"Vă scriu de undeva departe, departe de această ţară. Am trecut prin multe aventuri în această viaţă minunată. Am trăit totul la maxim şi m-am bucurat de fiecare prostioară săvârşită. Nu regret prea multe! Am fumat, am băut şi am provocat un accident când îngerul meu păzitor nu mi-a fost alături. Iată că mă aflu acum într-o închisoare, între nişte gratii invizibile care mă reţin şi nu îmi dau drumul. Sunt condamnat pe viaţă. Uneori îmi aduc aminte cu fericire de toate momentele pe care le-am petrecut alături de voi, de prietenii mei cei mai buni. Voi îmi sunteţi cei mai buni prieteni! Au fost momente când am iubit şi am fost iubit la rândul meu. Să nu mă judecaţi pentru ceea ce am făcut, nu mi-am dorit niciodată acest lucru. Poate că inconştienţa m-a acaparat mult prea devreme. Exista şi acea vreme în care puteam deveni inconştient fără voia mea, însă eu am grăbit procesul. Nu v-am spus niciodată cum mă simt s-au ce am făcut, dar am jefuit nişte oameni, iar acest lucru îl regret cel mai mult. Întregul oraş... întreaga ţară mă cunoaşte pentru fapta comisă! Da, tată... am jefuit... mamă, te rog să nu plângi, nu am făcut asta intenţionat. Am furat sufletele unor oameni nevinovaţi, mamă! Îmi pare rău pentru momentul când am apăsat pe pedală şi am depăşit acel camion, tată, ştiam că se va întâmpla ceva rău. Am derapat şi am adus moartea a şapte suflete nevinovate. Tată, mamă, să mă iertaţi! Îmi va părea rău de tot ce am făcut pentru o eternitate, asta pentru că voi avea timpul necesar. Vă veghez de sus şi suspin în durere pentru că nu v-am ascultat atunci când a fost cazul. Fiecare durere de cap, fiecare moment în care m-aţi certat... ar fi trebuit să vă ascult. Îmi pare rău, mamă, tată. Acum nu mai sunt cel ce eram cândva. Vă iubesc şi vă binecuvântez. Iertaţi-mă din nou!"
Dragi prieteni şi prietene, iubiţi-vă părinţii şi viaţa pe care o aveţi, asta pentru că aveţi o singură viaţă şi doar doi părinţi! Preţuiţi fiecare moment fără dorinţa de a avea mai mult. Ascultaţi sfaturile părinteşti, fie că vin de la bunici, fie că vin de la înşişi părinţii voştri. Viaţa este prea scurtă pentru a avea pretenţii. Părinţii vă sunt cei mai buni prieteni. Ascultaţi de ei şi nu ezitaţi să le spuneţi "sărut mâinile" sau "vă iubesc" în văzul lumii. Preţuiţi-vă până când vremea vă va despărţi. Ei vă cresc şi vă dau tot ce este mai bun pe lume, tot ce vă pot dărui ei. Cadourile sufleteşti sunt amintirile pe care le purtaţi în voi până la bătrâneţe. Şi ştiţi care este zestrea cea mai mare? Să rămâneţi împăcaţi cu ideea că aţi izbutit să refuzaţi un amic, o relaţie pentru că părinţii voştri vă doreau doar binele. Iubiţi-vă părinţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu