Angajat

Salutare,

Ştiu că în ultima perioadă nu am prea mai fost activ pe blog, motivele fiind destul de simple. V-am tot bătut la cap cu ideea că vreau să mă angajez/că m-am angajat şi iată că, în cele din urmă, ieri a fost prima mea zi de muncă. Nu a fost chiar aşa de rău pe cât îmi imaginasem iniţial. Credeam că o să fie foarte multe de făcut, însă s-a dovedit puţin mai uşor. Desigur, asta nu înseamnă că nu a fost destul de solicitant. 

Deoarece am fost puţin mai stângaci, ieri fiind prima mea zi la locul de muncă, am încercat să nu încurc restul angajaţilor, mişcându-mă cât de rapid puteam şi executând cam tot ce mi se cerea să fac. Să vă mai spun că îmi stă superb cu un şorţ de chelner pe mine? Îmi pare rău totuşi că nu prea am ocazia să fac o poză ca să vă arăt şi vouă acest lucru. Nu pot să trec cu vederea peste un aspect foarte important mie. Colegii de muncă sunt foarte, dar foarte buni. Sunt nişte persoane mai în vârstă decât mine, dar foarte bune la suflet şi totodată încântătoare prin felul lor de a fi.

Alte câteva idei pe care aş dori să le discut ar fi inactivitatea mea pe blog. În următoarea perioadă nu cred că voi mai fi foarte prezent în mediul virtual datorită locului de muncă. Timpul nu o să fie foarte permisiv cu mine, ceea ce mă obligă să fiu cât mai puţin alături de voi, din păcate. Oricum, o să îmi fac puţină curăţenie prin orar şi voi încerca să mai fac câte ceva pe ici-colo ca să nu îmi simţiţi lipsa până pe 25 septembrie, data când voi redeveni oficial blogger activ şi elev. Până data viitoare vă urez multă fericire, sănătate şi cât mai mult chef de distracţie!

Vara mea preferată

În urma colaborării mele cu Dresslily, care sunt nişte oameni de nota 10, am primit în sfârşit comanda care conţinea cămaşa mea şi cele două accesorii pe care i le-am făcut cadou mamei mele. De ce este vara mea preferată? Am reuşit să mă angajez şi să am parte totodată de mai multe colaborări cu sponsori din străinătate. Cât de super poate fi?!

Deci, să vă prezint mai întâi de toate noua mea cămaşă. Este albastră, dar cam mică din păcate... în condiţiile în care eu port haine care au mărimile S-M, în niciun caz L... dar în această situaţie, mărimea L fiind cea care s-ar fi potrivit cel mai bine.

Ador năsturaşii acestei cămăşi întrucât au nişte cerculeţe aurii în jurul lor. Şi ştiţi? Îmi este aşa o ciudă că nu îmi vine bine cămaşa... pentru că în aceste condiţii nu o pot purta în oraş. Ca să vă explic mai bine care este defectul, spatele cămăşii este foarte îngust şi rigid, fără posibilitatea de a se întinde. Ce noroc pe mine, aşa-i?! Oricum, aspectul este unul foarte simplu şi plăcut, fiind pe gustul meu. Aceeaşi cămaşă mi-a atras atenţia, dar pe culoarea grena.

În fine, trecând peste cămaşă, am mai făcut comandă la două-trei accesorii pentru mama mea. Mi-am propus să îi cumpăr un ceas, nişte cercei şi o brăţărică. Dacă sunt drăguţe, asta rămâne la latitudinea fetelor. Mama s-a arătat foarte încântată de cadou, întrucât ducea lipsă de un ceas elegant care să poată să fie purtat în mai orice situaţie.

Ceasul acesta mi-a atras cel mai mult atenţia. Ignorând salvia din spatele ceasului, albul şi pietrele se combină perfect, ele oferind un efect minunat de strălucire. Nu mă descurc prea bine în materie de accesorii femeieşti, dar ştiu că am gusturi bune în vederea alegerii unui cadou. Mă simt mândru de alegerea făcută!

Cerceii şi brăţara au fost chiar uşor de ales, întrucât şi mie îmi plac aceste accesorii elementare din garderoba unei femei. Desigur, la cercei mai greu cu alesul, dar brăţările vin uşor, deoarece şi eu mă uit o grămadă la o brăţară bărbătească înainte să o cumpăr, asta din perspectiva unui mic critic.

Brăţara aceasta îmi place foarte mult. Culorile vii îmi sugerează o apartenenţă la un spirit mereu tânăr, plin de energie, speranţă şi fericire. Cerceii pe de altă parte... habar nu am ce îmi inspiră! Dar cu siguranţă îmi plac şi ei, întrucât i-am ales cu o persoană apropiată mie.

În cele din urmă, nu cred că am gusturi chiar atât de proaste în materie de fashion, aşa-i? Materialul din care este făcută cămaşa este unul foarte bun, rezistent. Brăţara este viu colorată, iar în tandem cu cerceii formează un look de invidiat printre rândurile fetelor (cel puţin din perspectiva mea). Mulţumiri din nou sponsorilor Dresslily.com, care mi-au trimis în cel mai scurt timp posibil coletul cu produse şi codul de reducere pentru o viitoare comandă de pe site.

Cum să faci o izolaţie termică calumea

Tată, ai nevoie de vata minerala dacă vrei să izolezi calumea o casă. Izolaţia termică este una dintre cele mai importante aspecte în vederea construirii unei case. Dacă nu vrei să te încurci cu plăcile de polistiren, care sunt destul de scumpe dacă mă întrebaţi pe mine. Oricum, de ce plusez pe vata minerală? Vata minerală poate fi utilizată pentru toţi pereţii, inclusiv tavan/pod. Încă mai există case care au podul făcut cu lut, şi nu neg, şi lutul este un izolant destul de bun, dar să fim serioşi, cam cât de mult poate rezista un asemenea material? În timp ce lutul crapă şi mai poate fi afectat de cine ştie ce şoricel care-şi face loc prin pod, vata minerală nu prea este pe placul lor. 

Un alt aspect pe care îl oferă acest tip de izolaţie este protecţia fonică. Pereţii care sunt izolaţi cu vată minerală sunt foarte buni în cazul în care aveţi vreun vecin mai nărăvaş căruia îi place să asculte muzică dată la maxim pe timp de noapte. Eu unul m-am cam săturat de astfel de situaţii! De asemenea pereţii păstrează răcoarea pe timp de vară şi conservă căldura pe timp de iarnă... pentru că ştiţi şi voi cum este... buzunarul cam gol, iar plata la întreţinere este cam mare. Cam urât, nu-i aşa? Vorba aia a lu' nenea Caragiale: "Famelie mare... remuneraţie mică...".

Cel mai enervant aspect care-l necăjeşte pe tata de ani de zile este umiditatea. Pereţii sunt mai mereu umezi, ceea ce sporeşte riscul apariţiei mucegaiului pe pereţi. Şi să nu credeţi că este mucegai din acela care se pune pe brânza cu mucegai. Nu! Este un mucegai care transformă întreaga încăpere într-un salon de bătrâni, dintr-un azil de bătrâni. Ce poate să reieasă din cele spuse anterior? Vă puneţi sănătatea în pericol... iar sănătatea contează cel mai mult, aşa-i? Apreciaţi-vă sănătatea în mod corect pentru că este mai bună decât toate.

În cele din urmă trebuie să ne gândim la toate aceste aspecte şi să ne formăm o imagine de ansamblu. Confortul este trecut pe listă, la fel şi sănătatea. Protecţia mediului? Să vă mai spun că mediul înconjurător are mai puţin de suferit de pe urma producerii acestei vate minerale în comparaţie cu plăcile de polistiren? Iubiţi şi mediul înconjurător la fel de mult precum vă iubiţi sănătatea, pentru că în cele din urmă s-ar putea să nu mai aveţi ce să iubiţi. Acolo unde natura este distrusă, omul nu îşi prea face un rost în viaţă.

Înţelepciunea adevărată

Nu este niciodată prea târziu ca să te rogi? Într-adevăr, poate chiar aşa este, dar ce se întâmplă cu cei care nu o fac? Te numeri printre cei care nu se închină măcar o dată când trece prin faţa bisericii? Ok, se află în puterea oricui să alegem dacă vrem sau nu să avem nădejde în puterea lui Dumnezeu. Eu unul nu pot totuşi să îi înţeleg pe cei care pretind că îl urăsc cu atâta desăvârşire pe Dumnezeu, fie îşi neagă credinţa în el, spunând că "nu au nicio treabă" cu El. Dragii mei, eu nu m-am gândit niciodată că aş putea să schimb ceva în oameni, dar chiar aş dori să vă dau un exemplu de viaţă care să vă marcheze într-atât de mult încât să schimbe percepţiile multora asupra credinţei. Trebuie să recunosc, nu sunt unul dintre acei adepţi ai cultului religios care devin absurzi şi aroganţi. Din cele ştiute de mine, nu contează cât de mult te rogi la Dumnezeu sau cât de mult mergi la biserică, atâta timp cât nu o faci cum trebuie. Vă spun sincer că şi eu mă rog foarte rar, dar nu mi-am pierdut speranţa în Dumnezeu. Drept urmare, Dumnezeu mi-a răsplătit credinţa cu multă încredere şi bravură. Sunt mult mai încrezător pe propriile mele puteri şi mult mai curajos. Ok, mergeţi la biserică doar când aveţi nevoie, doar atunci când căutaţi un folos, dar oare Dumnezeu se uită la voi doar atunci când are chef? Nu prea cred. Măcar atât, rugaţi-vă şi nu vă pierdeţi speranţa în bunătate, pentru că acest gen de oameni vor dobândi înţelepciunea necesară pentru a face bine.

Citatul zilei

"Pentru numele lui Dumnezeu, gândiţi-vă că s-ar putea să nu aveţi dreptate!"  

Oliver Cromwell

Vacanţă la Predeal

Din păcate încă nu am banii necesari pentru a da o raită până la Predeal împreună cu prietenii/familia, însă vreau să vă prezint câteva lucruri. Site-ul www.6apartments.ro este unul dintre cele mai frumoase, elegante şi interesante pagini web pe care o veţi accesa vreodată. De ce? Acest site vă pune la dispoziţie informaţii despre unul dintre cele mai bune locuri de cazare din întreaga staţiune montană. Trebuie să recunosc, pe mine m-a amuzat nespus de mult descrierea serviciilor. Un mod cât mai non conformist de a prezenta serviciile unui loc în care să te poţi caza pentru a petrece puţin timp la munte, fiind redactat totodată într-o manieră amuzantă.

Şi chiar dacă nu am acum banii necesari pentru a mă gândi să îmi "remorchez" gaşca până la munte şi înapoi, sau poate doar pe mine, un astfel de plan nu iese niciodată din discuţie. Deoarece sunt un oportunist, nu cred că mi-ar scăpa din vedere vreo posibilitate de a-mi îndeplini această mică-mare dorinţă a mea. Îmi doresc cu ardoare să merg din nou la munte, întrucât am mai fost cândva în copilăria mea, împreună cu părinţii, la Slănic Moldova. Ah, nostalgie, nostalgie... câte amintiri frumoase am despre acea perioadă. Deşi totul s-a întâmplat pe timp de iarnă, perioadă în care zăpada era aproape mai mare decât mine, nu mi-ar displăcea să merg pe timp de vară printr-o staţiune montană.

Staţiunile montane, pentru mine reprezintă cele mai frumoase refugii. Indiferent dacă merg pe timp de iarnă sau pe timp de vară, natura mă atrage foarte mult la o staţiune montană, ceea ce nu prea găseşti pe litoral. Beneficiile? Eu ador liniştea şi oamenii care sunt pregătiţi să se aventureze în inima pădurii, să se relaxeze la umbra unui copac, privind razele de soare trecând printre frunzele crengile copacilor, ajungând în cele din urmă să le mângâie pielea. Ador acest tip de oameni. De ce oare..? Oare şi eu mă încadrez printre ei? Din câte ştiu eu... da! Şi eu mă încadrez printre ei.

Pe final, vreau să vă spun că muntele este mult mai potrivit pentru o mică plimbărică în timpul liber, chiar dacă litoralul pare mai tentant. Şi eu mă aflu uneori în imposibilitatea de a alege între aceste două zone turistice, dar dacă ar fi după mine, muntele rămâne pe primul loc în clasamentul zonelor mele preferate... chiar dacă aş pica testul fidelităţii, mergând la mare... sau cel puţin aşa cred eu. Voi decideţi! Unde vă place mai mult? La munte sau la mare?

Fratele, furnizorul meu de portocale

De câteva zile, fratele meu şi prietenul cu care a plecat la muncă în străinătate au început să posteze poze pe Facebook. Una care mi-a atras atenţia cel mai mult, poză care a fost de altfel postată chiar în seara asta, reprezintă masa lor "specială".

Mulţumesc pentru poză, Bogdan! :)

Frăţioare, sunt gelos! Încă din prima zi de când a ajuns în Grecia mi-a spus că se găsesc la fiecare colţ de stradă portocali. Ce este drept, fructele cam acre, dar naturale, din cele spuse de el. Ce îmi doresc eu cel mai mult? Să îl văd peste 3 luni de zile că se întoarce sănătos acasă, cu o sacoşă plină de portocale şi gelatină din aceea... pentru că mi-a stârnit brusc pofta de mâncare.

Clipe de neuitat

Astăzi mi-am permis să fac cam tot ce am vrut la liceu. Am stat foarte mult pe afară, am râs împreună cu colegii mei, iar ziua s-a sfârşit ieşind în oraş cu o parte din prietenii mei cei mai buni. Să stai sub copaci, pe o bancă, în parc... oh, de când tânjesc după un astfel de moment! Ce-ar fi viaţa fără prieteni? Vorba aia: "degeaba ai munţi de aur dacă nu ai cu cine să îi cari". Nicio senzaţie nu se compară cu cea provocată de prieteni atunci când te distrezi împreună cu ei. Desigur, astăzi am săvârşit şi un mic act de infractor. Şi să vă spun partea cea mai stupidă! Dar nu înainte de a vă spune despre ce este vorba.

Liceul în care învăţ este împrejmuit cu garduri, iar poarta de acces la elevi este închisă în timpul orelor de curs. Nemaiavând chef să aştept după gardianul şcolii ca să vină şi să deschidă poarta, ce să fac? M-am gândit să sar gardul. Zis şi făcut. Imediat după aceea am luat-o la fugă, dar partea cea mai stupidă a fost aceea că gardianul a deschis poarta fix peste două minute după ce am sărit gardul. Ironia sorţii, nu? În fine, sper că şi ziua voastră a fost la fel de frumoasă ca şi a mea. Vă doresc numai bine!

Relaxare în stil boieresc

Ştiaţi că un scaun cu masaj nu costă prea mult? Ei bine, eu nu ştiam până când nu am aflat de la un prieten de-al meu. În urmă cu doar câteva săptămâni, mergând prin oraş şi trăncânind cam despre tot ce ne trecea prin cap, venise vorba şi de scaune care fac masaj... printre altele! Mă gândeam cum ar fi să ajung de fiecare dată acasă, istovit şi fără vlagă şi să mă aşez pe un asemenea scaun. Ar fi o experienţă dată naibii! De ce spun asta? Întotdeauna caut beneficiile unui lucru, iar masajul oferit de un asemenea scaun este mai mult decât perfect. Mai ţineţi minte momentele alea din copilărie când mama vă legăna pe picioare pentru a vă adormi? Ei bine, imaginaţi-vă această senzaţie amplificată de o mie de ori.

Preţurile? Preţurile unor asemenea scaune sunt foarte accesibile chiar şi pentru buzunarele unui om de rând. Un astfel de scaun care poate să ajungă până la 3.700 de lei poate fi cumpărat cu uşurinţă din economiile pe patru luni. Nu este cine ştie ce lux pe care să nu ni-l putem permite, doar că banii fug de fiecare dată în alte locuri, lăsând astfel o gaură foarte mare în contul familiei. Deh, poate fi cineva de învinovăţit într-o asemenea situaţie?

Am testat un astfel de scaun în urmă cu doar doi ani la un magazin de specialitate dintr-un mall. Senzaţia de relaxare provocată este genială! Dar cu toate acestea, este puţin jenant în acelaşi timp. De ce? Oamenii tot trecând prin zonă, nu evitau să nu arunce o privire mai ciudată către mine. Vă daţi seama că este puţin jenant să vezi cum toată lumea se holbează la tine ca şi cum te-ai fi îmbarcat pe o navă extraterestră. În aceste condiţii, consider că este minunat să fii posesorul unui astfel de scaun, fără să mai fii nevoit să înduri privirile ciudate ale oamenilor, având tot confortul la tine acasă.

Cum vă puteţi asigura acest confort? Foarte simplu! Intraţi pe internet şi căutaţi site-ul Masatto. Acolo o să găsiţi cele mai imbatabile oferte în materie de scaune care fac masaj. Au de toate! De la scaune medicale până la scaune terapeutice, găsiţi o gamă largă de astfel de produse, având un raport calitate-preţ excepţional. Produsele sunt afişate încă de pe prima pagină, plus beneficiile achiziţionării unui astfel de scaun... şi între noi fie vorba, beneficiile acestea parcă nu se mai termină! Voi ce mai aşteptaţi?

Because I'm happy!

Hei, hei! În ultima perioadă am fost foarte norocos, dacă pot să spun astfel, având în vedere faptul că m-am implicat în o grămadă de activităţi care mai de care, iar ieri am depus CV-ul pentru locul de muncă de pe timpul verii. Sunt foarte încântat! Habar nu aveţi cât de fericit sunt acum că mă pot aştepta la ce este mai bine! De ce spun asta? Deşi abia a trecut o zi de când am depus CV-ul, azi dimineaţă am fost contactat pentru a merge la interviu. Ce credeţi? Zis şi făcut! Deşi am specificat la telefon în timp ce vorbeam cu domnul administrator al societăţii la care intentionez să lucrez, că voi pleca de acasă în maxim 20 de minute, am cam minţit. Mi-a luat cu 10 minute în plus faţă de cât estimasem, însă timpul a fost compensat de fuga mea până la cofetărie. A, nu v-am spus? Doresc să mă angajez drept ospătar. Cât de super poate fi?! Vă urez de asemenea o săptămână frumoasă şi plină de succes!

Breaking Bad

Cine nu a auzit de minunatul serial TV Breaking Bad? Chiar şi fără să vă fi uitat vreodată la el, mai mult ca sigur, tot ştiţi ceva despre acest serial. Despre profesorul ăla cu cancer... care face droguri apoi le vinde ca să îşi întreţină familia... eee? Haideţi că ştiţi. Mi-am propus să vă prezint câteva imagini care mi-au atras atenţia în mod deosebit faţă de acest serial. Sper să vă placă!

Postarea cu numărul 400

Dat fiind faptul că am ajuns la postarea cu numărul 400, cred că a venit vremea să vă spun alte câteva lucruri despre mine, ştiute sau neştiute, pentru că ştiu că printre cititori se află şi persoane noi. So, let's start.

1. Deşi mă cheamă Ionuţ (sau Alexandru), foarte puţine persoane îmi spun astfel, folosind adeseori numele meu de familie. Puţin enervant în anumite circumstanţe, dar m-am învăţat în cele din urmă.

2. Ador poveştile Disney. Chiar dacă am trecut de acel prag al vieţii în care să mai cred în sirene, fantome sau spiriduşi, trebuie să recunosc... sunt vrăjit de orice animaţie Disney. Da, se pare că spiritul meu de copil nu încetează să existe.

3. Chiar dacă o ştie toată lumea şi am mai spus-o de câteva sute de ori, nu suport să fumez... dar am fumat de două ori în întreaga mea existenţă. Ambele dăţi au fost atunci când eram mic. Nu pot aprecia cu exactitate vârsta, dar ştiu că nu eram trecut de şapte ani.

4. Poate suna puţin ciudat, dar am patru de-al de Eul meu interior. Fiecare acţionând în funcţie de starea de spirit care mă caracterizează în momentul respectiv.

5. Paralizez de frică dacă cineva vine spre mine cu o seringă pentru a-mi lua mostre de sânge.

6. Ador muzica compusă de Verdi, Bach, Bizet şi Tchaikovsky. Să nu îi uit pe Beethoven şi pe Debussy.

7. Sunt dispus să îmi dau viaţa şi să sufăr cele mai mari chinuri pentru familia mea.

8. Nu pot suporta linguşeala şi prefăcătoria.

9. Îmi doresc cu ardoare să încep un vlog pe Youtube în decursul acestui an. Doamne ajută să şi reuşesc!

10. Nu mai sunt chiar atât de rocker pe cât eram pe vremuri. În ultima perioadă am diversificat cu mult playlist-ul cu muzică.

Iată, aţi mai aflat alte 10 lucruri despre mine. Sper că este de ajuns, pentru moment.

La cine apelezi când nu ai destulă lumină?

Ai mei părinţi au cumpărat în urmă cu vreo doi sau trei ani un sistem audio pentru computer, fiind un sistem special conceput pentru jocurile de pe computer, având nişte luminiţe pentru a spori efectul de realitate al jocului. Luminiţele se colorează în funcţie de scena în care te afli cu personajul. Desigur, sistemul este la fel de bun şi pentru iluminat, dar lumina nu bate chiar atât de departe pe cât mi-aş dori.

Cu aceeaşi problemă s-a confruntat şi tatăl meu pe când încă deţinea o maşină. Mica lampă pe care tata o folosea pentru a-şi face puţină lumină în portbagaj pe timp de noapte, existând situaţii în care stâlpul de pe stradă nu funcţiona, nu era tocmai ce şi-ar fi dorit el. Lumina era slabă, iar el era nevoit mai mult să bâjbâiască după trusa de unelte din portbagaj. Nu de puţine ori se plângea de vechea lui lampă şi spunea că şi-ar dori cu ardoare o lampă cu led. Ce să-i faci? Bani nu prea sunt, iar magazinele dacă pun spre vânzare asemenea obiecte, fie le umflă preţul, fie sunt cam la fel de ineficiente ca vechea lampă a tatălui meu.

Totuşi, într-o zi ne-am decis să aruncăm o privire pe internet. La fel ca în alte cazuri, internetul s-a dovedit a fi mult mai darnic decât magazinele tradiţionale... pentru că ştiţi şi voi, preţurile sunt mult mai mici pe internet decât în realitate. De ce?! De ceeeeee!?

Navigând pe internet am reuşit să găsim site-ul celor de la Lincos. Aceştia promit nişte produse de o calitate extraordinară, având un raport calitate - preţ foarte bun. Accesarea meniurilor de pe pagină se face foarte uşor, iar aspectul este unul foarte primitor. Pe mine, trebuie să vă spun, m-au încântat produsele afişate pe pagină, încât am ajuns la concluzia că ar trebui să îl învăţ mai bine pe tatăl meu ce înseamnă să navigheze pe internet, astfel încât să poată să îşi facă şi el cumpărăturile online. Cât de super ar fi, nu-i aşa? Lui îi trebuie foarte multe unelte, neavând niciodată prea multe pentru ce îi trebuie lui. Tata, cel mai mare meşter al secolului 21 are nevoie de foarte multe unelte pentru a-şi completa inventarul.

Şi iată, cam astfel am reuşit să îl iniţiez şi pe tata în lumea aceasta a internetului, învăţându-l cum să finalizeze cu succes o comandă. Cam sceptic pe la început, dar ca orice învăţăcel, am reuşit în cele din urmă să îl conving că "shopping-ul" online este mult mai eficient decât cel din magazinele obişnuite.

Ce se mai ascultă?

În ultimul timp am început să mă axez pe un nou gen de muzică. Mi-a atras foarte mult atenţia stilul dubstep, dar mai ascult şi rock electronic şi dance. Astăzi îmi propun să vă prezint câteva din melodiile pe care le-am ascultat în ultima perioadă. Totodată vreau să îi mulţumesc fratelui meu, care m-a iniţiat în această lume a muzicii. Cred că o mică schimbare este întotdeauna bine primită.

Pe locul 5 se află Deadmau5 cu melodia Ghosts N Stuff. Felul în care instrumentele sunt combinate şi stilul unic al artistului îmi provoacă un fior rece pe şira spinării, chiar şi acum când mă gândesc la melodie.

Imediat după Deadmau5 intră pe locul 4... Booty Luv cu piesa Say It (Nero remix). Ador versurile şi efectele folosite în vederea realizării acestei piese. Ce altceva să mai spun?

Cu un stil puţin mai ciudat, dar interesant şi în aceeaşi măsură foarte plin de viaţă, cei de la Caravan Palace se clasează pe locul 3 cu melodia Clash. Această melodie este o combinaţie fatală pentru ringul de dans, după părerea mea.

Skrillex, pentru că nu putea să lipsească din top, se află pe locul 2 cu melodia Kyoto. De ce? Nu cred că mai are rost să comentez.

Şi primul loc îi revine lui... Blue Stahli cu melodia Anti You. În momentul de faţă este piesa care îmi transmite cea mai multă energie pozitivă, mă întăreşte şi îmi face pielea de găină.

Cum se scurge timpul?

Cum se scurge timpul? Rapid! Atât de rapid încât nu conştientizăm cât de multe detalii pierdem într-o singură milisecundă. Stând aseară cu prietenii mei prin oraş, am realiat faptul că nu petrec niciun moment aşa cum ar trebui. Nu preţuiesc ceea ce ar trebui preţuit, în special viaţa mea, şi uit să mai trăiesc pentru a mă bucura de fiecare prostioară care-mi apare în faţă. Fiecare înghiţitură de apă, fiecare aromă provocată de o îngheţată rece... mirosul unui parfum îmbietor! Toate aceste detalii, da, despre ele vorbesc. Sunt prizonier într-o mangrovă a timpului pierdut. Iar eu ce fac? Mă bucur de nimicul care îmi oferă zilnic energia necesară pentru a pierde şi mai mult timp. Sunt un habarnist! Mi-am propus totuşi să încerc ceva nou, să schimb ceva în modul meu de a trăi viaţa. Acum? Acum doar ascult muzică. Şi acesta este un început!

Gift ideea!

Ştiţi momentul ăla când trebuie să cumpăraţi un cadou cuiva şi habar nu aveţi ce să cumpăraţi? Cu toţii trecem prin astfel de clipe. Cadoul perfect ar trebui să fie împachetat într-o cutiuţă frumoasă, cu o fundă mare şi un ambalaj super-mega-ultra colorat. Bine, bine! Nu este ca şi cum ar trebui să cumpărăm cosuri pentru Craciun, pentru că... între noi fie vorba... toată lumea iubeşte acele coşuleţe. Culori vii peste tot, o grămadă de chestioare prin el, încât nici măcar nu ştii cu ce să începi. Cadoul ideal este acel cadou care trebuie să primească "cele mai multe like-uri". Desigur, cadourile nu trebuie să fie mereu super bogate în conţinut. Atâta timp cât ele sunt dăruite din suflet şi cu multă iubire, consider că nimic altceva nu mai contează. Pe lângă asta... cadoul este cadou, aşa-i?

Acum că tot se apropie ziua mea de naştere, vreau să împărtăşesc câteva idei cu dumneavoastră. Mie întotdeauna mi-au plăcut caodurile micuţe, simple, dar dăruite cu drag. În opinia mea, nu contează cât de mare este ambalajul atâta timp cât conţinutul este valoros. Valoros? Da! Eu văd în cadouri mai mult o valoare sentimentală decât materială. Şi totuşi? Nu îmi doresc nimic altceva decât să îi am pe cei dragi alături de mine în acea zi. Pentru curioşi, ziua mea de naştere este pe data de 17 iunie. Dacă şi dumneavoastră sunteţi sau aţi fost elevi, atunci înţelegeţi cât de super este să petreceţi o zi de naştere în timpul liber, mai ales când vacanţa este la început. Aşa, deci, revenind la subiectul dezbătut, cadourile nu ar trebui să valoreze nimic mai mult decât valorează pe plan sentimental. Asta... cel puţin în viziunea mea. Ar fi minunat să aflu că mai există şi alte persoane care gândesc la fel. Voi ce credeţi? Există vreo fărâmă de adevăr în vorbele astea?

Weekend încărcat (partea a 2-a)

Cum situaţia financiară nu prea îmi permite să fac mofturi la dulciuri, iar eu sunt cunoscut drept un împătimit al dulciurilor, dar mai rar al ciocolatei, am riscat şi am luat o înghiţitură din prăjitura făcută de mama ieri. Vă spun sincer că, mama, ştie să facă cele mai bune prăjituri de casă posibile. De ieri şi până astăzi mă tot îndop ca un porc! Dar hei, cine este de vină? Eu că le mănânc sau mama că le-a făcut prea bune? Despre ce prăjituri vorbesc? Habar nu am dacă au un nume, dar sunt un fel de... două feluri. Da, super. Sunt nişte batonaşe din aluat, foarte dulci, care cred că ar trebui să înlocuiască gogoşile.

Astăzi... sincer? Nu sunt prea ocupat, dar tot mă simt de parcă aş avea o grămadă de lucruri de făcut. În fine, cred că astăzi o să petrec foarte, dar foaaaarte mult timp vizionând episoade din Breaking Bad. Why Breaking Bad? BECAUSE IS FREAKIN' AWESOME! Cam atât pentru moment. Over and out!

Cei trei "C"

Ştiţi momentul ăla când trebuie să faceţi curat în casă după ce tocmai aţi terminat de construit ceva? Ei bine, eu numesc acest proces drept cei trei "C" (casă, constructor, curăţenie). A face curatenie dupa constructor nu este chiar cel mai fericit moment din viaţa unui om. Procesul implică foarte mulţi paşi care trebuie urmăriţi cu atenţie, astfel încât camera să arate ca şi când nu s-ar fi lucrat deloc în ea.

Iată că astăzi există modalităţi peste modalităţi de a scăpa de mizeria făcută, la un preţ rezonabil. Într-adevăr, de lucru se găseşte, iar lenea este cam prea mare, tocmai de aceea s-a inventat internetul. Oamenii sunt dispuşi să presteze şi astfel de servicii, la un nivel profesional, pentru o sumă rezonabilă de bani. Chiar şi pentru clădirile unor afaceri! 

Curăţenia este foarte importantă în vieţile oamenilor, şi fiecare dintre noi ştie asta. Doar în curăţenie deplină ne putem asigura confortul şi sănătatea, care între noi fie vorba, cred că sunt cei mai importanţi factori. Aşa cum am reamintit mai devreme, dacă sunteţi mai leneşi de fel, este de preferat să apelaţi la profesionişti pentru a vă curăţa casa/sediul afacerii. În aceste condiţii, vă sugerez să accesaţi pagina de web a celor de la Help Multiservices, întrucât sunt o firmă de curăţenie care asigură profesionalismul dorit de orice cetăţean.

Site-ul arată foarte frumos, este aranjat (aşa cum ar şi trebui să fie) şi foarte uşor de utilizat. Există un meniu din care puteţi alege să accesaţi pagina cu preţurile, avantajele apelării şi utilizării serviciilor prestate de firmă şi serviciile prestate. Mai mult de atât, clienţii beneficiază şi de discount-uri. Mi s-a părut foarte uşor să navighez printre meniurile site-ului, întrucât totul este foarte ordonat, elegant, iar informaţiile puse la îndemâna clienţilor sunt foarte folositoare, cel puţin din punctul meu de vedere.

Mie unul îmi place la nebunie să trăiesc într-un mediu primitor, în care ştiu că nivelul curăţeniei este unul acceptabil. Sănătatea pentru mine este mai presus de toate, tocmai de aceea nu îmi doresc să îmi periclitez starea de bine, condiţia fizică. Este de preferat ca oamenii să trăiască într-un mediu cât mai primitor, iar acest lucru constă în lumina nici prea intensă, dar nici prea scăzută; aerul curat care trebuie să circule prin întreaga clădire şi nu în ultimul rând, curăţenia. Cu riscul de a mă repeta, apreciaţi curăţenia şi iubiţi sănătatea că este mai bună decât orice bogăţie a lumii. Dacă nu eşti sănătos, nimic din această lume nu mai contează.

Cu Dumnezeu înainte!

Deşi mi-am propus, pentru ziua de ieri, să stau şi să mă uit la meciul dintre Sharapova şi Halep, nu am apucat să văd decât ultima oră din meci. Judecând după scor, Simona ar fi avut şanse să o învingă pe Sharapova. Să vă mai spun cât de trist am fost atunci când am văzut că a pierdut Simona? Am fost total dezamăgit. Nu, să nu mă înţelegeţi greşit! Nu Simona a fost cea care m-a dezamăgit, ci meciul în sine! Mi-aş fi dorit să o văd pe românca noastră învingând-o pe rusoaică, dar dacă nu s-a putut şi nu s-a putut... asta este! Părinţii mei îmi tot spuneau că Sharapova este mult mai experimentată, că este mult mai bună, dar eu tot nu cred acest lucru. Judecând după modul în care a jucat Simona, consider că ar fi putut să o învingă pe rusoaică. În fine, orgoliul meu a fost rănit odată cu înfrângerea Simonei, dar orice şut în fund este un pas înainte, nu-i aşa? Hai Simona, cu Dumnezeu înainte!

Weekend încărcat

Deşi astăzi a fost foarte cald, încă de dimineaţă, am participat la o activitate super plăcută în cadrul liceului. Ieri, după ce am fost ajutat în redactarea scrisorii mele de recomandare de unul dintre cei mai apreciaţi profesori de română din oraş, acesta m-a invitat să particip următoarea zi, adică astăzi, la o "festivitate" la care au fost aşteptaţi elevi. După 20 de ani, promoţia anului 1994 s-a reunit în cadrul întâlnirii organizate pentru împlinirea celor 20 de ani de la absolvire.

Am fost surprins plăcut să aflu cum foştii elevi ai liceului în care învăţ s-au revăzut, împărtăşind experienţe de viaţă şi reamintind momente din cursul anilor de liceu în care se aflau ei în băncile în care mă aflu atât eu cât şi colegii mei. Râsul şi amuzamentul au fost elementele principale care au stârnit veselia şi starea de bine a absolvenţilor. Cu toate acestea, profesorii i-au reamintit cu durere în suflete pe profesorii şi elevii care nu mai sunt astăzi printre noi.

Discursurile celor care au fost pe băncile liceului, atât elevi cât şi profesori, m-au afectat profund, făcându-mă să mă gândesc cu nostalgie la vremurile pe care le-am trăit împreună cu prietenii şi colegii mei din liceu. Aceasta fiind singura dată în viaţa mea când am fost invitat la o festivitate de o amploare atât de mare, consider că am trăit o experienţă plăcută alături de profesorii pe care îi preţuiesc cu mult drag, dar şi alături de colegii mai mari din clasa a XI-a.

Mare producător de încălţăminte?

În perioada aprilie - mai am fost iniţiat într-o lume total diferită faţă de ceea ce ştiam până acum. Împreună cu o rudă de-a mea, am fost invitat la o expoziţie de încălţăminte într-un oraş al cărui nume încă nu mi-l pot aduce aminte. Acolo se aflau o multitudine de exemplare din cele mai interesante confecţii pe care am reuşit să le văd vreodată. De la un producator incaltaminte pana la designer de top, unul dintre invitaţii care găzduiau evenimentul ne explica cum a reuşit el să se afirme în lumea modei. Ne-a spus cum a avut de confruntat marii producători în lupte acerbe pentru a se afirma pe piaţă.

Activitatea depusă de mine în decursul acelei zile a fost una destul de mare, tocmai de aceea nu făceam faţă la întregul val de informaţii noi pe care îl primeam. Randamentul meu era la pământ, iar oboseala îşi cam spunea cuvântul, însă ruda mea se distra de minune. A atins şi fotografiat peste 50 de exponate în decursul unei singure ore, holbându-se timp de câteva minute bune la fiecare articol de încălţăminte. Eu pe de altă parte m-am mulţumit cu privitul câtorva exemple şi trecutul în revistă a tot ce am văzut, în cel mai rapid mod cu putinţă. Dar ce să ştie un fraier ca mine în materie de încălţăminte şi gusturile oamenilor?

Pe vitrine se aflau atât pantofi de damă cât şi pantofi bărbăteşti, unele exponate arătând ca modelele pantofilor din anii 1900-1945, o perioadă în care, consider eu, eleganţa atingea cotele cele mai mari ale fineţii. Trebuie să recunosc, am fost impresionat de munca depusă şi de detaliile imprimate pe fiecare exponat. Cel mai mult am apreciat o pereche de pantofi care arăta leit cu o pereche de pantofi din anii 1893.

În drum spre casă am fost bătut la cap de ruda mea, aceasta explicându-mi de-a fir a păr toate detaliile pe care le-a putut observa la exponate. Eu pe de o parte eram pe cale să adorm pe scaunul trenului, pe de altă parte mă rugam să ajung mai repede acasă, iar în cele din urmă încercam să îmi menţin zâmbetul forţat pe buze, atâta timp cât vorbea. Din politeţe! Voiam să păstrez aparenţele. Oricum, trebuie să spun că nu a fost cea mai plăcută peripeţie a mea de până atunci, fiind obosit şi neputând să mă bucur în întregime de expoziţie, dar a meritat, cel puţin atât cât s-a putut... şi dacă nu s-a putut... nu s-a putut!

Vine vacanţa?

Ok, să vă spun? Să nu vă spun? Dar mai bine vă spun. Cred că v-am explicat mai de mult cum că îmi doresc cu ardoare să mă angajez pe timp de vară. Ei bine? Iată că în decursul acestei săptămâni obositoare mi-am făcut şi puţin timp pentru mine, timp pe care l-am folosit în conceperea CV-ului perfect. După multe retuşări, CV-ul meu a prins culmile perfecţiunii, în viziunea mea, desigur. 

Deci, oare vine vacanţa? Ei bine, eu încă nu sunt sigur de asta. Pe de o parte îmi doresc cu ardoare să nu mă mai trezesc dimineaţa ca să mă duc la liceu, dar pe de altă parte sper să mă angajez, astfel fiind nevoit să mă trezesc zilnic, respectând un anumit orar, pentru a mă duce la muncă. În acest mod voi fi cât mai departe de casă întreaga vară. Îmi doresc cel mai mult să îmi petrec timpul în afara casei.

În plan secundar, fratele meu pleacă în Grecia, de asemenea şi el cu munca. O să îmi fie foarte dor de el, trebuie să recunosc asta, dar cred că după prima lună o să îmi treacă. Ca să îmi uşurez situaţia şi să mă eliberez de dorul pe care o să i-l port, am decis să citesc ceva pe timp de vară. Poate Biblia, cine ştie?

Şi ce alt mod de a sărbători timpul liber poate să mai existe dacă nu prin plimbarea în aer liber? Mi-am propus ca în momentul în care o să am ocazia, să ies în oraş şi să mă plimb, poate să citesc ceva în parc, să ascult muzică la Mp3 player şi să cutreier oraşul în lung şi în lat. Cam asta o să fie vara mea. Sper că o să aveţi o vară/vacanţă pe cât se poate de frumoasă şi plină de peripeţii amuzante.

The Walking Dead Sezonul 1, Episodul 2

Cel de-al doilea episod din serial a fost puţin plictisitor, asta după părerea mea, dar noile personaje care sunt prezentate în urma acţiunilor luate de Rick în primul episod, sunt geniale! Deşi sunt la zi cu episoadele, şi să fiu sincer, aştept cu nerăbdare sezonul 5, nu mă pot sătura să mă uit din nou şi din nou la fiecare sezon. După ce Rick află că în apropiere se află un supravieţuitor, acesta este contactat printr-o staţie radio din interiorul tancului în care se ascundea. Cel cu care vorbise era Glenn, iar modul în care acesta îl îndrumă pe Rick în locul în care se afla el, vă spun, este nemaipomenit.

Deşi mă aşteptam ca situaţia să fie una mult mai liniştită, în momentul în care Rick se întâlneşte şi cu restul grupului condus de Glenn, problemele încep să apară. Andreea, cea mai impulsivă membră a grupului, îl ameninţă pe Rick cu moartea încă din prima clipă în care acesta intră în clădirea în care se afla restul grupului. Pe de altă parte, Merle, un rasist fără scrupule, se afla în tot acest timp la nivelul superior al clădirii, trăgând cu o puşcă în hoarda de morţi vii. Se distra de minune făcând asta, fiind sub influenţa drogurilor, însă fără să îşi dea seama că zgomotul provocat atrăgea din ce în ce mai mult hoarda spre clădirea în care se aflau.

Comportamentul agresiv al lui Merle îl obligă pe Rick să ia măsuri disperate, imobilizându-l pe acesta. Odată ce Merle se afla în "siguranţă", Rick caută împreună cu restul grupului o modalitate prin care să poată să scape şi să ajungă la tabăra oamenilor, fără să fie văzuţi de morţii vii. Planul pus la cale de Rick se dovedeşte a fi eficient, cel puţin până când începe ploaia. Venirea ploii reprezintă un moment de intensitate maximă deoarece Rick şi Glenn fug pentru a-şi salva vieţile, aceştia aflându-se în mijlocul hoardei de morţi vii. De îndată ce Rick şi Glenn reuşesc să salveze şi restul grupului din clădirea care se afla deja sub dominaţia morţilor vii, Merle devine din ce în ce mai disperat şi caută să se elibereze din cătuşe, întrucât T-Dogg scapă cheia de la cătuşe într-o conductă.