Reporter: În primul rând
doresc să vă mulţumesc pentru acordul dumneavoastră de a răspunde la
întrebările acestui interviu şi pentru faptul că aţi avut un rol în eliberarea
ţării, onorându-vă jurământul făcut faţă de acest pământ sacru.
R: Consideraţi că
revoluţia a avut un rol important în eliberarea ţării de sub lanţurile plăgii
comuniste?
Militar: La momentul
acela, crezând că este reală, am considerat că a avut un rol important în
eliberarea ţării, însă, în timp, am realizat că revoluţia a fost de fapt înfăptuită
de către popor, dar sub atenta supraveghere a unor foşti membri de partid care
îşi urmăreau interesele. Idealul revoluţiei a fost înlăturarea sistemului
comunist, în realizarea unei vieţi demne atât pentru noi cât şi pentru urmaşi,
din păcate realitatea a fost alta.
R: Cum vedeţi această
ţară după 25 de ani de la revoluţie?
M: Distrusă, furată,
vândută. Nimic nu mai este al acestei ţări. Am fost, şi suntem manipulaţi de
către partidele ce se succed la conducerea acestei ţări prin promisiunile
electorale şi propaganda lor ieftină. Nu se poate considera că o democraţie
fabricată este la fel de periculoasă ca şi un sistem totalitar comunist? Ce
reprezintă democraţia de astăzi în opinia mea? Un sistem în care oamenii cu
bani dictează şi conduc viaţa celorlalţi prin intermediul unor texte
halucinante.
R: În calitate de
militar în timpul revoluţiei, ne puteţi spune ce momente v-au marcat?
M: Moartea unor colegi
şi a demonstranţilor care s-au jertfit pentru libertatea ţării, alungarea
soţilor Ceauşescu de la putere şi aducerea acestora în faţa tribunalului sunt
amintirile care m-au marcat pe viaţă. Totul s-a întâmplat într-o perioadă
relativ scurtă, încât nici măcar nu am avut timpul necesar ca să diger ideea că
revoluţia a revendicat vieţile a câtorva sute de persoane. Totodată am fost
foarte impresionat profund de curajul maselor de oameni care cu toate blocajele
trupelor de securitate şi miliţie s-au luptat pentru idealul revoluţiei.
R: A fost vreun moment
în care v-aţi temut pentru viaţa dumneavoastră?
M: Un moment cu adevărat
înfricoşător a fost acela când s-a deschis focul de către trupele de securitate
împotriva demonstranţilor, alături de care au căzut şi militari care făceau
parte din cordonul de protecţie a unităţii militare din care aparţineam,
aflându-mă la Sibiu în acea perioadă, desigur, scena mutându-se apoi la „Vila
Prinţişorului”, loc în care s-au descărcat de asemenea cartuşe de muniţie. Îmi
aduc aminte că primele cuvinte pe care mi le-am spus au fost: „A înebunit
lumea!?”.
R: Întrucât revoluţia a
dus la moartea a câtorva sute de oameni, consideraţi că a fost o mişcare organizată
de către cei care doreau să succeadă la putere?
M: Da, consider că s-a
dorit moartea a câtorva sute de oameni pentru a da un caracter realist
revoluţiei. Dacă nu ar fi murit oameni, revoluţia ar fi părut ca o lovitură de
stat, cu toate că schimbarea unei orânduiri sociale de la comunism la o
democraţie reală prin voinţa poporului nu trebuia să ducă la pierderi de vieţi
omeneşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu