Dacă mai ţineţi minte, în lunile iunie-iulie am tot bombardat acest blog cu postări, mai mult de umplutură, menite să mai trezească puţin din cititorii blogului. Din păcate nu a fost o reuşită. Dar nu acesta este motivul pentru care vă scriu în această zi minunată. Nu ştiu câţi dintre voi mai ţin minte, dar tematica generală era despre plictiseală. Transformasem plictiseala într-un subiect deja obositor, lucru care nu ar fi trebuit să îl fac. Ce să-i faci?
Aşa cum v-am obişnuit în ultima vreme, vreau să vă delectez şi de această dată cu un articol scris din suflet. Dacă până în lunile precizate anterior mă tot plângeam de starea de plictiseală care mă cuprinsese, astăzi recunosc cu sinceritate faptul că am reuşit să găsesc până şi statul degeaba încântător. Am încercat să transform fiecare activitate pe care o depun zilnic într-o activitate captivantă sau cel puţin relaxantă. Un foarte bun exemplu este cititul în curtea din spate. Deşi nu este indicat să stau la soare pentru perioade îndelungate de timp, corpul meu a tânjit foarte multă vreme după căldura emanată de măreţul vulcan de energie. Astfel, am început să petrec câteva ore bune citind din cărţile mele favorite, reuşind concomitent şi să mă bronzez.
Înainte de a termina ce am de spus despre mine, vreau să subliniez faptul că sunt mai plin de viaţă ca oricând, şi nu ştiu sigur cărui fapt datorez această onoare, însă eu mă arăt mulţumit per total de modul în care se comportă starea mea de spirit. Am început să mă plimb mai des cu familia, prietenii şi să contemplez asupra vieţii mele. Dar pentru că nici pe voi nu v-am uitat, petrec ore întregi stând şi gândindu-mă la un nou subiect de discuţie pe care să vi-l prezint pe blog. Aşadar, dacă îmi permiteţi să trec mai departe şi să opresc povestirea vieţii mele minunate, vin din nou cu un subiect controversat, cel puţin în rândurile tinerilor.
Nu de puţin timp ştiu că adolescenţii sunt predispuşi unor stări emoţionale foarte puternice. Ştiţi cum este, cu toţii am trecut sau poate că încă trecem prin acele stări, însă acestea nu trebuie să ne influenţeze gândirea. Foarte mulţi tineri tind să se ascundă în spatele unui display, întrucât este mult mai uşor să navighezi pe internet decât să te bucuri de viaţa exterioară. Nu vreau să arunc în nimeni cu noroi, iar asta pentru că şi eu am momente în care pot ajunge să petrec până la 6-7 ore pe zi în faţa computerului, ore pe care le regret imediat ce mă pun seara în pat. Există atâtea alternative, însă foarte puţin timp, ar fi dispuşi unii să creadă. Eu mă mulţumesc şi cu puţin timp şi iată totuşi că pot să fac multe lucruri într-o singură zi. Mă uit la TV, stau şi pe computer, navighez pe reţelele de socializare, mai apuc şi să vă scriu vouă, criticii şi prietenii mei preferaţi, şi totodată reuşesc să mă bucur de lumea exterioară. Fie că este vorba de o simplă plimbare până la market-ul oraşului sau o tură de parc la sfârşit de zi, trebuie să învăţăm să ne trăim viaţa mai bine, iar acest lucru nu se poate face decât prin analizarea eului nostru interior.
Pentru a ne putea bucura la maxim de viaţă, şi să o trăim ca atare, trebuie să devenim introspectivi şi să aflăm ce anume ne face rău, dar mai ales ce ne face bine. Există o mare diferenţă între a fi cumpătat şi extremist, idee la care chiar voiam să ajung. Deşi îmi doresc să vă induc la nivelul subconştientului mesajul că este mai bine să trăieşti în fericire reală decât într-o stare de latenţă continuă, nu vreau nici să înţelegeţi că fericirea continuă trebuie să fie legată de lăcomie. În cele mai multe cazuri avem de aface cu astfel de persoane, care doresc mai mult decât este normal. Totul are o raţie care trebuie consumată cu responsabilitate, în timpul vieţii. Nu este nici prea indicat să fii un mare petrecăreţ încât să ajungi să uiţi cine eşti cu adevărat, sau să îţi distrugi trupul doar pentru că "mai devreme sau mai târziu" tot vei muri. Nu, aici este vorba de fericire artificială, tocmai de aceea am precizat mai sus termenul fericire reală. Făcând aceste lucruri riscaţi să creeaţi o dependenţă, iar dependenţa nu vă poate aduce nimic bun în viaţă în afară de o listă lungă de evenimente neplăcute şi pierderi.
Pe plan sentimental, ar trebui să învăţăm cu toţii că este mai bine să uităm de tristeţe şi timiditate şi să ne bucurăm de cele mai mici aspecte ale vieţii. Viaţa este un lung şir de evenimente care nu face nimic altceva decât să ne încerce. Deşi uneori s-ar putea să vă daţi seama că nimic nu prea mai are logică şi că raţiunea nu vă mai ajută, este ok, nu trebuie să vă hazardaţi. Trăiţi întotdeauna ca şi cum ziua de astăzi este ultima zi din viaţa voastră. Faceţi doar lucrurile care vă provoacă bucurie şi vă ajută să deschideţi porţi noi. De starea voastră depind şi cei din jur. Atunci când radiezi de fericire, cei din jurul tău vor simţi şi vor înţelege că le poţi transmite energie pozitivă. Deci, de ce să fim trişti când putem fi bucuroşi şi să avem o gândire pozitivă? Dacă ar fi să punem în balanţă aceste două idei, care consideraţi că ar fi mai puternică? În ceea ce îi priveşte pe adolescenţii de astăzi, pentru că iubirea este un subiect foarte comun printre ei, iar suferinţa îşi face întotdeauna loc printre cuvinte, nu disperaţi! Fiţi curajoşi şi înfruntaţi realitate cu bărbia ridicată, întrucăt viaţa nu se opreşte la o persoană, de fapt deschide noi oportunităţi pentru un viitor mai bun. Dezlănţuiţi-vă potenţialul şi arătaţi-vă întâi vouă că sunteţi capabili să vă trăiţi viaţa, indiferent de greutăţi, indiferent de situaţie, şi găsiţi întotdeauna activităţi benefice organismului dumneavoastră cât şi psihicului. În cele din urmă, conchid: ar trebui să fim mult mai siguri pe noi şi să facem doar ceea ce ne pune într-o lumină mai bună sufletul. Dacă ajungem să trăim doar din vise şi speranţe moarte, viaţa noastră este inexistentă, fiind nimic altceva decât nişte năluci ale lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu