şi nu cred că au crezut vreodată că există şi alte alternative mai uşoare de a munci pământul, aşa că le-am sugerat, că poate, ar fi totuşi momentul să pună deoparte câţiva bani şi să investească în utilaje agricole pentru a le uşura activităţile, şi nu doar că a fost o idee foarte bună, însă şi una care a salvat de-a lungul timpului multe investiţii inutile! Atunci când ai în curte maşinării specializate pentru un anumit domeniu, toate muncile par mai uşoare, iar organismul nu trebuie să mai sufere din cauza efortului fizic prelungit. Aceste utilaje sunt foarte puternice şi rezistente, iar în timp nu trebuie decât să le aducem uşoare îmbunătăţiri, fără schimbări majore. De exemplu, pentru unele dintre ele, piesele nu se găsesc atât de uşor, aşa că cel mai des alegem varianta internetului, iar filtreutilaje.eu este locul perfect pentru cei care îşi caută orice tip de ajutor în domeniul utilajelor sau asistenţa tehnică pentru acestea. Întotdeauna apelăm cu încredere la specialiştii în domeniu pentru a ne pune la punct maşinile şi nu uităm să fim la curent cu noutăţile, pentru că uneori, acestea pot înlocui 100% intervenţia omului în diferite activităţi.