Clanţele făcătoare de minu... zgomot!

"Liceul trebuie să înceapă! Să te culci mai devreme că dimineaţa nu o să te poţi trezi!". Cam acestea ar fi cuvintele rostite de părinţii mei în cele câteva zile înainte de începerea liceului. Totuşi, nimic din ceea ce au spus ei nu m-a determinat să îmi refac orarul, astfel încât să mă culc mult mai devreme decât de obicei. Adică, am luat-o razna?! Să pierd eu câteva ore de computer, TV sau mai ştiu eu ce activitate care implică trândăveala?! Nici gând! Undeva printre aceste cuvinte, există totuşi o fărâmă de adevăr. Având în considerare faptul că părinţii mei se trezesc devreme pentru a pleca la muncă sau pentru orice altă activitate prin casă sau grădină, undeva pe la ora şase, respectiv ora şapte dimineaţa, sunt trezit în cel mai brutal şi intolerabil mod cu putinţă! Cred că mulţi ne-am confruntat, şi poate că încă ne confruntăm, cu problema uşilor zgomotoase. Dimineaţa, atunci când somnul îmi este cel mai dulce şi sunt învăluit de magia unui vis, am adevărata "plăcere" de a asista pe cale auditivă la spectacolul ce se iscă în casă. Tronc, puf, poc! Ai mei încă nu îşi dau seama că, deşi eu am alarma pusă să mă trezească undeva pe la ora opt fără un sfert, eu încă dorm. Uşile se trântesc peste tot, balamalele mai că stau să se rupă, iar tocul uşii ocupă poziţia de tobă. A doua zi dimineaţa, povestea se repetă. Nu că nu am început să mă acomodez cu sunetul în sine, dar chiar şi aşa, atunci când somnul îţi este mai mult duşman decât amic, aşa cum îmi este mie, începi să îţi ieşi din sărite. Chiar dacă uşile nu sunt deteriorate, ba chiar arată ca atunci când le-am primit, ele răsună până în străfundul iadului! Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi de aceiaşi părere, dar eu consider că este puţin nedrept faţă de noi, tinerii. De ce spun asta? Toată lumea ştie că atunci când părinţii dorm, copiii trebuie să facă linişte şi să execute orice activitate la un volum aproape imposibil de silenţios. Între timp, părinţii îşi practică meseria zilnică încă de când se trezesc fără să ţină cont că existăm. Hodoronc-tronc! Dacă v-a plăcut acest articol, vă las la dispoziţie un link unde puteţi citi mai multe articole http://dekodoors.ro/.

Atunci când tehnologia dictează

Sunt elev şi adolescent, iar ca adolescent, în zilele noastre, ştiu că a nu avea un smartphone sau măcar un telefon cu tastatură qwerty devii rezultatul frazei "Nu ai Facebook? Nu exişti!" sau ceva de genul. Eu încă nu am ajuns să mă încadrez în grupul celor care "nu există", având un Samsung cu tastatură qwerty, şi, deşi sunt mulţumit de faptul că este foarte bun pentru internet, merg foarte bine videoclipurile pe Youtube, iar pozele au o calitate destul de bună, nu sunt pe deplin satisfăcut. Într-adevăr, nu mă aştept să am un telefon de câteva sute de euro, însă fiind un membru al societăţii moderne, smartphone-ul a devenit un gadget indispensabil omului care , apropo, mi-ar trebui şi mie. Unii poate că o să mă judecaţi şi o să mă înţelegeţi greşit, dar nu sunt un răsfăţat sau mai ştiu eu ce tânăr cu pretenţii, doar visez la ceva mai bun. Subliniez cuvântul visez!
În ultima vreme m-am axat foarte mult pe telefoanele mobile făcute de colosalul HTC. Nu sunt pasionat chiar atât de mult de telefoane încât să le reţin numele, specificaţiile sau mai ştiu eu ce alte informaţii suplimentare, dar cei de la HTC au reuşit să îmi atragă atenţia într-un mod plăcut. Am avut marea plăcere să testez de câteva ori telefonul HTC Dual Sim Desire V şi vă garantez că deşi aşteptările mele au fost foarte mari, calitatea telefonului a biruit în cele din urmă.
Astăzi o să abordez un alt telefon care îmi place foarte mult, şi anume smartphone-ul Lenovo A530. În mare parte, cei de la Lenovo sunt cunoscuţi pentru laptopurile super performante pe care le scot pe piaţă. Totuşi, eu unul nu aş fi crezut că Lenovo ar fi în stare să scoată telefoane mobile atât de... uou!

Ce m-a atras cel mai mult la acest telefon sunt caracteristicile care pun în prim plan atât aspectul cât şi componentele în sine. Pe mine, de cele mai multe ori, atunci când ţin un telefon mobil în mână mă interesează să aflu câţi megapixeli are camera şi cât de bine mi se potriveşte în palmă, pe lângă greutatea sa. Acesta văd că le are pe toate trei. În primul rând, camera are 3.2MP şi se focusează singură! În al doilea rând, greutatea este de numai 129 grame, iar în ultimul rând, dimensiunile sunt practic proporţionale cu palma mea. Ţinând cont şi de faptul că nu sunt un adolescent mătăhălos cu o palmă imensă, am rămas cu următoarea impresie: cât de super poate fi smartphone-ul ăsta?!
Bine, încă nu am trecut tot cuţitul prin brânză ca să aflăm chiar totul despre acest telefon. Unele caracteristici, trebuie să recunosc, le-am mai întâlnit şi la HTC Dual Sim Desire V, însă acesta parcă mă atrage mai mult.
Dimensiunile conferă un aspect foarte plăcut telefonului. Display-ul capacitiv este de numai 5 inch comparativ cu HTC Dual Sim Desire V care are numai 4 inch, şi este multi-touch.
Sistemul de operare este Android 4.0. În ceea ce priveşte versiunea sistemului de operare, nu am ajuns vreodată să consider că ar conta dacă ar fi mai vechi sistemul de operare sau mai nou, având în vedere că poate efectua diferite task-uri fără probleme. Memoria RAM este foarte bună, având 512Mb care poate fi suplimentată cu un card de memorie microSD de până la 32Gb. Nu ştiu dacă acest smartphone poate prelua funcţia de divertisment a televizorului, astfel încât să putem urmări filme de câteva ore direct de pe el, însă bateria de 1500mAH poate dura cu câteva ore mai mult decât la telefoanele obişnuite, ba chiar mediocre.
O caracteristică pe care o ador la acest smartphone este aceea că suportă fişierele pentru e-Book care sunt în format TXT/CHM/DOC/HTML. Nu doresc să produc o imagine proastă telefonului, însă există şi un mic inconvenient. Telefonul nu suportă aplicaţiile de tip Java. Poftim?! Este ca şi cum ai citi o carte pentru orbi! O adevărată durere pentru împătimiţii de jocuri, deşi sunt sigur că jocurile nu duc lipsă de grafică.

Trecând peste acest amănunt, procesorul şi placa video sunt impresionante, procesorul fiind de 1GHz (MTK6575), iar placa video Adreno 200. Agenda de contacte a telefonului poate stoca până la 500 de numere, permiţând totodată a două cartele SIM. Nu cred că am ajuns vreodată să întrec numărul de 50 de numere, dar cred că pentru cei dependenţi de apeluri şi SMS-uri devine automat un cadou din partea divinităţii. Deşi cred că am sărit peste această parte a aspectului, nu o pot omite. Carcasa telefonului este făcută din plastic şi metal. Nu cunosc părerile celorlalţi, dar opinia mea este pe cât se poate de simplă. Dacă este vorba de carcase făcute doar din plastic, telefonul este sortit unui aspect urât (vă spun asta din propria experienţă), iar asta nu din cauza neglijenţei pe care o are deţinătorul faţă de telefon, însă carcasa capătă multe zgârieturi şi ştersături ale vopselei în timp.
În cele din urmă, tot ce mai rămâne de spus este despre adevărata mea pasiune, şi anume muzica şi videoclipurile. Formaturile acceptate de telefon în ceea ce priveşte muzica sunt următoarele: MP3/WAV/AMR/AWB; în timp ce videoclipurile sunt acceptate sub format 3GP sau MPEG4.
Sincer să fiu, vă spun cu mâna pe inimă că nu ştiu ce aş face în cazul în care ar trebui să aleg între acest telefon şi HTC Dual Sim Desire V.

Hainele şi vremea, adolescenţii şi moda

De ceva vreme mă cam tot stresează acest subiect destul de controversat în liceul în care învăţ. Având în vedere faptul că regulamentul este destul de strict în ceea ce priveşte vestimentaţia şcolară, mi s-a cam pus pata într-un fel sau altul. Desigur, eu fac parte din acest liceu încă din clasa a V-a, deci am în spate cinci ani de zile, ajungând astfel la concluzia că nu ar trebui să mai reprezinte vreun inconvenient pentru mine. Unii dintre voi poate ştiţi cum este, să ne cumpărăm haine fără imprimeuri, tăieturi sau elemente de decor "super extravagante". Trecând astfel în revistă această problemă care mă necăjeşte foarte tare, recunosc faptul că am cheltuit atât de mulţi bani pe hainele de şcoală, încât garderoba mea a ajuns să fie compusă strict numai din blugi, bluze şi pe alocuri câteva tricouri albe.
Iată că a venit şi toamna, vremea este din ce în ce mai urâtă, temperaturile scad simţitor (răceala care s-a abătut asupra mea este cea mai importantă dovadă asupra venirii toamnei), iar eu încă nu am echipament de sport. Da, aşa cum am amintit mai devreme, am cheltuit poate prea mult pe vestimentaţia de şcoală, încât am uitat să îmi cumpăr şi o pereche amărâtă de pantaloni de sport şi nişte adidaşi vai de capul lor... Da, afară sunt 10-15 grade Celsius, cu greu 20-25, iar eu încă fac sportul în pantaloni scurţi. Super, nu-i aşa?!
Nu am pretenţii! Uneori calitatea se vede şi la preţuri mici, însă nu îmi permit să cumpăr haine sau încălţăminte care să se murdărească şi să capete un aspect neplăcut într-o zi sau două. Bine, bine... eu nu mă plâng din pricina acestui lucru, doar că uneori mi-aş fi dorit ca regulamentul şi profesorii să fie mai indulgenţi cu noi, elevii. Lăsând toate aceste aspecte la o parte, vă invit să citiţi mai multe şi pe http://www.buybrands.ro/.

Visam la o viaţă frumoasă

Visam cândva că viaţa îmi va oferi bogăţii. Visam cândva că o să fiu o personalitate puternică şi că o să fiu unul din cei mai apreciaţi oameni ai lumii. Toate aceste vise, în faţa realităţii, devin nişte planuri juvenile de viitor. Mă trezesc deodată şi observ că în jurul meu este numai praf şi pulbere. Prima mea intenţie este aceea de a fugi, de a fugi cât mai departe de acest loc oribil, însă nişte lanţuri mă ţin legat de pământ. Încerc să cred că nimic din ceea ce văd nu este adevărat, că nimic din ceea ce mă înconjoară nu poate fi atât de rău. Mă înşel. Deodată, câteva persoane fug pe lângă mine înfricoşaţi fără ca măcar să se uite în spate. Un nor mistuitor se aşează asupra locului în care mă aflu. Fulgere şi picături de apă aproape îngheţate îmi sfâşie corpul şi totuşi nu simt că mor. Încă lupt, deşi ceilalţi au fugit undeva departe. Asta să fie oare lumea în care trăim? Deşi instinctul îmi dictează să fug, să las totul baltă şi să caut metoda cea mai uşoară, inima şi raţiunea mă ţin pe loc. "Luptă! Vei avea o viaţă frumoas doar dacă vei continua!". De ce să visez la o viaţă frumoasă atunci când mi-o pot construi cu multă trudă şi sudoare? Visele devin realitate.

Citatul zilei

Deoarece am avut o perioadă destul de încărcată în ultima vreme, am decis ca rubrica "citatul săptămânii" să se transforme în citatul zilei, astfel o să evit să am un program fix pentru fiecare citat. Astăzi, citatul pe care consider că ar trebui să îl abordăm vine de la o personalitate legendară.

"Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ, dar e foarte important să o faci." Mahatma Gandhi

Ca oameni avem în fire acea latură care ne reţine să facem anumite lucruri. Unii suntem mult prea sensibili şi nu avem curajul necesar de a face acel prim pas spre a ne atinge un scop, un ţel, în timp ce alţii poate au trecut deja prin prea multe pentru a mai spera că viaţa poate oferi ceva mai bun. Aşa cum spune şi citatul, este destul de greu de crezut că tot ceea ce faci în viaţă este nesemnificativ, însă acesta este adevărul pur. Ne trezim la o vârstă foarte înaintată, aproape de moarte, gândindu-ne cât de mult timp am pierdut şi ce şanse am spulberat din cauza fricii. Realitate este dură, însă trebuie să o îndurăm aşa cum este şi nu trebuie să ne oprim din a spera şi a crede în propriile forţe.

Puterea cuvintelor

Cred că mulţi dintre voi deja ştiţi următorul videoclip pe care intenţionez să vi-l arăt, însă este un videoclip care face cât o mie. Pe mine m-a impresionat profund mesajul pe care vrea să îl transmită; arată că, totuşi, latura umană a oamenilor încă există, şi deşi este greu de găsit, nu trebuie să ne pierdem speranţa. Odată şi odată, poate o să ne aflăm şi noi într-o asemenea postură. Iată că acum, cât încă suntem tineri, trebuie să luptăm pentru o lume mai bună, o lume în care să trăim cu toţii fericiţi ajutându-ne reciproc.

Copilăria vieţii mele

Cu cea mai mare sinceritate, recunosc faptul că nu am fost răsfăţat, pe vremea pe când eram doar un mic om care scotea sunete ciudate şi gesticula semne indescifrabile, la fel ca bebeluşii de astăzi. Nu sunt gelos. Am fost şi sunt iubit de familia mea la fel ca şi atunci când eram doar o furnică de om, şi ştiu că deşi nu am avut parte de scăunelul auto pentru bebeluşi, pătuţul din lemn super comfortabil şi acea jucărie de pluş pe care toţi ne-o doream atunci când eram mici, astăzi sunt un tânăr adolescent încrezător, fericit şi super optimist! Iată că astăzi tinerele mămici au şansa, sau chiar şi tăticii, să le facă pe plac odraslelor şi să le facă mofturile cu orice. Într-adevăr, aici vorbim despre persoanele care au totuşi parte de acea bani care să meargă numai spre micii astronauţi ai imaginaţiei, asta pentru că mai există şi acele excepţii care nu au chiar banii necesari pentru a le îndeplini micile fericiri. Chiar şi aşa, magazinele încep să devină din ce în ce mai ieftine. Nu cunosc motivul în sine, nu cunosc prea multe despre marketingul românesc, însă aici trebuie să fie vorba fie de criza care ne mănâncă sufletele de ceva ani, fie de strategii făcute de proprietari. În ceea ce priveşte raportul preţ-calitate, putem spune că, calitatea întrece detaşat preţul. Nu, nu mă aflu în postura unui tătic, însă am văzut cu ochii mei asta la unul din verişorii mei. Pătuţul era foarte comfortabil, jucăriile moi şi bine făcute, iar păturica super pufoasă. Oare cât de bine ar fi să ne întoarcem în timp şi să retrăim toate acele zile de trândăveală pe banii părinţilor, nu că unii nu ar face asta şi acum, şi fericire continuă? Cine ştie? Vă invit să citiţi mai multe şi pe http://www.ibebe.ro/.

Pe vârful unghiilor

Unghii? Manichiură?! Este o temă destul de ciudată şi cam greoaie pentru mine ca băiat să o abordez, însă voi face tot posibilul să vă impresionez. Multe domnişoare se visează astăzi ca fiind cele mai pricepute în modelarea şi designul unghiilor. Iată că, deşi sună banal şi pare a fi foarte uşor, această artă a designului şi modelării unghiilor nu este chiar cea mai simplă activitate din lume. Astăzi, din fericire, există oameni care sunt dispuşi să predea cursuri excelente, captivante şi foarte bine explicate la numai câţiva paşi de casele noastre, iar acei oameni pot fi de pretutindeni din această lume mare. Cei de la Reform Of Beauty SRL invită doritorii şi în special doamnele şi domnişoarele care sunt în căutarea unor cursuri de perfecţionare a acestei arte fine la un seminar excepţional susţinut de Valentina Denisenko.

Cine este această Valentina Denisenko? Păi, totul se rezumă la doar câteva cuvinte: autoarea formei EDGE; fondatoarea şi conducătorul "Academiei de modelare şi desin unghii Denisenko" şi reprezentantul oficial al brand-ului ReformA Nails System. Cursurile care sunt susţinute şi "predate" sub supravegherea Valentinei sunt unice în lume şi prezintă tehnici exclusive de lucru. Totul va avea loc între datele de 09-10 a lunii NOIEMBRIE, şi se va desfăşura pe durata a doua zile între orele 10:00 şi 18:00, cu pauză de o oră. Locurile sunt limitate, iar pentru rezervarea unui loc la cursuri trebuie achitat un voucher de 200 RON, cu care se vor putea achiziţiona diverse produse ReformA Nails System în ziua seminarului. Rezervarea locului este luată în considerară doar în momentul achitării unui avans de 50% din preţul cursului. Deşi suma poate părea piperată, există un contraargument care încântă pe oricine. După finalizarea cursurilor, toţi participanţii vor primi un certificat de absolvire ale Academiei Denisenko! Pentru mai multe detalii şi rezervări, aveţi următorul număr de telefon: 0757/645.218. Vă invit să citiţi mai multe şi pe www.reformofbeauty.ro/

Câştigătorul concursului

În cele din urmă a venit şi vremea pentru desemnarea câştigătorului. Lista a fost făcută conform poziţiei fiecărui comentariu, iar câştigătorul a fost ales prin Random.org

Pentru a nu vă mai ţine prea mult în genunchi pe coji de nuci, câştigătorul premiului este participanta cu numele: Colourfulbazaar-Lucia.

 

Felicitări tuturor participanţilor şi sper să vă regăsesc în număr la fel de mare şi la viitoarele concursuri!

Filmul de duminică seara

Deşi filmul a fost difuzat sâmbătă seara la TV, eu am decis să mă uit la el duminică într-o atmosferă mult mai plăcută. Despre ce film vorbesc? Unii poate aţi mai auzit de el: A Bronx Tale. Filmul ne prezintă viaţa unui tânăr şi care încă din copilărie, privind cu admiraţie spre locatarii interlopi din cartierul său, şi-a dorit să devină un gangster. El considera că era cea mai bună idee pe care a putut să o aibă vreodată. Între timp, în ascensiunea sa către "măreţie", acesta este luat sub aripa protectoare a celui mai influent gangster din cartier. Tânărul ajunge să treacă prin multe experienţe înainte de aşi putea da seama cum să facă diferenţa între bine şi rău.

Filmul este lansat în anul 1993, însă mi se pare un film genial, asta din cauza actorilor, scenariului, replicilor şi a decorului. Întreaga acţiune duce spectatorul în anii de "aur" ai Americii pe când gangsterii erau o adevărată putere în oraşe.

Casele ecologice la mare modă

Se ştie de foarte mult timp că locuinţele ecologice devin din ce în ce mai populare printre preferinţele oamenilor. De ce oare? În primul rând, aceste case provoacă daune mult mai reduse mediului decât locuinţele convenţionale; au un design unic, deci sunt foarte frumoase şi reţin căldura la fel de bine ca orice altă casă. Eu unul visez la o asemenea casă în care să mă retrag la bătrâneţe sau măcar în vacanţe. Serios acum, cine nu şi-ar dori o casă care păstrează temperatura interioară constantă cu cea exterioară; este iluminată mult mai bine de sursele naturale de lumină şi cere un buget de construire mult mai redus? Făcând un raport între preţ şi calitate, evident, putem observa cum preţul este surclasat de calitate. Lăsând toate aceste aspecte la o parte, putem oare să împrumutăm sau chiar să implementăm în modul nostru de viaţă aceste case care sunt specific americane? Având în vedere că ţările Europene au întrat în procesul de "globalizare", de ce să nu facem în aşa fel încât să trăim mult mai bine şi să dăunăm cât mai puţin mediului? Aceste case pot de asemenea să producă un profit bunicel atât statului cât şi proprietarilor atâta timp cât sunt folosite în scopuri utile. O asemenea locuinţă amplasată undeva prin munţi, într-o pădure sau chiar la mare poate deveni o ţintă foarte uşoară pentru chiriaşi. Oamenii sunt dornici să încerce lucruri noi şi să experimenteze noi feluri de a trăi. Fie că este vorba de o cabană la munte, fie că este vorba de un loc retras undeva în inima naturii, oamenii sunt dispuşi la lucruri noi. Începând cu locuinţele ecologice păşim spre o nouă treaptă a evoluţiei. Mai multe detalii aici http://www.dornaecohouse.ro/fr/.

Sâmbăta fără cuvinte

Tortura anilor

Unii cred cu ardoare că suntem rodul divin al lui Dumnezeu, în timp ce alţii consideră că suntem urmaşii primatelor de acum câteva sute de mii de ani. Civilizaţia şi societatea omenească a trecut prin războaie încă din cele mai vechi timpuri. Milioane de cărţi au fost scrise şi lăsate în uitare de către omenire, trecând treptat spre o fază mult mai modernă cunoscută sub numele de tehnologie. Iubirea, fericirea şi tristeţea sunt astăzi sentimente subapreciate lăsând în voia sorţii adevăratele poveşti şi aventrui. În ultimii 100 de ani mentalităţile s-au schimbat foarte mult lăsând în urmă decât nişte frânturi din inimile adevăraţilor oameni, cei demni de respect. Privind prin negura timpului putem observa cum acele fiinţe care trăiau acum câteva decenii sau chiar sute de ani îşi duceau simpla viaţă zi de zi fericiţi şi poate mult mai sănătoşi şi mai bogaţi decât suntem noi. Din păcate astăzi nu mai contează ce înseamnă dragostea, ce înseamnă să trăieşti viaţa cu adevărat şi cum să apreciezi moneda. Fiecare obiect are adevărata sa valoare, dar sufletul este cel mai de preţ bun pe care îl putem avea. Nu sunt ateu, dar din pricina multor încercări de a fi fericit mi-am dat seama că se prea poate ca unii să ne fi născut cu un scop, nu cu un suflet şi că nu există divinitate, ci o energie canalizată în viaţă şi moarte.

Cu pistolul la ceafă sau cu ştreangul la gât?

Cu pistolul la ceafă sau cu ştreangul la gât? Uneori ne simţim în poziţia sinucigaşului care vrând nevrând îşi face mai mult rău singur decât a putut să îi facă cineva vreodată. Suntem concepuţi să credem şi să iubim, însă ce se întâmplă atunci când crezi şi iubeşti mai mult pe altcineva decât pe tine însuţi? Unii devenim trişti, alţii rămân la fel sau poate sunt mai puţin afectaţi. O povară pe care mulţi o ducem periodic. Uneori planurile ne sunt date peste cap, deşi credem într-un viitor fastuos. Ne refulăm toată ura şi tristeţea în speranţa că o mască care imită fericirea ne va acoperi chipul. Se numeşte nesimţire? Ignoranţă? Deşi am fi dispuşi să credem că în ciuda întâmplărilor propria persoană merită o clipă de atenţie, suntem înşelaţi. Ni se râde în nas şi ni se aruncă cuvinte urâte încât să ajungem să ne considerăm tot pe noi înşine vinovaţi pentru indiferenţa... libertatea pe care ne-o luăm faţă de anumite întâmplări, relaţii sau chiar persoane. Ajungi să observi că nu te apreciezi destul, însă pe de altă parte, cei care te înconjoară îţi reproşează că eşti mult prea indiferent sau rău. Ce este de ales în acest caz? Eu încă nu am găsit răspunsul la această întrebare. În ambele cazuri, cu pistolul la ceafă sau cu ştreangul la gât?

Valută! Striga lumea

Cum la noi în ţară valuta tot scade, creşte şi apoi scade din nou, oamenii au început să caute mijloace din ce în ce mai realizabile pentru a face bani. Unii au devenit agenţi de bănci în ideea că "se câştigă bine!", pe când alţii au devenit brokeri de asigurări, brokeri de investiţii, brokeri de imobil şi aşa mai departe. Ideea în sine este pe cât se poate de frumoasă. Cui nu i-ar conveni să aibă un loc de muncă atât de satisfăcător? Într-adevăr, o carieră destul de complicată, aţi fi dispuşi unii să spuneţi, însă oamenii sunt făcuţi pentru a trece peste obstacole atât în viaţa privată cât şi în viaţa publică.
Deşi banul este o armă puternică în societatea modernă, ar trebui totuşi să rămânem aceiaşi oameni modeşti care am fost odată. Unul din cele mai mari defecte ale omului modern este acela că tinde la mai mult decât i se cuvine. A avea un ban în buzunar nu este atât de rău pe cât pare, însă atunci când cifrele şi tot tiparul banului ni se impregnează în subconştient, latura umană a persoanei începe să se încline spre o extremă pe care nici un om nu şi-ar dori să o "îmbrăţişeze". Soluţia este pe cât de uşoară pe atât de simplă de aplicat: omul trebuie să ştie să aprecieze banul într-un mod cât mai corect cu putinţă. A profita de bani până când se ajunge la exces devine automat un mod eronat de a aprecia moneda şi chiar dovedeşte mârlănia şi nesimţirea unora faţă de propria persoană. Un adevărat erou al antichităţii şi al lumii în sine, care ar trebui urmat ca model şi în zilele noastre, este chiar Alexandru Macedon care chiar şi pe patul de moarte a gândit ca un om cu o logică curată, respectând totodată biblia.

Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.

Acesta este mesajul pe care toată lumea ar trebui să îl citească cu atenţie atât cu inima cât şi cu mintea. Banul este bun atunci când este folosit cu simţ de răspundere. Repet, moneda este o armă foarte puternică, însă poate distruge chiar şi cei mai mari titani. Să învesteşti totul cu simţul răspunderii (poate într-o afacere, poate în formarea carierei) reprezintă o virtute! Citeşte mai multe şi pe http://teletrade-dj.ro/ cât şi pe http://teletrade.hu/.

Nenea Nelu şi smartphone-ul

Ce ne motivează cel mai mult în privinţa achiziţionării unui telefon mobil? Unii am fi dispuşi să credem că aspectul, alţii poate că preţul. Iată că asta este cea mai mare problemă a clienţilor atunci când îşi doresc un telefon mobil nou. Nu, preţul cât şi aspectul contează foarte puţin în comparaţie cu proprietăţile, caracteristicile sale. Să nu vă pară rău, aceste greşeli sunt comise aproape zilnic, dar pot fi remediate cu puţin ajutor. Tot aşa a "păcătuit" şi nenea Nelu de pe stradă. Într-o zi, acesta mă chemă puţin la el pentru a-l ajuta să îşi cumpere un nou telefon, având în vedere că el nu se prea descurcă cu ceea ce mie îmi place să numesc, tehnologie!

- Măi flăcău, hai şi ajută-mă să îmi iau un telefon, că deh, sunt şi eu mai trecut prin viaţă şi nu le prea am cu astea.
- Bine 'nea Nelule, hai că vin.

Zis şi făcut! Peste doar o oră ne-am proptit în faţa computerului unde am intrat pe http://www.ipadgsm.ro magazin de telefoane mobile.
- Ăştia cică vând... smartfonuri. Au HTC One Su Dual SIM T528w şi Lenovo P770 Dual SIM. Da ce telefon îi ăla HTC?
- Ăhăă, e telefon bun 'nea Nelule.
- Iacătă ce scrie aci mă flăcău. HTC ăsta are procesor Qualcomm Snapdragon... MSM8225 1GHZ Dual Core.
- Da 'nea Nelule, este bun în privinţa procesorului. Te poţi uita la filme pe internet, poţi să te joci pe el şi funcţionează bine.
- Da flăcău, are şi ceva lanternă? Ca să îi fugăresc noaptea pe tâlhari când mai vor să fure poamă de la mine din curte.
- 'Nea Nelule, dar ce crezi tu? Dacă ai un asemenea telefon nu îţi mai trebuie lanternă, suni direct la poliţie.
- Şi ăia... mai mari tâlhari!
Îi arunc o privire ciudată apoi mă întorc spre computer oftând în mod ironic.
- Uite, telefonul ăsta are sistemul de operare Android, v4.0 (Ice Cream Sandwich). Foarte bun, foarte bun! Şi uite ce mai spune aici. Memoria internă a telefonului este de 4 GB, 1 GB RAM. Sună super 'nea Nelule! Şi uite că îţi îndeplineşte şi ţie dorinţa de a avea un aspect frumos.

- Da uite ce scrie aci: are şi funcţia de apel în aşteptare. Adică?
- Păi ştiţi, telefonul are loc pentru două cartele, iar în cazul în care sunteţi deja într-o convorbire telefonică de pe prima cartelă şi vă sună cineva de pe cea de-a doua cartelă, puteţi să răspundeţi la apelul de pe cartela secundară fără să fiţi nevoiţi să închideţi primul apel. Astfel primul apel va fi pus în aşteptare cât timp vorbiţi cu cealaltă persoană. După ce terminaţi de vorbit de pe cea de-a doua cartelă, apelul de iniţial va fi acceptat automat.
- Dar are şi slot de card şi Bluetooth, nu? Că eu... mă ştii doar... nu pot sta fără melodiile mele.
- Normal că are, ba chiar poţi introduce un card de memorie de până la 32 GB!
- Măi flăcău, iacăta o să îmi cumpăr HTC-ul ăsta că aşa telefon să aibă oamenii la vârsta mea... hehe, ce geloasă o să fie tanti Aurica că dânsa nu are HTC.

În cele din urmă, 'nea Nelu plecă acasă mulţumit şi foarte nerăbdător să îşi vadă viitoarea achiziţie.
Desigur, înainte de a-l lăsa în pace pe 'nea Nelu am decis să îi mai arăt şi alte telefoane, cum ar fi: Lenovo A2105, HTC Desire 606W şi G14 Sensation.

O lună a dezastrelor

Având în vedere că şi eu sunt din judeţul Galaţi, am zis că ar trebui să îmi spun şi eu părerile despre ceea ce s-a întâmplat recent în zonă, şi nu numai!

Doresc să încep prin a-mi arăta respectul şi totodată tristeţea faţă de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 12 ani în New York pe data de 11 septembrie. Distrugerea celor două turnuri gemene au creat în economia statului American o adevărată cădere a finanţelor, dar totodată o gaură în sufletul a zecilor de mii de cetăţeni care şi-au pierdut rudele sau prietenii în atacurile teroriste din acea vreme. Deşi fostul lider Al Qaeda a fost ucis, unii nu pot încă să considere că s-a făcut dreptate în acest caz. Ştiind că Al Qaeda este o organizaţie care acţionează pe plan global, noi atentate şi crime pot avea loc oricând, de aceea unii nu pot fi încă liniştiţi.

 

În ceea ce privesc inundaţiile, recunosc că şi eu am fost în poziţia de a deveni sinistrat în orice moment în anul 2007 când şi oraşul meu fusese inundat. Omenirea a avansat atât de mult în tehnologie încât am ajuns să putem controla aproape orice din jurul nostru. De ce spun aproape orice? Natura cred că este singurul lucru pe care omenirea nu o va putea controla vreodată. Deşi ar fi super să o putem controla şi pe aceasta, mă simt foarte fericit că încă nu o putem face. Doar imaginaţi-vă cât de rău ar fi dacă am tulbura ciclul vieţii. Eu unul nu aş vrea să trăiesc un asemenea scenariu. Îmi pare rău că se întâmplă asemenea lucruri, că asemenea tragedii au loc, însă acestea nu pot fi oprite decât printr-o intervenţie divină care, apropo, nu prea vine niciodată. 

A fost şi vineri 13 şi am spus că poate o să înţeleg şi eu măcar odată care este semnificaţia acestei zile cu adevărat, însă nu am avut parte de ghinion şi nici de evenimente neplăcute. De fapt această zi mi-a oferit ocazia de a afla că ziua de 13 septembrie este ziua internaţională a ciocolatei. Super!

O zi bună vă doresc!

Oamenii, mari afacerişti

V-aţi gândit vreodată cum ar fi să vă deschideţi o afacere? Unii poate au avut în minte un asemenea plan în trecut, însă mulţi au renunţat datorită lipsurilor financiare, resurselor umane şi a analizelor financiare realizate în mod eronat. Recent am auzit două persoane discutând pe aceiaşi temă. Unul dintre indivizi se plângea de faptul că nu îşi poate deschide o societate comercială în regulă. Motivele? Angajaţii incapabili de muncă şi neinstruiţi. Iată că în cazul de faţă, aceste două motive ne privează de orice şansă de a ne realiza planurile în ceea ce priveşte ramura afacerilor. De asemenea, mulţi oameni nu sunt satisfăcuţi de munca depusă pentru întocmirea documentaţiei pentru rambursare TVA, stabilirea de politici financiar-contabile, întocmirea analizelor economice, etc. de către angajaţii lor. Astăzi avem totuşi posibilitatea de a primi cursuri şi de a deveni profesionişti în domeniile în care ne dorim fără a fi nevoiţi să plătim taxe exorbitante şi de a merge la şcoli care mai de care. Cum? Simplu! Navigând pe internet. Este foarte uşor, iar totul se află la o distanţă super mică: un simplu click. Având în vedere că viaţa şi traiul pe care îl ducem devine din ce în ce mai greu cu fiecare an, ar trebui să ne gândim la viitor cu mai multă grijă. Oamenii au în genă această tendinţă de a face alegeri greşite, în special pe plan profesional. În zilele noastre tinerii sunt cei mai "vânaţi", iar prin vânaţi nu mă refer la clasica vânătoare cu arme, nu. Tinerii astăzi sunt vânaţi de patroni pentru că aceştia dau cel mai mare randament atunci când vine vorba de muncă. Aşadar, ce ne opreşte să devenim profesionişti şi să fim plătiţi cu salariile care ni se cuvin cu adevărat? Poate că lenea, dar acest lucru poate fi depăşit. Citeşte mai multe şi pe http://simexpert-training.ro/.

Medierea împotriva proceselor

Mai ţineţi minte când eram mici şi ne certam cu cel mai bun prieten al nostru din cauză că nu ne ceda jucăria cea nouă pe care, apropo, şi tu o plăceai? Sau atunci când te aflai la masă şi începeai să plângi doar pentru că fratele sau sora ta avea mai multă mâncare în farfurie decât tine? Iată că în acele momente, fie un alt prieten, fie unul dintre părinţi se afla în postura unui mediator. Desigur, poate şi noi ne-am aflat cândva în postura unui mediator, cu sau fără acordul nostru. Astăzi totuşi oamenii maturi folosesc agenţii mediatori în scopuri mult mai importante. Medierea este o soluţie foarte bună pentru a evita o eventuală "excursie" pe la tribunale.

  

Problema oamenilor de astăzi este indiferenţa şi graba cu care decid anumite lucruri fără a se gândi la urmări. Vă mărturisesc că orice om, chiar şi eu, ar folosi într-o situaţie teribil de complicată faimoasa afirmaţie "te dau în judecată!", asta fără să se gândească la o soluţionare a problemei într-un mod amiabil şi cât mai uşor cu putinţă. Desigur, omul îşi priveşte numai interesele, iar scopul scuză mijloacele.

Vă garantez că înainte de a mă apuca să scriu acest articol, creierul meu a izbutit să îşi aloce o mare parte din neuroni asupra cuvântului DIVORŢ. Deseori oamenii sunt puşi în situaţii mai puţin plăcute în care trebuie să decidă dacă trebuie sau nu să înceapă un proces monstru pentru custodia copiilor (dacă există). Înainte de a ajunge până aici, oare acei oameni se gândesc la medierea situaţiei? Într-adevăr, atunci când ajungi la divorţ trebuie să existe şi un motiv, însă oamenii mai greşesc. Înainte de a lua o decizie pripită, acel cuplu ar trebui să se gândească mai întâi la viitorul copilului (copiilor unde este cazul) şi suferinţa ce i-o va produce această despărţire. Nimeni nu îşi doreşte ca propria odraslă să devină indirect cel care suferă din cauza celor petrecute.

În afară de acest mic scenariu care ar putea fi tratat mult mai uşor cu ajutorul unor mediatori, există şi anumite beneficii în alegerea soluţionării problemelor prin intermediul mediatorilor. Eu vă voi da doar două astfel de exemple:

• Se evită angajarea unui avocat pentru care, între noi fie vorba, tarifele pot fi exorbitante!

• Întregul conflict se poate rezolva pe cale amiabilă fără riscul de a vă expune la un stres continuu care poate dura ani şi ani de zile (după caz).

În cele din urmă ar trebui să nu mai căutăm nod în papură numai pentru a avea plăcerea de a întreţine un proces, ci mai degrabă să ajungem găsim căi amiabile în soluţionarea problemelor, iar mediatorii sunt cei care ne pot ajuta cel mai bine în acest scop.

Scrisoare încredinţată vouă, dragi părinţi

"Vă scriu de undeva departe, departe de această ţară. Am trecut prin multe aventuri în această viaţă minunată. Am trăit totul la maxim şi m-am bucurat de fiecare prostioară săvârşită. Nu regret prea multe! Am fumat, am băut şi am provocat un accident când îngerul meu păzitor nu mi-a fost alături. Iată că mă aflu acum într-o închisoare, între nişte gratii invizibile care mă reţin şi nu îmi dau drumul. Sunt condamnat pe viaţă. Uneori îmi aduc aminte cu fericire de toate momentele pe care le-am petrecut alături de voi, de prietenii mei cei mai buni. Voi îmi sunteţi cei mai buni prieteni! Au fost momente când am iubit şi am fost iubit la rândul meu. Să nu mă judecaţi pentru ceea ce am făcut, nu mi-am dorit niciodată acest lucru. Poate că inconştienţa m-a acaparat mult prea devreme. Exista şi acea vreme în care puteam deveni inconştient fără voia mea, însă eu am grăbit procesul. Nu v-am spus niciodată cum mă simt s-au ce am făcut, dar am jefuit nişte oameni, iar acest lucru îl regret cel mai mult. Întregul oraş... întreaga ţară mă cunoaşte pentru fapta comisă! Da, tată... am jefuit... mamă, te rog să nu plângi, nu am făcut asta intenţionat. Am furat sufletele unor oameni nevinovaţi, mamă! Îmi pare rău pentru momentul când am apăsat pe pedală şi am depăşit acel camion, tată, ştiam că se va întâmpla ceva rău. Am derapat şi am adus moartea a şapte suflete nevinovate. Tată, mamă, să mă iertaţi! Îmi va părea rău de tot ce am făcut pentru o eternitate, asta pentru că voi avea timpul necesar. Vă veghez de sus şi suspin în durere pentru că nu v-am ascultat atunci când a fost cazul. Fiecare durere de cap, fiecare moment în care m-aţi certat... ar fi trebuit să vă ascult. Îmi pare rău, mamă, tată. Acum nu mai sunt cel ce eram cândva. Vă iubesc şi vă binecuvântez. Iertaţi-mă din nou!"

Dragi prieteni şi prietene, iubiţi-vă părinţii şi viaţa pe care o aveţi, asta pentru că aveţi o singură viaţă şi doar doi părinţi! Preţuiţi fiecare moment fără dorinţa de a avea mai mult. Ascultaţi sfaturile părinteşti, fie că vin de la bunici, fie că vin de la înşişi părinţii voştri. Viaţa este prea scurtă pentru a avea pretenţii. Părinţii vă sunt cei mai buni prieteni. Ascultaţi de ei şi nu ezitaţi să le spuneţi "sărut mâinile" sau "vă iubesc" în văzul lumii. Preţuiţi-vă până când vremea vă va despărţi. Ei vă cresc şi vă dau tot ce este mai bun pe lume, tot ce vă pot dărui ei. Cadourile sufleteşti sunt amintirile pe care le purtaţi în voi până la bătrâneţe. Şi ştiţi care este zestrea cea mai mare? Să rămâneţi împăcaţi cu ideea că aţi izbutit să refuzaţi un amic, o relaţie pentru că părinţii voştri vă doreau doar binele. Iubiţi-vă părinţii!

Inspiraţie de weekend

La recomandarea fratelui meu, deşi mi-a recomandat acum mult timp să o fac, am vizionat un film horror şi anume Sinister. Numele poate suna destul de normal, cam la fel ca acelea pe care le au protagoniştii din lumea Wrestlingului, însă vă garantez că pe cât de banal sună, pe atât de înfricoşător este. Iniţial povestea se axează pe viaţa unui scriitor de cărţi poliţiste care se mută cu familia sa într-o altă locuinţă. Începutul unei noi vieţi într-un alt oraş pare a fi deja un lucru negativ pentru scriitor cât şi pentru familia sa. Neştiind în ce se bagă, Ellison (scriitorul) îşi târăşte întreaga familie într-o casă unde a avut loc o crimă. Odată ajunşi aici, noii locatari încep să aibă parte din ce în ce mai des de certuri şi evenimente paranormale. Ellison găseşte în zilele care au urmat nişte înregistrări video în podul casei lui. În cele din urmă, Ellison este blestemat pentru faptul că a vizionat înregistrările şi îşi supune familia la chinuri ca rezultat al acţiunilor sale. Nu vreau să vă mai spun prea multe despre acest film, ba chiar vă recomand să îl vizionaţi.

Concurs - Back to school

Vă urez tuturor bun venit pe blog, fie că sunteţi cititori frecvenţi sau nou veniţi. Iată că a venit vremea să organizez şi eu un concurs.
În parteneriat cu cei de la Kurtmann.ro am decis să vă oferim şansa de a vă pregăti de şcoală aşa cum se cuvine. Cum? Simplu! Premiul acestui concurs constă într-un voucher de 150RON cu care puteţi cumpăra articole vestimentare din magazinul online Kurtmann.ro. Sună super, nu-i aşa?
Regulile de participare sunt foarte simple!

1.Like la paginile de Facebook:
https://www.facebook.com/OnlyoneaverageJoe
https://www.facebook.com/kurtmann.ro
2. Distribuie imaginea de pe Facebook pe wall-ul tău (LINKUL IMAGINII AICI).
3. Abonează-te pe blog prin aplicaţia GFC (Google Friend Contact):
4. Abonează-te la newsletter pe blog.

5. Lasă la această postare un comentariu în care să scrii "particip" (fără ghilimele "") şi să pui linkul către share-ul făcut de tine pe Facebook însoţit de adresa de e-mail. (Doar distribuirile vizibile sunt luate în considerare!)

Concursul va dura până pe data de 20 septembrie după care îmi voi acorda o zi sau două pentru prelucrarea listelor cu participanţii. Câştigătorul va fi ales prin intermediul site-ului random.org

Succes!

No words, only Freddie Mercury!

Roşia Montană, maidanezi şi o răceală

Iată dragii mei că a venit momentul să fac o postare care cuprinde trei teme.

De ceva vreme se tot vorbeşte la TV despre proiectul de la Roşia Montană care mai devreme sau mai târziu se va pune în mişcare, asta deşi este încă în dezbateri prin Parlament. Pe vremea când se difuzau acele reclame în care se spunea că "oamenii de la Roşia Montană sunt oameni harnici care sunt dornici să lucreze", credeam că este un lucru bun, însă aflând că proiectul Roşia Montană este unul din cele mai mari proiecte de exploatare din lume şi că această exploatare minieră se realizează pe bază de cianuri, mi se cam rupe sufletul să spun: da, vreau ca Roşia Montană să fie exploatată. De ce spun asta? Având în vedere faptul că se folosesc cianuri, mediul va avea foarte mult de suferit. Prin amploarea acţiunilor asupra locului, natura va fi practic moartă, iar toate exploatările miniere se vor face la suprafaţă, nu în mine! Se estimează că se vor folosi 13.000 tone de cianuri pe an pentru aceste exploatări, asta în condiţiile în care în industria minieră din Europa se utilizează doar 1000 tone de cianuri. Rezultatele acestor exploatări vor fi devastatoare atât pentru mediu cât şi pentru populaţie. 215 milioane de metri cubi cianuri vor rămâne pentru o eternitate în acel loc şi se vor rade efectiv patru munţi. Cu ce se va alege România? O simplă redevenţă de 6% şi cu mediul distrus. Atât de mult merită să ne distrugem ţara? Nu cred. Spuneţi NU exploatării miniere de la Roşia Montană!

Trecând la un alt subiect foarte "fierbinte" zilele acestea, moartea copilului de numai 4 ani din Bucureşti pe nume Ionuţ care a fost ucis de maidanezi m-a şocat profund. Într-adevăr, maidanezii sunt un pericol iminent în societatea românească, ba chiar eu am avut câteva momente în care riscam să fiu sfâşiat de aceste animale fără stăpâni, însă nu le port pică. Aşa cum s-a exprimat un om în timpul unui interviu, nu ei sunt de vină pentru ceea ce se întâmplă ci noi, oamenii. O ţară întreagă este îndurerată şi plânge moartea lui Ionuţ, care fie vorba între noi, putea să aibă o viaţă foarte frumoasă. Nu sunt în total de acord cu eutanasierea prietenilor noştri canini, însă trebuie rezolvată într-un fel această problemă, deci eutanasierea ar fi ultima soluţie.

Răceală? Da... eram sigur că nu o să scap fără să răcesc măcar o dată înainte de începerea şcolii. Şi că tot veni vorba de şcoală, pe data de 6 septembrie voi da drumul unui concurs, aşa că fiţi pregătiţi!
Am luat pastile, dar fără efect, aşa că totul s-a rezumat la un tratament timp de 3 zile cu penicilină. Eu mai fricos de felul meu, nu am suportat ideea, însă cu dinţi încleştaţi la maxim şi capul strâns în palme a trebuit să accept având în vedere că nu vreau să stau ţintuit la pat câteva zile bune.

Citatul săptămânii

"Gândurile sunt umbrele senzaţiilor noastre - întotdeauna mai întunecoase, mai goale, mai simple decât acestea." Friedrich Nietzsche

Şi pământul plânge

Pentru cei care îşi aduc aminte catastrofele din ultimii ani, gen inundaţiile, incendiile, încălzirea globală şi activităţile sinucigaşe ale animalelor, ştiu că ar suna a clişeu, însă este bine ca cineva să aducă aminte mereu şi mereu: noi suntem singurii responsabili pentru tot ce se întâmplă.

În prezent există ţări cu un nivel de trai sub orice limită în care oamenii nu au ce mânca, nu au apă curentă şi nu dispun de medicamente. Ne plângem viaţa şi tânjim după perfecţiune deşi în interior ştim deja că aceasta nu poate fi atinsă. Nu suportăm să vedem cerul negru sau pădurile defrişate, însă zilnic exploatăm din ce în ce mai multe resurse naturale şi încurajăm fabricile care distrug stratul de ozon prin degajările de CO2.

Prindem stări de anxietate, devenim depresivi şi ajungem să ne sinucidem fără ca măcar să ne gândim la cei care suferă cu adevărat. Ne dorim perfecţi!

De la siluetă la viaţa materială şi nu numai, însă nu vedem tot ce se află în jur. Plângem atunci când nu slăbim ca să ajungem la greutatea dorită, deşi noi mâncăm cartofi prăjiţi, burgeri şi chipsuri frecvent, în timp ce alţii nu au ce mânca, şi cântăresc numai 40kg. Vrei să slăbeşti? Începe o viaţă vegană. Nu ştii ce înseamnă viaţă vegană? Caută pe internet, ai posibilitatea! Nu suporţi poluarea? Dacă vezi un gunoi pe jos, în spaţiile verzi sau în ape, ridică-l şi depozitează-l la cel mai apropiat coş de gunoi!

Viaţa este grea, dar foarte frumoasă. Viaţa are regulamente, iar regulamentele sunt formate din reguli! În concluzie ar trebui să învăţăm cu toţii că nu trebuie să tânjim după o viaţă perfectă pentru că nimeni nu ne poate dărui o asemenea viaţă, dar putem să ne-o construim singuri. Dacă ai mâncare şi vrei să o arunci, atunci gândeşte-te de două ori. Nu mai bine ai da mâncarea unui nevoiaş? Dacă vezi mulţi copaci tăiaţi, atunci compensează! Plantează copaci, pomi fructiferi şi flori. Indiferent de locaţia unde va fi plantată planta, pământul îţi va mulţumi. Arată că nu eşti indiferent, şi pământul plânge când vede atâta ură în noi.

HTC Dual SIM Desire V

HTC sau High Tech Computer se numără printre titanii lumii moderne. Venind tocmai din Taiwan, cei de la HTC au reuşit să se remarce pe piaţa tehnologică fabricând unele din cele mai unice şi mai inovatoare smartphone-uri din lume. De la HTC Wildfire S la HTC One S, modelele au reuşit întotdeauna să uimească cumpărătorii. Cu toate acestea, cei de la HTC nu s-au oprit şi au creat modelul HTC Dual SIM T328w Desire V care şi-a lăsat amprenta foarte repede în lumea cibernetică.

Din punct de vedere al designului, HTC DualSIM T328w Desire V are o înfăţişare foarte atractivă. Acesta are un display LCD de tip Capacitive touchscreen, 16M colors şi o rezoluţie de 480 x 800 pixeli cu diagonala de 4 inch. Telefonul se potriveşte perfect atât în palmă cât şi în buzunar având dimensiunea de 118.5 x 62.3 x 9.3 mm cântărind totodată 114g. Faţă de rivalul său Samsung Galaxy Duos, acesta este foarte subţire şi are un aspect mult mai frumos. Un mic defect al acestui design este acela că butonul oprire/pornire se află chiar în centrul părţii superioare a telefonului ceea ce crează un discomfort utilizatorului.

Aşteptările cumpărătorilor au fost pe măsură, însă tot efortul depus de cei de la HTC au făcut a aşteptarea să merite întrecând astfel orice standarde. Trecând la specificaţiile telefonului, acestea sunt cu siguranţă mai mult decât satisfăcătoare. Procesorul rulează la viteza de 1000Mhz. Desigur, aţi fi tentaţi să spuneţi că nu este un procesor tocmai bun pentru un asemenea smartphone, însă nu trebuie să uităm că este un telefon mobil şi nu un computer de birou, iar aplicaţiile rulează destul de bine pentru 1Ghz. 

Procesorul (CPU)

Viteza de rulare a procesorului single-core Cortex-A5 este de 1Ghz.

Placa video (GPU)

Adreno 200

Bateria

Baterie standard, Li-Ion 1650 mAh. În funcţie de activităţi, bateria poate dura:

• Apeluri telefonice: 8 ore şi 20 de minute

• Web browsing: 5 ore şi 44 de minute

• Vizionarea videoclipurilor: 6 ore şi 26 de minute

Alte specificaţii

• Sistemul de operare a telefonului este Android 4.0 cu HTC Sense 4 şi este de asemenea un telefon dual sim.

• Camera foto de 5MP cu bliţ se auto focusează şi oferă posibilitatea de a înregistra videoclipuri deşi nu în HD.

• Memoria internă a telefonului este de 4Gb, însă aceasta poate fi mărită cu un card de memorie microSD până la 32gb.

• USB 2.0 incorporat

• Bluetooth v3.0 cu A2DP

• Wi-Fi 802.11 b/g/n, Wi-Fi hotspot

• Stereo FM radio cu RDS

• GPS instalat

• Java via Java MIDP emulator

• Reţea 3G

În concluzie, deşi acest telefon are nişte specificaţii de talie mijlocie, utilizarea lui se poate transforma foarte uşor într-o aventură. Iată în acelaşi timp că ofertele magazinului ipadgsm.ro sunt foarte satisfăcătoare ceea ce mă conduce la ideea că s-ar putea să îmi cumpăr şi eu un smartphone în curând. De asemenea, am fost atras de alte câteva produse a căror recenzii urmează să le fac în curând. Cele două produse care mi-au atras atenţia sunt smartphone-ul Lenovo S750 şi Samsung Galaxy Note 2.