Duminica în biserică

Motivul pentru care merg la biserică nu este din cauză vreau să le fac vânzare la produse bisericesti sau ca să mă vadă doamna de la colţul străzii că mă închin. Adevărul este că până acum un an nu am simţit niciodată iubirea faţă de Dumnezeu mai tare decât o fac în prezent. Societatea în ansamblul ei ne controlează mintea în aşa fel încât să uităm de credinţa cu care ne naştem sau pe care o dobândim în timp. Când auzi cât de des este atacată biserica de sărbători, la pelerinaje şi multe alte evenimente... uneori chiar îmi este jenă de televiziunea din România. O să vă lămuriţi chiar dumneavoastră când o să vedeţi în ce fel este arătată cu degetul biserica ortodoxă română, mai ales în această perioadă a anului, făcând apel la diferite aberaţii, Postul Sfintelor Patimi fiind atacat în mod direct de către jurnalişti (unii) cel mai frecvent. Cel mai mult sunt mâhnit de imaginile pe care le ridică în slăvi în favoarea diavolului. Oamenii sunt tentaţi să vadă mai mult răul în această perioadă decât binele. La ce mă refer? Foarte mulţi reporteri au abordat tema Postului Mare, vorbind despre alimentele pe care populaţia ar trebui să le consume, însă în acelaşi timp le caută nod în papură, încercând astfel să convingă lumea fie să cedeze sau să aibă dubii în legătură cu alimentele de post. Pe mine aceste lucruri au început să mă deranjeze foarte mult. Aici se respectă doar interesele celor de sus care vor să domine mintea oamenilor, oameni care fac bine. Revenind la intrarea mea în biserică, trebuie să vă spun ce mă atrage cel mai mult. Fără să mai menţionez faptul că este obligaţia mea de creştin să mă prezint la biserică regulat, momentul în care mă aflu în biserică şi mă rog este cea mai liniştitoare perioadă din viaţa mea. Mă desprind total de cei care mă înconjoară, trimiţându-mi toate gândurile spre Dumnezeu, aşteptând parcă să primesc lumina divină. Dacă a fost să îmi fie vreodată frică de ceva sau cineva anume, acel cineva este Dumnezeu. Nu mă voi închina niciodată în faţa unei persoane, decât în faţa familiei şi lui Dumnezeu. Legătura pe care o am cu această biserică este una foarte puternică, de aceea consider că nimeni nu ar putea să îmi influenţeze părerea faţă de credinţa mea. Nu există condiţii pentru a fi credincios, pur şi simplu trebuie să crezi în divinitatea supremă. Astfel, vă invit şi pe dumneavoastră să luaţi parte, dacă nu aţi intrat de mult timp în sfânta biserică, la una dintre slujbele de duminică, indiferent dacă mergeţi singur sau împreună cu cineva. Mai este necesar să vă spun că de fiecare dată când intru în biserică mă simt ca şi cum aş scăpa de toate problemele şi greutăţile lumii? De aceea mi-ar plăcea să aflu că şi voi aţi simţit asta măcar o dată intrând în biserică. Credeţi-mă că nu este niciodată prea târziu să îţi dovedeşti credinţa în faţa lui Dumnezeu, căci El iartă pe toţi şi primeşte pe toată lumea în rândurile îngerilor, atâta timp cât există credinţă.