O cameră foto şi o dorinţă

Ştiţi acele zile prea anoste, ceţoase şi foarte triste în care vieţile capătă o nuanţă gri? Ne întâlnim periodic cu astfel de situaţii, însă niciodată nu ştim cum să le evităm. Vorbind din propria experienţă, dacă sunt acasă găsesc ceva de făcut, cum ar fi cititul unei cărţi, vizionarea unui film la TV sau poate un documentar, în schimb la liceu, în general în oraş, cu fiecare secundă petrecută în timpul liber ne plictisim fără voie. În pofida acestui motiv, astăzi m-am gândit, m-am strofocat şi mi-am tocit buricele degetelor din cauză că băteam frenetic în banca de la liceu, şi mi-am dat seama că o foarte bună metodă de a evita să mai fiu anost ar fi fotografia.

Sunt un iubitor de artă, fie că este vorba de pictură, muzică, teatru sau literatură, însă fotografia mi se pare cea mai impresionantă formă de artă. Există totuşi un impediment în calea stării mele de bine. Oare ce ar putea fi? Făcând o mică paranteză, în urmă cu un an familia mea deţinea două aparate foto-video, la fel ca cele din magazinul shop-einstal.ro, cu care obişnuiam să imortalizăm momentele frumoase împreună, însă fratele meu mai mare s-a gândit că ar trebui să ne descotorosim de unul dintre ele. Cum? Simplu! Spărgându-l, deşi neintenţionat, într-o excursie. Vă daţi seama că eram foarte nervos în acel moment, având în vedere că rămăsesem cu un singur aparat foto în toată casa, care odată cu începerea noului an de învăţământ trebuia să meargă în permanenţă la sora mea. Foarte nasol!
Cred şi sper cu tot ce am mai bun în suflet că odată cu sosirea anului 2014 o să existe şi pentru mine o portiţă, o mică speranţă în colţişorul cel mai întunecat al Raiului, prin care eu să capăt un aparat foto propriu. Nu este corect, nu vreau să încep cu politica, însă în familia mea întotdeauna ne-am axat pe necesităţile elementare, lăsând la o parte tehnologia, poate de aici vine şi sentimentul meu de repulsie faţă de orice aparatură super-ultra-mega modernă. Revenind la subiect, nu sunt cel mai avut om din lume, deşi am un trai decent, însă nu îmi place să depind de "averea" părinţilor, şi cu siguranţă nu aş dori să îi pun în postura de a-l face pe naiba în patru numai pentru a-mi satisface mie moftul. Oricum, cine ştie? Poate că o să îmi câştig singur banii de buzunar în perioada ce urmează şi poate că o să îmi cumpăr singur un aparat foto.