Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

joi, 13 aprilie 2017

Imagini Sfintele Paşti

Chiar dacă în România Sfintele Paşti simbolizează mai mult decât vopsirea ouălor, frământatul celebrului cozonac şi pregătirea pascăi, am decis să vă prezint câteva imagini cu tematică pascală care mi-au atras atenţia în mod deosebit pe internet. Probabil este mult prea devreme să vă urez sărbători pascale frumoase, însă orice ar fi, momentul este bun atunci când îl consider eu. Aşadar, fie ca aceste sărbători sfinte să vă aducă în casă numai sănătate, credinţă, fericire şi putere de a crede într-o lume mai bună. Sărbători fericite!

miercuri, 24 decembrie 2014

Crăciun fericit!

Presărată cu multă fericire, vă fac această urare în spiritul Crăciunului! Sper ca toate dorinţele să vi se îndeplinească în seara ajunului şi totodată sper ca Naşterea Domnului să vă aducă bucurie şi căldură în suflete. O sărbătoare cu o semnificaţie foarte importantă în vieţile creştinilor, Crăciunul este una dintre cele mai importante zile ale anului, de aceea este imperativ necesar să o simţim mai profund decât orice altă sărbătoare. Venirea Mântuitorului pe Pământ marchează cel mai important eveniment din anul 0 până în prezent. Aşadar, haideţi să îl primim cu toţii pe Iisus şi pe Tatăl în casele noastre. Crăciun fericit tuturor!

luni, 14 iulie 2014

Superbă zi

Astăzi am avut o zi minunată. După o lungă perioadă în care am considerat că viaţa mea se cam duce de râpă, din cauza plictiselii, căldurii, prietenilor şi aşa mai departe, se pare că mersul la sală antrenează atât fizicul cât şi psihicul. Mi-am propus ca pe timp de vară, deşi mi-aş fi dorit să fi început mai devreme, să merg la sală şi să fac puţină mişcare. Pentru cei care sunt ca mine, foarte plictisiţi şi petrec foarte mult timp pe un scaun în faţa computerului sau în faţa TV-ului, vă rog! Vă implor! Vă faceţi singur un serviciu alergând câteva sute de metri şi făcând câteva abdomene, flotări sau genoflexiuni. Nu ştiu dacă va avea acelaşi efect şi asupra dumneavoastră, dragi cititori, dar pe mine mă face foarte fericit, pe lângă faptul că am parte şi de muzică bună în timp ce mă antrenez.

Într-o altă ordine de idei, soarele arzător cu care ne-am obişnuit a fost foarte înţelegător cu mine şi s-a mai domolit spre seară. Un lucru foarte interesant pe care l-am observat la această vacanţă este acela că vara nu mai este la fel de caldă ca cele din anii precedenţi. Să fie vreo problemă la nivelul temperaturii sau este vorba pur şi simplu de bunătatea lui Dumnezeu, care ne ocroteşte de razele puternice ale soarelui? Nu o să pot să înţeleg vreodată pe deplin acest lucru, dar atâta timp cât nu plouă, dar nici nu este foarte cald, eu rămân mulţumit!

vineri, 13 iunie 2014

Înţelepciunea adevărată


Nu este niciodată prea târziu ca să te rogi? Într-adevăr, poate chiar aşa este, dar ce se întâmplă cu cei care nu o fac? Te numeri printre cei care nu se închină măcar o dată când trece prin faţa bisericii? Ok, se află în puterea oricui să alegem dacă vrem sau nu să avem nădejde în puterea lui Dumnezeu. Eu unul nu pot totuşi să îi înţeleg pe cei care pretind că îl urăsc cu atâta desăvârşire pe Dumnezeu, fie îşi neagă credinţa în el, spunând că "nu au nicio treabă" cu El. Dragii mei, eu nu m-am gândit niciodată că aş putea să schimb ceva în oameni, dar chiar aş dori să vă dau un exemplu de viaţă care să vă marcheze într-atât de mult încât să schimbe percepţiile multora asupra credinţei. Trebuie să recunosc, nu sunt unul dintre acei adepţi ai cultului religios care devin absurzi şi aroganţi. Din cele ştiute de mine, nu contează cât de mult te rogi la Dumnezeu sau cât de mult mergi la biserică, atâta timp cât nu o faci cum trebuie. Vă spun sincer că şi eu mă rog foarte rar, dar nu mi-am pierdut speranţa în Dumnezeu. Drept urmare, Dumnezeu mi-a răsplătit credinţa cu multă încredere şi bravură. Sunt mult mai încrezător pe propriile mele puteri şi mult mai curajos. Ok, mergeţi la biserică doar când aveţi nevoie, doar atunci când căutaţi un folos, dar oare Dumnezeu se uită la voi doar atunci când are chef? Nu prea cred. Măcar atât, rugaţi-vă şi nu vă pierdeţi speranţa în bunătate, pentru că acest gen de oameni vor dobândi înţelepciunea necesară pentru a face bine.

Citatul zilei

"Pentru numele lui Dumnezeu, gândiţi-vă că s-ar putea să nu aveţi dreptate!"  
Oliver Cromwell

duminică, 8 iunie 2014

Cu Dumnezeu înainte!

Deşi mi-am propus, pentru ziua de ieri, să stau şi să mă uit la meciul dintre Sharapova şi Halep, nu am apucat să văd decât ultima oră din meci. Judecând după scor, Simona ar fi avut şanse să o învingă pe Sharapova. Să vă mai spun cât de trist am fost atunci când am văzut că a pierdut Simona? Am fost total dezamăgit. Nu, să nu mă înţelegeţi greşit! Nu Simona a fost cea care m-a dezamăgit, ci meciul în sine! Mi-aş fi dorit să o văd pe românca noastră învingând-o pe rusoaică, dar dacă nu s-a putut şi nu s-a putut... asta este! Părinţii mei îmi tot spuneau că Sharapova este mult mai experimentată, că este mult mai bună, dar eu tot nu cred acest lucru. Judecând după modul în care a jucat Simona, consider că ar fi putut să o învingă pe rusoaică. În fine, orgoliul meu a fost rănit odată cu înfrângerea Simonei, dar orice şut în fund este un pas înainte, nu-i aşa? Hai Simona, cu Dumnezeu înainte!


joi, 27 martie 2014

Duminica în biserică

Motivul pentru care merg la biserică nu este din cauză vreau să le fac vânzare la produse bisericesti sau ca să mă vadă doamna de la colţul străzii că mă închin. Adevărul este că până acum un an nu am simţit niciodată iubirea faţă de Dumnezeu mai tare decât o fac în prezent. Societatea în ansamblul ei ne controlează mintea în aşa fel încât să uităm de credinţa cu care ne naştem sau pe care o dobândim în timp. Când auzi cât de des este atacată biserica de sărbători, la pelerinaje şi multe alte evenimente... uneori chiar îmi este jenă de televiziunea din România. O să vă lămuriţi chiar dumneavoastră când o să vedeţi în ce fel este arătată cu degetul biserica ortodoxă română, mai ales în această perioadă a anului, făcând apel la diferite aberaţii, Postul Sfintelor Patimi fiind atacat în mod direct de către jurnalişti (unii) cel mai frecvent. Cel mai mult sunt mâhnit de imaginile pe care le ridică în slăvi în favoarea diavolului. Oamenii sunt tentaţi să vadă mai mult răul în această perioadă decât binele. La ce mă refer? Foarte mulţi reporteri au abordat tema Postului Mare, vorbind despre alimentele pe care populaţia ar trebui să le consume, însă în acelaşi timp le caută nod în papură, încercând astfel să convingă lumea fie să cedeze sau să aibă dubii în legătură cu alimentele de post. Pe mine aceste lucruri au început să mă deranjeze foarte mult. Aici se respectă doar interesele celor de sus care vor să domine mintea oamenilor, oameni care fac bine. Revenind la intrarea mea în biserică, trebuie să vă spun ce mă atrage cel mai mult. Fără să mai menţionez faptul că este obligaţia mea de creştin să mă prezint la biserică regulat, momentul în care mă aflu în biserică şi mă rog este cea mai liniştitoare perioadă din viaţa mea. Mă desprind total de cei care mă înconjoară, trimiţându-mi toate gândurile spre Dumnezeu, aşteptând parcă să primesc lumina divină. Dacă a fost să îmi fie vreodată frică de ceva sau cineva anume, acel cineva este Dumnezeu. Nu mă voi închina niciodată în faţa unei persoane, decât în faţa familiei şi lui Dumnezeu. Legătura pe care o am cu această biserică este una foarte puternică, de aceea consider că nimeni nu ar putea să îmi influenţeze părerea faţă de credinţa mea. Nu există condiţii pentru a fi credincios, pur şi simplu trebuie să crezi în divinitatea supremă. Astfel, vă invit şi pe dumneavoastră să luaţi parte, dacă nu aţi intrat de mult timp în sfânta biserică, la una dintre slujbele de duminică, indiferent dacă mergeţi singur sau împreună cu cineva. Mai este necesar să vă spun că de fiecare dată când intru în biserică mă simt ca şi cum aş scăpa de toate problemele şi greutăţile lumii? De aceea mi-ar plăcea să aflu că şi voi aţi simţit asta măcar o dată intrând în biserică. Credeţi-mă că nu este niciodată prea târziu să îţi dovedeşti credinţa în faţa lui Dumnezeu, căci El iartă pe toţi şi primeşte pe toată lumea în rândurile îngerilor, atâta timp cât există credinţă.

sâmbătă, 22 martie 2014

Wishlist-ul meu

Pentru că tot este o modă ca bloggerii să îşi facă wishlist-uri, am decis că a venit vremea şi pentru mine să fac la fel. Desigur, voi începe cu cele mai importante lucruri:

1. Doresc să cumpăr un Nikon Coolpix L320.
2. Vreau să îmi schimb telefonul.
3. Îmi doresc să învăţ să cânt la chitară.
4. O dorinţă de mult stinsă revine la viaţă. Doresc să merg la sala de fitness a oraşului în această vară şi să depun efort în aşa fel încât să dezvolt mai mult musculatura corpului.
5. Vreau să abordez un nou look.
6. Îmi doresc un card la bancă.
7. Doresc să mă angajez pe timp de vară la o cofetărie sau un fast-food.
8. Vreau să mă axez mai mult pe relaţiile de prietenie pe care le am cu cei din jur. Să petrec mai puţin timp în casă şi să stau mai mult timp cu prietenii mei.
9. Îmi doresc să merg la mare, din nou.
10. Vreau să petrec mai mult timp în preajma bisericii. Mă simt responsabil pentru inactivitatea mea din fiecare duminică la sfânta biserică.

duminică, 16 martie 2014

Primăvara mea

În acest weekend am petrecut ore întregi mergând, lucrând şi făcând curăţenie prin casă, dar şi prin curte. Pentru că tot este primăvară, împreună cu familia mea, ne-am gândit că ar trebui să începem să aranjăm lucrurile puţin. Desigur, toţi am avut sarcini împărţite în mod egal. Tata a fost cel care s-a ocupat de săpat şi plantat legume, eu cu fratele am fost cele două furnicuţe care strângeau toate beţele şi crengile copacilor, asta după ce i-am "tuns" puţin, iar mama se ocupa strict de flori, nevrând să o forţăm prea mult. A luat câţiva bulbi de primăvară pe care îi cumpărase şi începu să îi planteze unul câte unul. Totul a început de vineri dimineaţa, când împreună cu tatăl meu am început să mutăm prin curte nişte obiecte metalice. Sâmbătă însă a fost o cu totul altă poveste. Dacă vineri nu am avut prea multe de făcut, sâmbătă am petrecut aproape două sau trei ore în grădină. Amuzant este faptul că deşi bătea vântul, soarele era destul de puternic, de aceea tatăl meu a reuşit să se bronzeze în doar câteva ore de muncă cât alţii pe plajă timp de o zi. Doi trandafiri căţărători abia plantaţi lângă casă i-au umplut inima de fericire mamei. La fel ca şi mine, deşi cred că de la ea am moştenit, este o iubitoare de flori. Şi pentru că nu era prea mulţumită doar cu misiunea pe care o avea, de parcă nu era deja destul de ostenită din cauza pregătirii unui pachet pentru sora mea, a început să cureţe puţin pământul de plantele moarte care stăteau trântite la pământ încă din timpul iernii. Of, Doamne... mama! Ce să-i fac? O iubesc, chiar dacă este încăpăţânată uneori. Primăvara mea a început destul de bine, de aceea sper că şi voi aveţi o primăvară plăcută, iar în cazul în care nu este, vă urez personal o perioadă plină de bucurie, împliniri şi linişte sufletească!


joi, 13 martie 2014

La patru ace

Întotdeauna mi-am dorit să îmi încep viaţa profesională cu un palmares de gadget-uri destul de generos. Ce om de afaceri nu are o tabletă evolio, un aparat foto cu acumulatori incluşi, şi un birou cu imprimante evoMag? Eu nu îmi pot imagina cum ar fi să stau îmbrăcat la patru ace, zi de zi, dar să nu am gadget-uri de ultimă generaţie care să îmi servească drept surse de informare sau pur şi simplu pentru uzul zilnic în cadrul afacerii pe care, poate, o să o pun la punct în anii ce vor urma.

Un model pe care îl am tipărit în minte este acela al tipului de bărbat elegant, respectabil, cu un viitor strălucit. Dacă voi reuşi să ajung aşa ceva vreodată, păi cu Dumnezeu înainte! Îmi doresc cu ardoare să trec peste aceste linii ale anonimatului, astfel încât să pot să le ofer celor ce vor veni după mine siguranţa de a trăi cu un venit stabil, sau poate referitor doar la familia mea, să aibă tot ceea ce eu mi-aş fi dorit vreodată. Desigur, nu sufăr de păcatul lăcomiei, totul venind în cantităţi măsurate cu stricteţe... pentru că ştiţi şi voi cum este... ce este mult, strică, la un moment dat.

Şi totuşi, chiar şi aşa, de ce nu aş putea să îmi îmbunătăţesc gadget-urile încă de pe acum? Cred că este un vis al meu să am o tabletă mult mai performantă decât cea pe care o deţin în acest moment, întrucât aceasta nu se descurcă prea bine cu ceea ce îi cer să facă. Imprimanta de asemenea! M-am săturat să aştept două-trei minute până se aprinde şi până când îşi pune în funcţiune toate motoraşele. Concluzia? Nu cred că este prea târziu să devin ceea ce pot fi mai târziu prin sudoare şi multă muncă. Cel puţin... aşa văd eu situaţia de faţă.

miercuri, 5 martie 2014

Citatul zilei

"Iubirea este principiul vieţii şi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne revelează iubirea şi viaţa în iubire, de la obârşia ei divină." Constantin Galeriu


joi, 27 februarie 2014

Prea multă răutate

Recent, aflându-mă în drum spre casă alături de nişte prieteni, am avut ocazia să asist la o scenă care a reuşit să mă marcheze într-o oarecare măsură. Două dintre persoanele care se aflau în acel moment cu mine erau fete. În timp ce mergeam pe stradă, doi ţigani, dar de asemenea copii care nu cred că erau trecuţi de vârsta de opt sau nouă ani, imediat ce au trecut pe lângă noi au spus în aşa manieră încât să auzim doar noi, băieţii. Au folosit nişte cuvinte (pe care eu nu îmi permit să le reproduc aici) mai mult decât tulburătoare. Este trist să afli că trăieşti într-o lume... într-o ţară unde înjurăturile sunt la ordinea zilei, chiar şi printre copii. Acelaşi lucru l-am putut regăsi şi la verişorii mei mai mici, însă, din fericire pentru ei, există persoane care să îi corecteze şi să îi înveţe ce este bine şi ce este rău. Nu credeam că o să ajung să cred vreodată în sondajele pe care le fac filosofii din înalta societate, dar acum înţeleg că trebuie să o fac. Acum un an, poate doi, o ştire umbla pe internet, foarte tulburătoare de altfel, care suna cam aşa: "România, în minimum 30 de ani o să fie populată numai de ţigani, inculţi, beţivani şi criminali!". Mi se pare un hot topic care ar trebui discutat nu doar în guvern (dacă se discută), ci şi în şcoli şi casele oamenilor. Îmi permit să folosesc termenul de ţigani pentru că se subînţelege faptul că, deşi nu vreau să fac această comparaţie, există şi rromi civilizaţi, învăţaţi şi respectuoşi. Mi-ar place să văd o ţară plină cu oameni educaţi, buni la suflet şi generoşi. În primul rând este vorba de pământul care ne serveşte drept moştenire de la daci. De-a lungul timpului, pământul românesc a fost pătat cu sânge, mulţi domnitori dându-şi viaţa pentru libertatea şi întregirea neamului. Este foarte uşor să călcăm în picioare istoria unei ţări atât de frumoase, dar oare chiar vrem să facem asta? Nu multe ţări se pot mândri că îl au drept simbol pe înfricoşătorul Vlad Ţepeş, cunoscut şi sub numele de Dracula. Nu multe state au avut ocazia să îl înfrunte pe Traian şi armata lui de neoprit. Nimeni nu îşi poate iubi religia şi sfinţii mai mult decât o facem noi. Totuşi, cu toate acestea, rămânem indiferenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru. Este inimaginabilă răutatea celor care ne conduc şi minciunile pe care le însămânţează în noi prin intermediul presei. Prea multă răutate... prea multă indiferenţă...


Deşi nu am mai abordat un subiect atât cu un impact atât de puternic asupra cititorilor de ceva vreme, vreau să readuc în vedere principalele probleme ale acestei ţări. "Nesimţirea este cea mai bună fabricată în România!", "fie pâinea cât de rea, tot îţi iau ăştia din ea"... iar citatele pot continua. Poporul românesc este pe cale de dispariţie. Cei de la putere trebuie să anticipeze posibilitatea de a ne evapora de pe faţa Pământului, de data aceasta mult mai uşor decât ne-a fost să îl protejăm şi să îl întregim. Dăm cu piciorul în toate oportunităţile pe care le avem în favoarea banilor şi a fericirii materiale. Burghezia încă există, dragii mei! Sunt nişte nepăsători, nişte oameni cu un caracter infect, fără educaţie care, totuşi, ne manipulează cu uşurinţă. Dacă nişte copii, ţigani fiind, pot scoate pe gură asemenea cuvinte de la o vârstă atât de fragedă; dacă de la vârsta de 16 ani încep să jefuiască maşini în plină zi în parcări publice şi să atace oameni bătrâni pentru a le sustrage bunurile de la vârsta de doar 12 ani... atunci care mai este viitorul nostru? Care mai este viitorul urmaşilor noştri? Care mai este viitorul ţării..? Vom dispărea într-o ceaţă a hoţiei, corupţiei... înfruptându-ne din păcatul crimei, beţiei şi al desfrânării..? Întotdeauna am sperat, şi încă sper, că ţara aceasta se va transforma într-un loc mai bun, şi nu îmi voi schimba părerea până în ultima mea zi pe acest pământ sacru. Doamne fereşte... nu spun că toţi ţiganii ar trebui exterminaţi... ne-am păta imaginea ţării în cel mai grotesc şi inimaginabil mod posibil, însă ştiu că există căi moderne prin care criminalii, ţiganii şi toţi cei care se opun unui stil de viaţă civilizat, să fie înfricoşaţi în aşa manieră încât să nu mai repete nimic din ce au făcut cândva. Sper că îmi daţi dreptate! Dacă nu o faceţi, nu vă judec, dar cu fiecare negare a dumneavoastră, câte un strop de adevăr se adună printre aceste cuvinte... înseamnă că nu vă pasă de vieţile pierdute în timpul revoluţiei din anul 1989... suflete care au luptat pentru eliberarea neamului de sub ghearele comunismului! Şi nu în ultimul rând, vă faceţi părtaşi la înlăturarea regelui Mihai odată cu venirea comuniştilor la putere.

miercuri, 26 februarie 2014

Pregătiri pentru vară

Ce rapid au trecut vremurile pe când lumea îşi punea corturi de gradina în curtea din spate... adică, eu îmi aduc aminte cel mai bine. În fiecare vară obişnuiam să îmi petrec mare parte din timp stând în "vizuina" mea secretă, asta pe când eram mai mic, desigur. Astăzi sunt uimit să aflu că mulţi tineri nu mai abordează statul pe afară pe timp de vară, cei mai mulţi preferând să stea închişi între patru pereţi, cu ochii lipiţi de un computer. Având în vedere faptul că ţin foarte mult la verişorii mei mai mici, anul acesta, chiar la începutul lunii ianuarie, am purtat o mică conversaţie cu ei. Le-am promis că îi voi vizita foarte des la vară, de asemenea îi voi aduce la mine acasă şi voi sta foarte mult cu ei pe afară. Îmi pare rău de momentele pe care le-am pierdut atâţia ani, de aceea îmi doresc într-un fel sau altul să mă revanşez faţă de verişorii mei, chiar dacă nu am nici cea mai mică obligaţie să o fac, dar mă simt responsabil de copilăria lor, ştiind că ei ar trebui să se bucure mai mult de fericirile vieţii care îţi sunt puse în palme atunci când eşti copil. Împreună cu fratele meu am reuşit să fac o listă cu toate cele necesare pentru o mică "excursie în jungla din spate". Prima dată ne va trebui un cort, elementul principal care o să pună în evidenţă adevărata aventură ce va lua naştere la vară. Desigur, nu putem să ne îmbarcăm în lumea magică fără provizii, de aceea vom avea nevoie de nişte mini lanterne care să ne lumineze calea prin poveştile întunecate ce vor fi spuse târziu în noapte. Îmi este dor într-o oarecare măsură de acele vremuri pe care le-am trăit şi eu cândva, dar le-am abandonat în favoarea unui mediu virtual, fiind obligat de evenimentul neplăcut care a avut loc acum trei sau patru ani. Imediat după plecarea celui mai bun prieten al meu în Italia, vecinul alături de care am copilărit şi m-am distrat, chiar dacă uneori ne mai ciondăneam, mi-am dat seama că nu mă mai pot distra pe cont propriu, astfel am început să recurg la metode mai puţin eficiente. Am început să joc foarte multe jocuri video (îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mai sunt un dependent de jocuri video) pierzând astfel zile întregi stând pe jocuri care mai de care, fie ele online sau singleplayer. Ce este de spus acum? Chiar dacă am aproape 17 ani, îmi este dor de acele momente, ceea ce mă face să mă întorc la momentele frumoase din viaţa mea.

Poveşti cu maşini

Cred că am mai abordat în trecut un astfel de subiect, dar îmi place să povestesc de foarte multe ori, altfel... care ar mai fi farmecul vieţii? Tatăl meu a avut o maşină (Dacia, mai exact) care îi făcea foarte multe probleme. În fiecare dimineaţă, înainte să plece la locul de muncă îl puteai auzi din casă cum încerca să pornească maşina... însă niciodată nu îi reuşea din prima... iar atunci când se întâmpla acest lucru, fie îi umblase un mecanic expert sub capotă, fie Dumnezeu s-a săturat să tot fie trezit la ore matinale de bubuiturile scoase pe ţeava de eşapament. Într-o bună zi, înainte ca maşina să fi fost vândută, tatăl meu a reuşit să rezolve problemele de sub capotă, însă de această dată se iviseră altele. Undeva în jurul Craiovei, într-una dintre anvelope intră un cui, ceea ce a dus imediat la explodarea camerei. La cât de bine dispus era tata în acel moment, atât îi trebui ca să îi ruineze ziua. Am sunat către o companie de tractare, am fost luaţi, iar odată ajunşi la sediul acestor oameni un panou mare ne-a atras atenţia amândurora. Deşi înţelegerea textului era cam imposibilă din cauza mizeriei care se afla pe litere, am reuşit să desluşesc totul: "cumpără anvelope din Craiova! Anvelope 205 55 r16 şi 185 65 r15". Ok, dacă prima propoziţie era destul de uşor de înţeles... să mor dacă m-am prins ce anume voiau să reprezinte acele cifre... 205... 185. Am trecut mai departe împreună cu tatăl meu, încercând în acelaşi timp să-l zărim pe omul prin care primisem ajutor. Odată găsit, el şi cu tata au început să monteze singuri o roată nouă, tata fiind în impas cu timpul. Montase roata aşa cum o găsise acel mecanic, deşi nu era cea mai bună roată din lume, apoi pornisem înapoi la drum. Trebuie să vă spun că urăsc drumurile lungi... nu sunt un fan al puşcăriilor pe patru roţi!

duminică, 16 februarie 2014

Imprimanta, mâna mea dreaptă

Acum câţiva ani m-aş fi putut plânge de faptul că nu am o imprimantă... funcţionabilă! Astăzi însă mă mândresc cu o imprimantă de nota zece. Ce este drept, mai are momente în care îmi dovedeşte că tehnologia bate inteligenţa umană, dar în cele din urmă mă descurc eu... pentru că fiecare lucru pe Pământ a fost conceput pentru a fi biruit (părerea mea). Mă enervează când rămân fără cerneală; când apăs de o sută de ori pe butonul de print şi nu se întâmplă nimic... urăsc acele momente! Dar cu fermitate... totul se rezolvă! Tot cu această ocazie aş dori să vă prezint nişte chestioare pentru imprimantă care mi-au atras atenţia: Q2612A, cartuş HP 2, laminator A4. De curând am început să fiu pasionat de arta scoaterii documentelor la imprimantă... nu de alta, dar mă scuteşte de scris! Trebuie să recunosc, fără această minunată invenţie a omenirii, nu ştiu ce m-aş fi făcut. Vremurile acelea în care trebuia să scriu de mână referatele şi documentele necesare pentru liceu au apus. Nu mă pot mândri în totalitate de acest lucru, nu este un lucru tocmai ok să îţi mecanizezi munca, astfel începi să uiţi nişte deprinderi importante în viaţă. Subliniez însă faptul că fără imprimantă aş fi pierdut ore... zile întregi în favorul nemernicului de pix... iar eu cum sunt şi stângaci... mda! Nu scriu urât, nici încet, dar credeţi-mă când vă spun că este foarte obositor să scrii invers cu mâna. La ce mă refer? Vârful pixului sau a stiloului de obicei trebuie să alunece pe foaie pentru a scoate literele, nu trebuie să fie împins... ceea ce face şi mai greu scrisul, pentru că foaia este zgâriată de vârf. Dacă este vina mea sau nu pentru faptul că sunt stângaci, asta rămâne la alegerea lui Dumnezeu, însă sunt recunoscător pentru avântul nostru în lumea cibernetică... dovadă rămânând această minunată creaţie numită imprimantă.