Pregătiri pentru vară

Ce rapid au trecut vremurile pe când lumea îşi punea corturi de gradina în curtea din spate... adică, eu îmi aduc aminte cel mai bine. În fiecare vară obişnuiam să îmi petrec mare parte din timp stând în "vizuina" mea secretă, asta pe când eram mai mic, desigur. Astăzi sunt uimit să aflu că mulţi tineri nu mai abordează statul pe afară pe timp de vară, cei mai mulţi preferând să stea închişi între patru pereţi, cu ochii lipiţi de un computer. Având în vedere faptul că ţin foarte mult la verişorii mei mai mici, anul acesta, chiar la începutul lunii ianuarie, am purtat o mică conversaţie cu ei. Le-am promis că îi voi vizita foarte des la vară, de asemenea îi voi aduce la mine acasă şi voi sta foarte mult cu ei pe afară. Îmi pare rău de momentele pe care le-am pierdut atâţia ani, de aceea îmi doresc într-un fel sau altul să mă revanşez faţă de verişorii mei, chiar dacă nu am nici cea mai mică obligaţie să o fac, dar mă simt responsabil de copilăria lor, ştiind că ei ar trebui să se bucure mai mult de fericirile vieţii care îţi sunt puse în palme atunci când eşti copil. Împreună cu fratele meu am reuşit să fac o listă cu toate cele necesare pentru o mică "excursie în jungla din spate". Prima dată ne va trebui un cort, elementul principal care o să pună în evidenţă adevărata aventură ce va lua naştere la vară. Desigur, nu putem să ne îmbarcăm în lumea magică fără provizii, de aceea vom avea nevoie de nişte mini lanterne care să ne lumineze calea prin poveştile întunecate ce vor fi spuse târziu în noapte. Îmi este dor într-o oarecare măsură de acele vremuri pe care le-am trăit şi eu cândva, dar le-am abandonat în favoarea unui mediu virtual, fiind obligat de evenimentul neplăcut care a avut loc acum trei sau patru ani. Imediat după plecarea celui mai bun prieten al meu în Italia, vecinul alături de care am copilărit şi m-am distrat, chiar dacă uneori ne mai ciondăneam, mi-am dat seama că nu mă mai pot distra pe cont propriu, astfel am început să recurg la metode mai puţin eficiente. Am început să joc foarte multe jocuri video (îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mai sunt un dependent de jocuri video) pierzând astfel zile întregi stând pe jocuri care mai de care, fie ele online sau singleplayer. Ce este de spus acum? Chiar dacă am aproape 17 ani, îmi este dor de acele momente, ceea ce mă face să mă întorc la momentele frumoase din viaţa mea.