Recent, aflându-mă în drum spre casă alături de nişte prieteni, am avut ocazia să asist la o scenă care a reuşit să mă marcheze într-o oarecare măsură. Două dintre persoanele care se aflau în acel moment cu mine erau fete. În timp ce mergeam pe stradă, doi ţigani, dar de asemenea copii care nu cred că erau trecuţi de vârsta de opt sau nouă ani, imediat ce au trecut pe lângă noi au spus în aşa manieră încât să auzim doar noi, băieţii. Au folosit nişte cuvinte (pe care eu nu îmi permit să le reproduc aici) mai mult decât tulburătoare. Este trist să afli că trăieşti într-o lume... într-o ţară unde înjurăturile sunt la ordinea zilei, chiar şi printre copii. Acelaşi lucru l-am putut regăsi şi la verişorii mei mai mici, însă, din fericire pentru ei, există persoane care să îi corecteze şi să îi înveţe ce este bine şi ce este rău. Nu credeam că o să ajung să cred vreodată în sondajele pe care le fac filosofii din înalta societate, dar acum înţeleg că trebuie să o fac. Acum un an, poate doi, o ştire umbla pe internet, foarte tulburătoare de altfel, care suna cam aşa: "România, în minimum 30 de ani o să fie populată numai de ţigani, inculţi, beţivani şi criminali!". Mi se pare un hot topic care ar trebui discutat nu doar în guvern (dacă se discută), ci şi în şcoli şi casele oamenilor. Îmi permit să folosesc termenul de ţigani pentru că se subînţelege faptul că, deşi nu vreau să fac această comparaţie, există şi rromi civilizaţi, învăţaţi şi respectuoşi. Mi-ar place să văd o ţară plină cu oameni educaţi, buni la suflet şi generoşi. În primul rând este vorba de pământul care ne serveşte drept moştenire de la daci. De-a lungul timpului, pământul românesc a fost pătat cu sânge, mulţi domnitori dându-şi viaţa pentru libertatea şi întregirea neamului. Este foarte uşor să călcăm în picioare istoria unei ţări atât de frumoase, dar oare chiar vrem să facem asta? Nu multe ţări se pot mândri că îl au drept simbol pe înfricoşătorul Vlad Ţepeş, cunoscut şi sub numele de Dracula. Nu multe state au avut ocazia să îl înfrunte pe Traian şi armata lui de neoprit. Nimeni nu îşi poate iubi religia şi sfinţii mai mult decât o facem noi. Totuşi, cu toate acestea, rămânem indiferenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru. Este inimaginabilă răutatea celor care ne conduc şi minciunile pe care le însămânţează în noi prin intermediul presei. Prea multă răutate... prea multă indiferenţă...
Deşi nu am mai abordat un subiect atât cu un impact atât de puternic asupra cititorilor de ceva vreme, vreau să readuc în vedere principalele probleme ale acestei ţări. "Nesimţirea este cea mai bună fabricată în România!", "fie pâinea cât de rea, tot îţi iau ăştia din ea"... iar citatele pot continua. Poporul românesc este pe cale de dispariţie. Cei de la putere trebuie să anticipeze posibilitatea de a ne evapora de pe faţa Pământului, de data aceasta mult mai uşor decât ne-a fost să îl protejăm şi să îl întregim. Dăm cu piciorul în toate oportunităţile pe care le avem în favoarea banilor şi a fericirii materiale. Burghezia încă există, dragii mei! Sunt nişte nepăsători, nişte oameni cu un caracter infect, fără educaţie care, totuşi, ne manipulează cu uşurinţă. Dacă nişte copii, ţigani fiind, pot scoate pe gură asemenea cuvinte de la o vârstă atât de fragedă; dacă de la vârsta de 16 ani încep să jefuiască maşini în plină zi în parcări publice şi să atace oameni bătrâni pentru a le sustrage bunurile de la vârsta de doar 12 ani... atunci care mai este viitorul nostru? Care mai este viitorul urmaşilor noştri? Care mai este viitorul ţării..? Vom dispărea într-o ceaţă a hoţiei, corupţiei... înfruptându-ne din păcatul crimei, beţiei şi al desfrânării..? Întotdeauna am sperat, şi încă sper, că ţara aceasta se va transforma într-un loc mai bun, şi nu îmi voi schimba părerea până în ultima mea zi pe acest pământ sacru. Doamne fereşte... nu spun că toţi ţiganii ar trebui exterminaţi... ne-am păta imaginea ţării în cel mai grotesc şi inimaginabil mod posibil, însă ştiu că există căi moderne prin care criminalii, ţiganii şi toţi cei care se opun unui stil de viaţă civilizat, să fie înfricoşaţi în aşa manieră încât să nu mai repete nimic din ce au făcut cândva. Sper că îmi daţi dreptate! Dacă nu o faceţi, nu vă judec, dar cu fiecare negare a dumneavoastră, câte un strop de adevăr se adună printre aceste cuvinte... înseamnă că nu vă pasă de vieţile pierdute în timpul revoluţiei din anul 1989... suflete care au luptat pentru eliberarea neamului de sub ghearele comunismului! Şi nu în ultimul rând, vă faceţi părtaşi la înlăturarea regelui Mihai odată cu venirea comuniştilor la putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu