Copilăria vieţii mele

Cu cea mai mare sinceritate, recunosc faptul că nu am fost răsfăţat, pe vremea pe când eram doar un mic om care scotea sunete ciudate şi gesticula semne indescifrabile, la fel ca bebeluşii de astăzi. Nu sunt gelos. Am fost şi sunt iubit de familia mea la fel ca şi atunci când eram doar o furnică de om, şi ştiu că deşi nu am avut parte de scăunelul auto pentru bebeluşi, pătuţul din lemn super comfortabil şi acea jucărie de pluş pe care toţi ne-o doream atunci când eram mici, astăzi sunt un tânăr adolescent încrezător, fericit şi super optimist! Iată că astăzi tinerele mămici au şansa, sau chiar şi tăticii, să le facă pe plac odraslelor şi să le facă mofturile cu orice. Într-adevăr, aici vorbim despre persoanele care au totuşi parte de acea bani care să meargă numai spre micii astronauţi ai imaginaţiei, asta pentru că mai există şi acele excepţii care nu au chiar banii necesari pentru a le îndeplini micile fericiri. Chiar şi aşa, magazinele încep să devină din ce în ce mai ieftine. Nu cunosc motivul în sine, nu cunosc prea multe despre marketingul românesc, însă aici trebuie să fie vorba fie de criza care ne mănâncă sufletele de ceva ani, fie de strategii făcute de proprietari. În ceea ce priveşte raportul preţ-calitate, putem spune că, calitatea întrece detaşat preţul. Nu, nu mă aflu în postura unui tătic, însă am văzut cu ochii mei asta la unul din verişorii mei. Pătuţul era foarte comfortabil, jucăriile moi şi bine făcute, iar păturica super pufoasă. Oare cât de bine ar fi să ne întoarcem în timp şi să retrăim toate acele zile de trândăveală pe banii părinţilor, nu că unii nu ar face asta şi acum, şi fericire continuă? Cine ştie? Vă invit să citiţi mai multe şi pe http://www.ibebe.ro/.