De ceva vreme se tot vorbeşte la TV despre proiectul de la Roşia Montană care mai devreme sau mai târziu se va pune în mişcare, asta deşi este încă în dezbateri prin Parlament. Pe vremea când se difuzau acele reclame în care se spunea că "oamenii de la Roşia Montană sunt oameni harnici care sunt dornici să lucreze", credeam că este un lucru bun, însă aflând că proiectul Roşia Montană este unul din cele mai mari proiecte de exploatare din lume şi că această exploatare minieră se realizează pe bază de cianuri, mi se cam rupe sufletul să spun: da, vreau ca Roşia Montană să fie exploatată. De ce spun asta? Având în vedere faptul că se folosesc cianuri, mediul va avea foarte mult de suferit. Prin amploarea acţiunilor asupra locului, natura va fi practic moartă, iar toate exploatările miniere se vor face la suprafaţă, nu în mine! Se estimează că se vor folosi 13.000 tone de cianuri pe an pentru aceste exploatări, asta în condiţiile în care în industria minieră din Europa se utilizează doar 1000 tone de cianuri. Rezultatele acestor exploatări vor fi devastatoare atât pentru mediu cât şi pentru populaţie. 215 milioane de metri cubi cianuri vor rămâne pentru o eternitate în acel loc şi se vor rade efectiv patru munţi. Cu ce se va alege România? O simplă redevenţă de 6% şi cu mediul distrus. Atât de mult merită să ne distrugem ţara? Nu cred. Spuneţi NU exploatării miniere de la Roşia Montană!
Trecând la un alt subiect foarte "fierbinte" zilele acestea, moartea copilului de numai 4 ani din Bucureşti pe nume Ionuţ care a fost ucis de maidanezi m-a şocat profund. Într-adevăr, maidanezii sunt un pericol iminent în societatea românească, ba chiar eu am avut câteva momente în care riscam să fiu sfâşiat de aceste animale fără stăpâni, însă nu le port pică. Aşa cum s-a exprimat un om în timpul unui interviu, nu ei sunt de vină pentru ceea ce se întâmplă ci noi, oamenii. O ţară întreagă este îndurerată şi plânge moartea lui Ionuţ, care fie vorba între noi, putea să aibă o viaţă foarte frumoasă. Nu sunt în total de acord cu eutanasierea prietenilor noştri canini, însă trebuie rezolvată într-un fel această problemă, deci eutanasierea ar fi ultima soluţie.
Răceală? Da... eram sigur că nu o să scap fără să răcesc măcar o dată înainte de începerea şcolii. Şi că tot veni vorba de şcoală, pe data de 6 septembrie voi da drumul unui concurs, aşa că fiţi pregătiţi!
Am luat pastile, dar fără efect, aşa că totul s-a rezumat la un tratament timp de 3 zile cu penicilină. Eu mai fricos de felul meu, nu am suportat ideea, însă cu dinţi încleştaţi la maxim şi capul strâns în palme a trebuit să accept având în vedere că nu vreau să stau ţintuit la pat câteva zile bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu