Cam cât timp din viaţă acordăm relaţiilor cu cei din jurul nostru? Dar stând în faţa unui ecran? Ce spuneţi de statul afară, o plimbare sau chiar o excursie în aer liber? Pentru mulţi dintre noi acest termen - timp - îşi pierde valoarea, astfel ajungând să neglijăm ceea ce este mai important în timpul vieţii. Nu vreau să folosesc clişee, nu vreau să par un pastor al celor pierduţi, asta pentru că şi eu sunt unul dintre ei, însă am o întrebare foarte bună care îmi dă bătăi de cap în ultima vreme. Ce mai înseamnă să fii om dacă nu te comporţi ca unul? În ultima perioadă am fost foarte ocupat... fie că era vorba de liceu, proiecte personale, teme, chiar şi blogul, timpul a trecut pe lângă mine, uneori forţându-mă să uit şi data, să uit să mai fiu eu, să uit cine sunt eu! Totuşi, cu ocazia venirii acestei vacanţe am în plan o revenire "în forţă" pe acest plan. Că tot vine Crăciunul, îmi doresc să am în sfârşit parte de liniştea interioară şi împlinirea afectivă, de mult dorită, şi să las la o parte problemele.
"Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simţim fuga asta, mai ales în unele clipe supreme." Victor Hugo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu