Haine... haine şi iar haine...

M-am săturat să tot am parte de această criză permanentă a hainelor. Se ştie foarte bine că la mine în liceu este cam imposibil să te îmbraci cu ce îţi trece prin cap... regulile fiind foarte stricte, că doar... deh! Ne-am occidentalizat şi noi, ce Dumnezeu... revenind la subiect, este cea mai delicată meserie pe care o poate avea un elev din liceul meu, şi anume aceea de a-şi alege hainele. Nu poţi să îţi cumperi pur şi simplu o cămaşă sau un tricou doar pentru că îţi plac cum arată... totul trebuie gândit strategic! În cazul meu, în cazul celor mai puţin bogaţi, nu îţi prea permiţi să arunci banii pe haine pe care nici măcar nu apuci să le porţi în timpul anului, de aceea trebuie să te axezi foarte mult pe imbracamine barbati (unde este cazul) care să aibă culoarea albă sau albastră. Rareori poţi să păcăleşti paznicul purtând negru, fie spunându-i că eşti în doliu, fie că toate celelalte haine ale tale sunt la spălat. Două scuze plauzibile, aş spune eu. Când nu prea mai ai alte variante, decât o bluză vai de mama ei şi o pereche de pantaloni sau blugi, fără tăieturi sau imprimeuri, eşti nevoit să recurgi la haine pe care nu ai fi crezut că le-ai purta vreodată. Sper că mă credeţi când vă spun că, eu, pentru liceu nu am decât o pereche de pantaloni pe care o port săptămânal... două cămăşi, două bluze şi un tricou cât de cât acceptabil. Nu este doar părerea mea, ci a întregului colectiv de elevi, aceste restricţii sunt stupide. Ne împiedică să purtăm hainele pe care le avem doar pentru că aşa doreşte o singură persoană. Problema nu se pune la mine, pentru că eu sunt un caz fericit, dar există persoane care nu ştiu ce înseamnă să aibă mai mult de două bluze sau o cămaşă pe care să le poarte. Enervant este faptul că sunt unii elevi pentru care o încasăm cu toţii. De ce spun asta? Este pe cât se poate de simplu: câţiva elevi sfidează cu aroganţă şi neruşinare acest regulament, venind la liceu purtând haine de-a dreptul vulgare. Vestimentaţia lor ne aduce aminte de animatoarele din cluburi şi de stripperii din localurile de noapte. Nu este ok deloc. Niciodată nu mi-am pus problema de a fi mai puţin solidar, însă este în firea mea, nu mă pot schimba doar din cauza a unor indivizi. Dacă majoritatea poate... atunci pot şi eu... dar totul are o limită! Of... hainele vieţii!