Atunci când tehnologia dictează

Sunt elev şi adolescent, iar ca adolescent, în zilele noastre, ştiu că a nu avea un smartphone sau măcar un telefon cu tastatură qwerty devii rezultatul frazei "Nu ai Facebook? Nu exişti!" sau ceva de genul. Eu încă nu am ajuns să mă încadrez în grupul celor care "nu există", având un Samsung cu tastatură qwerty, şi, deşi sunt mulţumit de faptul că este foarte bun pentru internet, merg foarte bine videoclipurile pe Youtube, iar pozele au o calitate destul de bună, nu sunt pe deplin satisfăcut. Într-adevăr, nu mă aştept să am un telefon de câteva sute de euro, însă fiind un membru al societăţii moderne, smartphone-ul a devenit un gadget indispensabil omului care , apropo, mi-ar trebui şi mie. Unii poate că o să mă judecaţi şi o să mă înţelegeţi greşit, dar nu sunt un răsfăţat sau mai ştiu eu ce tânăr cu pretenţii, doar visez la ceva mai bun. Subliniez cuvântul visez!
În ultima vreme m-am axat foarte mult pe telefoanele mobile făcute de colosalul HTC. Nu sunt pasionat chiar atât de mult de telefoane încât să le reţin numele, specificaţiile sau mai ştiu eu ce alte informaţii suplimentare, dar cei de la HTC au reuşit să îmi atragă atenţia într-un mod plăcut. Am avut marea plăcere să testez de câteva ori telefonul HTC Dual Sim Desire V şi vă garantez că deşi aşteptările mele au fost foarte mari, calitatea telefonului a biruit în cele din urmă.
Astăzi o să abordez un alt telefon care îmi place foarte mult, şi anume smartphone-ul Lenovo A530. În mare parte, cei de la Lenovo sunt cunoscuţi pentru laptopurile super performante pe care le scot pe piaţă. Totuşi, eu unul nu aş fi crezut că Lenovo ar fi în stare să scoată telefoane mobile atât de... uou!

Ce m-a atras cel mai mult la acest telefon sunt caracteristicile care pun în prim plan atât aspectul cât şi componentele în sine. Pe mine, de cele mai multe ori, atunci când ţin un telefon mobil în mână mă interesează să aflu câţi megapixeli are camera şi cât de bine mi se potriveşte în palmă, pe lângă greutatea sa. Acesta văd că le are pe toate trei. În primul rând, camera are 3.2MP şi se focusează singură! În al doilea rând, greutatea este de numai 129 grame, iar în ultimul rând, dimensiunile sunt practic proporţionale cu palma mea. Ţinând cont şi de faptul că nu sunt un adolescent mătăhălos cu o palmă imensă, am rămas cu următoarea impresie: cât de super poate fi smartphone-ul ăsta?!
Bine, încă nu am trecut tot cuţitul prin brânză ca să aflăm chiar totul despre acest telefon. Unele caracteristici, trebuie să recunosc, le-am mai întâlnit şi la HTC Dual Sim Desire V, însă acesta parcă mă atrage mai mult.
Dimensiunile conferă un aspect foarte plăcut telefonului. Display-ul capacitiv este de numai 5 inch comparativ cu HTC Dual Sim Desire V care are numai 4 inch, şi este multi-touch.
Sistemul de operare este Android 4.0. În ceea ce priveşte versiunea sistemului de operare, nu am ajuns vreodată să consider că ar conta dacă ar fi mai vechi sistemul de operare sau mai nou, având în vedere că poate efectua diferite task-uri fără probleme. Memoria RAM este foarte bună, având 512Mb care poate fi suplimentată cu un card de memorie microSD de până la 32Gb. Nu ştiu dacă acest smartphone poate prelua funcţia de divertisment a televizorului, astfel încât să putem urmări filme de câteva ore direct de pe el, însă bateria de 1500mAH poate dura cu câteva ore mai mult decât la telefoanele obişnuite, ba chiar mediocre.
O caracteristică pe care o ador la acest smartphone este aceea că suportă fişierele pentru e-Book care sunt în format TXT/CHM/DOC/HTML. Nu doresc să produc o imagine proastă telefonului, însă există şi un mic inconvenient. Telefonul nu suportă aplicaţiile de tip Java. Poftim?! Este ca şi cum ai citi o carte pentru orbi! O adevărată durere pentru împătimiţii de jocuri, deşi sunt sigur că jocurile nu duc lipsă de grafică.

Trecând peste acest amănunt, procesorul şi placa video sunt impresionante, procesorul fiind de 1GHz (MTK6575), iar placa video Adreno 200. Agenda de contacte a telefonului poate stoca până la 500 de numere, permiţând totodată a două cartele SIM. Nu cred că am ajuns vreodată să întrec numărul de 50 de numere, dar cred că pentru cei dependenţi de apeluri şi SMS-uri devine automat un cadou din partea divinităţii. Deşi cred că am sărit peste această parte a aspectului, nu o pot omite. Carcasa telefonului este făcută din plastic şi metal. Nu cunosc părerile celorlalţi, dar opinia mea este pe cât se poate de simplă. Dacă este vorba de carcase făcute doar din plastic, telefonul este sortit unui aspect urât (vă spun asta din propria experienţă), iar asta nu din cauza neglijenţei pe care o are deţinătorul faţă de telefon, însă carcasa capătă multe zgârieturi şi ştersături ale vopselei în timp.
În cele din urmă, tot ce mai rămâne de spus este despre adevărata mea pasiune, şi anume muzica şi videoclipurile. Formaturile acceptate de telefon în ceea ce priveşte muzica sunt următoarele: MP3/WAV/AMR/AWB; în timp ce videoclipurile sunt acceptate sub format 3GP sau MPEG4.
Sincer să fiu, vă spun cu mâna pe inimă că nu ştiu ce aş face în cazul în care ar trebui să aleg între acest telefon şi HTC Dual Sim Desire V.