Buget mic, dar transformări mari

Una peste alta a venit şi vara, chiar dacă vremea încă se joacă cu noi, iar pasionaţii de bolide caută să îşi tuneze "bijuteriile" cât mai mult pentru a atrage atenţia privitorilor. Bărbaţii, în special, sunt cei mai împătimiţi după aceste transformări, dar nu vreau să par misogin, de aceea nu cred că este musai să fii bărbat pentru a te implica într-un asemenea domeniu; şi femeile sunt iubitoare de autoturisme.

Alternând de la o notă la alta, cred că un aspect faţă de care foarte mulţi şoferi se tem, este bugetul. Bugetul alocat într-un autoturism ar trebui să fie unul cât mai mic, întrucât piesele pot costa foarte mult. Unul dintre prietenii mei de familie a avut întotdeauna, şi încă are, o manie pentru maşinile Dacia. De fiecare dată când are ocazia, acesta îşi răsfaţă maşina cu piese Dacia noi şi vopsele metalizate. Acest individ a reuşit să transforme o maşină cumpărată la preţul de 1.300 lei într-un adevărat bolid de curse. 

Ştiţi? Unii ar fi dispuşi să judece, spunând că nu ar investi atâţia bani într-un autoturism... mai ales într-o Dacie de 1.300 lei. Totuşi, eu am reuşit să trec peste această etapă, pentru că recunosc faptul că şi eu l-am judecat într-o oarecare măsură, şi am reuşit să văd adevărata capodoperă la care lucra cu atâta pasiune. Fiecare bănuţ investit în maşină, au meritat orele de muncă asiduă. Culoarea închisă, spoiler-ul şi capota făcută din fibră de carbon transformă înfăţişarea maşinii într-o adevărată maşină de curse.

Ştiţi ce m-a mirat întotdeauna? Un set de piese Logan ajung să coste mai mult decât poate să ajungă o maşină Dacia 1300 echipată şi tunată complet. Totuşi, există un loc unde poţi cumpăra piese auto Logan la un preţ super avantajos, raportul calitate-preţ fiind unul extraordinar. Întotdeauna am fost de acord cu achiziţionarea produselor dorite din online. Căutând prin mai multe magazine am avut mai multe ocazii în care am reuşit să identific produse mult mai scumpe decât în magazinele virtuale. Spre exemplu, magazinul dedicat autoturismelor Autohut.ro are un stoc mult mai mare decât stocul magazinelor obişnuite, utilizatorii putând să beneficieze de preţuri cu până la 70% mai mici, plată fără dobândă, iar transportul fiind livrat în 24 de ore la propriul domiciliu. Fără efort este mult mai uşor, cel puţin înainte de transformarea maşinii.

Pentru că astăzi tot ce facem se întâmplă mai mult online, de ce să nu profităm de pe urma activităţii noastre virtuale? Toată lumea ştie cât de greu este cu pierderea timpului prin ateliere, magazine care promit marea cu sarea şi multe altele, dar foarte puţini găsesc şi soluţii. Prietenul acela de familie despre care v-am povestit a recunoscut faţă de mine că a dus o luptă continuă contra timpului. Este foarte plictisitor, dar mai ales greu, să te plimbi din magazin în magazin pentru achiziţionarea pieselor necesare unui autovehicul. Deci? Voi ce mai aşteptaţi? Autohut.ro se află la doar câteva taste distanţă, loc unde puteţi să achiziţionaţi în mod eficient piese auto.

Cum să devii un bun photoshop-ist?

Sper că titlul este destul de sugestiv pentru voi, întrucât, sper, vă voi învăţa cum să deveniţi un bun utilizator al programului de design şi manipulare pentru poze, şi anume Photoshop.

Încă de acum patru sau cinci ani am descoperit că am o pasiune pentru Photoshop. De atunci am tot continuat să îmi lărgesc portofoliul cu experienţe dobândite pe computer, în special în preajma acestui soft. Trebuie să recunosc, întotdeauna mi-au plăcut imaginile prelucrate. Chiar şi cea mai mică animatie 3d îmi putea provoca o stare de bine, atâta timp cât era realizată într-o manieră remarcabilă. Nu sunt un expert în Photoshop, ceea ce mă cam supără, dar aruncând o privire asupra specificaţiilor computerului meu, este de la sine înţeles că nu am prea avut ocazia să mă remarc în domeniu datorită acestora.

Pentru mine, dar şi pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Photoshop-ul a reprezentat o portiţă de afirmare în lumea virtuală. Mai mult pentru el decât pentru mine, dar în ambele cazuri, am reuşit să strângem nişte legături foarte puternice cu mai mulţi pasionaţi de design şi artă. Ce este mai important în viaţă dacă nu prietenii? Mai ales atunci când prietenii împărtăşesc aceleaşi pasiuni ca şi tine!

Din păcate pentru mine, acest soft nu a fost nimic mai mult decât o mai bună şi mai amplă înţelegere asupra unor elemente de decor şi design. În prezent sunt un mai bun cunoscător al unghiurilor potrivite pentru fotografie, dar şi culorile mă pasionează foarte mult, reuşind astfel să fiu un critic destul de bun pentru lucrările plastice. Totuşi, spre deosebire de mine, acest prieten al meu a reuşit să facă o mică afacere din această pasiune. A reuşit să deschidă un proiect care îi poate asigura un venit măricel pe o perioadă nedeterminată de timp. 

Ultimul proiect care l-a avut a fost cu un întreprinzător român care l-a plătit cu suma de 200 lei pentru un logo. De asemenea, precizez că antetul blogului este realizat de acesta. Cum? Nu am precizat despre cine este vorba? Roşu George! Artistul care în trecut mă sponsoriza cu imagini manipulate în Photoshop. În prezent este mult mai ocupat decât ar părea, de aceea nici nu prea mă mai poate ajuta cu sponsorizări.

Iată deci, eu nu am reuşit să am puterea de a învăţa toate tehnicile necesare pentru a mă afirma în domeniu, dar cred că unii ar putea să o facă. Deci? Învăţaţi din greşeli, fiţi perseverenţi şi luptaţi pentru a experimenta lucruri noi şi doar aşa o să puteţi deveni nişte photoshop-işti buni.

Citatul zilei

"Nu există o misiune mai grea decât să te apropii de îndumnezeire mai mult decât alţi oameni şi să răspândeşti razele divine în mijlocul umanităţii." Ludwig Van Beethoven

The Walking Dead - Sezonul 1, Episodul 1

Pentru că v-am promis cu mult timp în urmă că voi începe un nou val de recenzii asupra unui nou serial, şi anume The Walking Dead, iată că a venit vremea să vă prezint câteva impresii din serialul meu preferat.

Sezonul 1 este destul de bun după părerea mea, deşi nu este tocmai cireaşa de pe tort. Episodul 1 a reuşit totuşi să mă impresioneze profund. Trebuie să vă spun că alegerea lui Andrew Lincoln drept personaj principal (în rolul lui Rick Grimes) a fost cea mai bună treabă făcută de un regizor de filme/seriale. În primul episod ne este prezentat Rick, un ajutor de şerif, care se trezeşte într-un spital abandonat după ce a fost împuşcat. Acesta află odată ce iese din spital că oraşul său a fost invadat de morţi vii.

Rick pleacă de la spital spre casă unde se aşteaptă să îşi găsească soţia şi băiatul, însă aceştia sunt de negăsit. Ieşind afară din casă şi poposind pe peluza din faţă a casei, acesta este lovit în cap de copilul unui cetăţean care s-a refugiat într-o casă din apropiere. După ce se trezeşte din cauza loviturii suferite, acesta este întâmpinat tatăl copilului care îi explică situaţia. Petrecând noaptea în casa bărbatului, Rick consideră că este momentul să îi răsplătească bunătatea lui Jones (tatăl) şi pleacă împreună cu amândoi la secţia de poliţie a oraşului unde îi echipează cu arme şi muniţie pentru a se putea apăra. Desigur, nici acesta nu se lasă pe brazdă şi îşi îmbracă costumul de om al legii, urmând ca apoi să îi părăsească pe cei doi, plecând spre Atlanta, oraşul care era considerat refugiul supravieţuitorilor.

Pe la jumătatea drumului maşina îi cedează şi este nevoit să parcurgă distanţa rămasă călare pe un cal. Odată ajuns aici, Rick are parte de o mare surpriză. O hoardă de morţi vii îl văd şi încearcă să îl mănânce. Din păcate calul este doborât, însă el scapă ca prin urechile acului, intrând într-un tanc de armată, loc în care ia legătura printr-o staţie radio cu un alt supravieţuitor care se afla pe o clădire.

Afaceri pe fonduri europene

Înainte ca fratele meu să termine liceul mi-a povestit despre unul dintre colegii săi cum că ar dori să îşi deschidă o afacere. Adevărul este că acel prieten al fratelui meu are un start bun în afaceri, având în vedere faptul că mai deţine, împreună cu mama sa, un magazin. Ţinând cont de experienţa pe care o are în domeniu, i-ar fi foarte uşor să îşi întreţină singur afacerea, însă există o problemă care îl macină şi acum. Nu ştiu nici astăzi dacă a reuşit să realizeze ce a dorit să facă, dar mă rog să fi reuşit. Banii, căci despre ei este vorba, nu îi erau prea buni "prieteni" în acea perioadă. Deşi a calculat toate economiile sale şi venitul făcut pe urma magazinului condus de el şi de mama sa, tot nu i-au fost de ajuns. A recurs la o altă metodă, şi anume o consultanta pentru fonduri europene. 

Deoarece începând cu clasa a X-a am început să studiez antreprenoriala, am cam fost introdus şi eu în această lume a afacerilor. Am înţeles astfel că unele afaceri pot fi dezvoltate şi începute din fonduri europene, atâta timp cât întreprinzătorul respectă anumite norme şi se încadrează în anumite standarde impuse. Din păcate, cel de-al doilea tip de fonduri europene, care este şi cel mai căutat, este foarte greu de căpătat. Fondurile europene nerambursabile, deoarece în jurul acestora mă învârt şi tot bat câmpii; nu se oferă cu una cu două întreprinzătorilor. Am auzit de foarte puţine cazuri în care s-au acordat fonduri europene nerambursabile, ceea ce mă face să cred că trebuie să fii un "titan" pentru a le căpăta. 

Este o luptă crâncenă pe care, cred, o voi purta şi eu în viitor. Îmi doresc foarte mult să mă afirm în domeniul alimentar, însă ţara noastră descurajează aceste idei de sporire a economiei, întrucât nu este nevoie (sarcastic vorbind) de întreprinzători tineri, cu idei inovatoare de dezvoltare. Vreau să construiesc o cofetărie pe teritoriul ţării, urmând ca mai apoi să realizez un lanţ de cofetării pe teritoriul întregii Europe. Sună super, nu? Din nou cred că vine vorba despre voinţă, perseverenţă şi tăria de a continua ceva ce ar putea dura ani de zile până când ar putea deveni realitate. Un vis! Un vis care în cele din urmă poate prinde contur, numai cu multă muncă şi speranţă în viitor. Ăsta sunt eu, un mic-mare întreprinzător, cu vise şi aşteptări mari de la mine însumi.

Cum am reuşit să scot până în prezent 2.000 de lei?

Cred că titlul este destul de sugestiv pentru unii. Ştiu că în trecut am făcut o postare care avea drept scop promovarea unei companii care ajută în dezvoltarea, dar vă dezvălui faptul că am, practic, două locuri de "muncă". Mă simt mândru de eforturile depuse zilnic de către mine, pentru a mă întreţine singur. Însă aceste acţiuni nu sunt posibile fără bani!

Totul a început în luna decembrie a anului trecut. Trebuie să recunosc, este o luptă destul de crâncenă cu timpul. Nu este chiar atât de uşor să fii un scriitor bun, iar dacă mai duci şi lipsă de timp, asta poate reprezenta o problemă. Înainte de toate, de ce timpul? Bloggerii ştiu foarte bine că pentru a câştiga bani buni pe internet trebuie să ai un anumit rang între paginile web. Cum se obţine acest rang? Este destul de complicat, să vă spun sincer. Iniţial nici eu nu credeam că o să apuc vreodată să cresc într-atât de mult încât să fac bani, dar iată că astăzi sunt exact ce mi-aş fi putut dori vreodată.

În urma analizezi făcută de cei de la Google, luna decembrie s-a dovedit a fi una dintre cele mai productive luni ale anului 2013. Nu m-aş fi aşteptat niciodată să reuşesc să primesc două ranguri. Fiind nou în acest domeniu, mă gândeam că o să primesc un singur rang, dar se pare că Dumnezeu a ţinut cu mine exact atunci când am avut nevoia mai mare. Cea mai mare problemă a anului 2013 a fost aceea că analiza făcută de Google a durat câteva luni bune până când să ajung să mă bucur de tot ce am cumpărat cu banii făcuţi din online, de aceea vă spun că este o luptă cu timpul.

Amuzant totuşi faptul că în doar două luni am scos fabuloasa sumă de 800 lei, aproape mai mult decât a reuşit să facă sora mea în mai bine de şase sau şapte luni bune. În prezent portofoliul "lucrărilor" mele au ajuns să îmi aducă un salariu de aproximativ 2.000 de lei. Este vorba de şase luni în care am muncit pe brânci, uneori neavând timp să mai fac nimic, nici măcar pentru mine ca om, dar a trebuit să sacrific foarte multe. Răbdarea şi timpul, poate chiar şi starea de spirit, sunt cele care m-au cam necăjit în decursul acestor perioade. 

În cele din urmă, tot ce am avut nevoie pentru a reuşi să câştig suma de 2.000 lei, a fost un gram de voinţă, puţină încredere şi foarte multă răbdare. Să ştiţi că oricine poate să facă asta atâta timp cât sunt dispuşi să câştige bani cinstiţi pe o muncă de nimic.

Luna mai contra viaţa mea

Dragii mei, în ultima perioadă nu am prea mai avut timp să postez şi articole care să nu fie advertoriale, dar mi-am propus să vă prezint acum, pe ultima sută de metri a lunii mai, cam tot ce mai fac, gândesc şi intenţionez să fac.

Luna mai a fost (şi consider că este până la ultima zi a sa) cea de-a doua lună a anului care a reuşit să mă obosească la maxim. Acum că liceul nostru este ţinta celor de la minister, cu toate bătăile de cap de înaintea vacanţei, atât ne mai lipsea... inspecţia de dinaintea vacanţei!

Pe de altă parte mă simt mândru de un aspect. În urmă cu o lună (sau două) m-am înscris la un concurs pe licee în care trebuia să introduc câteva date şi informaţii despre blog. Ce credeţi? Am câştigat pe primul loc! Încă nu am primit premiul (sau premiile) şi nici nu mai ţin minte cum se numeşte concursul, dar de îndată ce voi afla, promit că voi pune o poză cu diploma în footer.

Un lucru care mă frământă încă este gândul la vară. Mi-am propus împreună cu cel mai bun prieten al meu să ne angajăm pe timp de vară la un fast-food sau la un market. Există totuşi câteva probleme care ne pun beţe în roată, dar sperăm să reuşim. Eu cel puţin sper din toată inima să îmi iasă ceva din toată treaba asta... şi dacă mă credeţi sau nu, vinerea aceasta voi merge să mă interesez de viitoarea mea activitate de vară. Uraţi-mi noroc!

Cu toate acestea parcă nu mă simt încă pe deplin mulţumit de activitatea mea. Cred că am nevoie de ceva mai mult timp de distracţie, relaxare şi plimbare... asta pentru că în ultima perioadă nu am prea mai avut parte de asemenea luxuri. Concluzia acestor rânduri? Aştept cu nerăbdare vacanţa! Sau poate doar vara, privind pe latura în care eu voi fi angajat.

Cum să faci bani uşor din curierat?

M-am săturat să tot aflu că există persoane atât de nesimţite în lumea asta. Spre exemplu, la mine în oraş există o firmă de curierat a cărui proprietar este un prieten de familie. Nu de puţine ori a fost chemat în bătaie de joc la nişte adrese fictive, trebuie să recunosc. Cam în aceeaşi situaţie s-a cam aflat şi un alt domn din Cluj care nu făcea nimic altceva decât să îşi practice meseria.

Nu ştiu despre voi, dar mie nu mi-ar prea conveni să pun anunţuri pe internet, gen: "transport orice Cluj, sună la xxx-xxx-xxxx" urmând ca a doua zi să fiu sunat de tot neamul bulibaşei de la colţul străzii. Mi se pare un gest ridicol care nu denotă nimic altceva decât incultură şi lipsă de respect. Trecând peste aceste aspecte ale vieţii, inevitabile aş spune eu, curieratul s-a dovedit în ultimii ani ca fiind o afacere foarte bănoasă. Nu este musai să ai o companie care asigură transportul unor obiecte prin oraşe, ci pur şi simplu să pui câteva anunţuri pe internet sau poate chiar să îţi faci un site propriu în care să îţi prezinţi serviciile.

Acum că tot este perioada asta în care site-urile de shopping online şi comerţ între persoane sunt la mare căutare, de ce să nu te afirmi? Desigur, nu pot să vă spun de ce anume aveţi nevoie pentru a deveni un titan în lumea afacerilor, asta urmează să descoperiţi voi înşivă. Cumnatul unchiului meu a reuşit să înfiinţeze o firmă de curierat după doar doi ani de muncă individuală. Acesta a livrat obiecte mici şi mari prin mai toată ţara cu ajutorul dubiţei sale spaţioase. Aşa cum vă spuneam anterior, este foarte bine să îţi prezinţi oferta pe un site. El nu a avut ocazia să îşi construiască o pagină web proprie, însă cu puţin ajutor a reuşit să lase un anunţ pe unul dintre cele mai mari site-uri de anunţuri din ţară, iar oamenii au început să îl caute.

Iniţial oamenii erau cam temători, asta din spusele lui, dar după câteva comenzi reuşite a început să capete experienţă şi încredere în faţa oamenilor. Deci? Dacă eşti şomer şi ai o maşină în stare de funcţionare bună, nu sta pe gânduri. Devin-o propriul tău şef şi începe o afacere profitabilă. Să rămâi şomer nu este o prioritate. Cei mai mari industriaşi ai zilelor noastre au început totul de jos... pentru că ştiţi cum se spune: "Nici Roma nu a fost construită într-o zi".

Despre peripeţia mea în fabrica Danone

Deşi titlul acestei postări este foarte sugestiv pentru ceea ce urmează să scriu, să ştiţi că de fapt nu am făcut niciun tur în fabrica Danone, dar am avut parte de un alt tip de tur, poate la fel de bun, în lumea Danone.

Despre ce este vorba?

Pe data de 15 mai, Danone România a împlinit 15 ani de când a produs primul iaurt în fabrica de la Bucureşti, un brand renumit la nivel naţional pentru produsele alimentare sănătoase şi gustoase, pe care ni le pun la dispoziţie în supermarket-uri la un raport calitate-preţ excelent (şi doresc să vă mulţumesc pentru asta). Odată cu împlinirea celui de-al 15-lea an, cei de la Danone s-au gândit să ne facă o surpriză.

Din nou... despre ce este vorba?!

La fel ca şi mine, un mare devorator de media şi internet, dar la fel ca mulţi alţii, am aşteptat cu nerăbdare redeschiderea site-ului minunatei noastre fabrici producătoare de iaurt minune (aşa cum obişnuiam să îi spun când eram mic). Trebuie să vă spun că odată cu relansarea paginii web, am avut parte de o adevărată surpriză. 

Deşi mă aşteptam să găsesc o pagină anostă unde să ni se prezinte câteva testimoniale plictisitoare ale vedetelor autohtone, însă adevărul a fost cu totul altul. Accesând rubrica unde se află produsele, am putut revedea iaurturile şi restul produselor Danone pe care nu le-am mai văzut de foarte mult timp în magazinele din oraş, ceea ce mi-a provocat un sentiment de nostalgie. 

Se prea poate să nu consideraţi amintirile ca fiind un detaliu important în promovarea imaginii Danone, însă eu consider că atâta timp cât oamenii îşi vor aminti cu plăcere de gustările delicioase pe care le savurau de fiecare dată când aveau ocazia, iar atâta timp cât mie mi-a plăcut să revăd toate produsele, nimic nu mai contează.

Un alt lucru care m-a înveselit a fost faptul că a fost introdusă o pagină care să explice beneficiile iaurtului (un mare plus pentru necunoscători). Deşi ştiam unele beneficii ale iaurtului, niciodată nu am crezut că o să ajung să am o mai amplă cunoaştere asupra acestor produse lactate. Iată deci, am aflat că trebuie să consum cel puţin un litru de lapte sau echivalentul în alte produse lactate pe zi! Iar eu cum sunt marele lăptar al familiei, cred că ar fi o mare problemă în bugetul pentru alimente.

Şi la pièce de résistance, aspectul cel mai plăcut al acestui site (după părerea mea) este acela că există o rubrică destinată unor campanii în care Danone se implică direct. Ce poate fi mai super de atât?! Un brand care produce responsabil şi comercializează produsele cu mare grijă şi implicare în conservarea mediului înconjurător. Văd acest lucru ca fiind un mare plus, de data aceasta pentru cei din industrie. Cam atât am avut de spus. Voi ce aţi găsit interesant pe noul site Danone?

Concurs de vară

Dragi cititori, în decursul zilei de ieri am dat drumul unui concurs pe pagina de Facebook a blogului. Vă aştept cu plăcere să vă înscrieţi. Care sunt premiile? Deoarece mi-am propus să nu irosesc pentru mine dubla invitaţie la Teatrul Evreiesc de Stat şi voucher-ul de 25 RON pentru Editura ALL, pe care le-am câştigat în urma participării la competiţia SuperBlog Spring 2014, mi-am propus să vă las vouă onoarea de a vă bucura de aceste premii. Condiţiile le găsiţi pe pagina de Facebook!

Atenţie! Dacă până la data de 5 iunie nu sunt înscrişi mai mult de 10 persoane, concursul va fi amânat. Mult succes!

Cum se mănâncă energia ECO?

Dragi cititori şi viitori oameni care doresc să îşi cumpere o locuinţă sau un teren unde să îşi realizeze planurile în materie de construcţie a casei perfecte, vă invit să citiţi acest articol, întrucât este destul de interesant, atât din perspectiva mea, cât şi din perspectiva celor care ne pun la dispoziţie informaţiile necesare.

Ştiu că foarte mult timp v-am tot sâcâit cu ecologia mea, însă astăzi vreau să vă prezint un concept mai puţin întâlnit, din păcate, în furnizarea energiei electrice. Unele case din România sunt dotate cu panouri fotovoltaice care permit furnizarea energiei electrice la fel de bine precum un alimentarea de la un stâlp de înaltă tensiune. Trebuie să recunosc, întotdeauna am fost de acord cu noul şi mai presus de toate, furnizarea de energie într-un mod cât mai puţin poluant faţă de mediul înconjurător. Un alt detaliu pe care aş vrea să îl subliniez este acela că eu unul chiar aş dori să am la propria casă mai multe astfel de panouri, întrucât sunt un mare iubitor de natură şi nu prea doresc să distrug planeta.

Un aspect care mă deranjează foarte mult la centralele obişnuite este acela că trebuie să existe întotdeauna o grămadă de "maţe" (fire) care să atârne pe ici-colo. Pe lângă faptul că şi costurile sunt mult mai avantajoase, asta chiar dacă iniţial costă destul de mult, în final ajungi să iubeşti investiţia făcută. Să vă mai spun? Sigur că vă mai spun. Ceva care ar trebui să ne marcheze pe toţi şi să ne intereseze în mod direct este, din nou, mediul înconjurător. Utilizând aceste panouri ajutăm la purificarea mediului şi avem totodată satisfacţia că ne folosim de o sursă de energie inepuizabilă (energia solară). Luând în calcul faptul că soarele este unul dintre cei mai buni furnizori de energie, de ce să nu ne folosim de "roadele" sale?

Investiţia aceasta merită orice bănuţ, întrucât utilizează energia luminoasă pentru a produce energie electrică, iar noi românii ne bucurăm de un soare foarte iubitor preţ de şase luni de zile, sau poate chiar mai mult timp, cine ştie? Asta... ţinând cont şi de poziţia noastră geografică pe glob. În prezent numărul celor care investesc în aceste panouri este în creştere, ceea ce înseamnă că în viitorul apropiat peste 50% din populaţia României va regândi metoda cea mai benefică şi optimă de a genera şi primi energia electrică necesară raportându-se la un preţ bun. Voi ce aţi face?

Dacă este să vă povestesc din perspectiva mea, pe timp de iarnă, aceste panouri te scutesc de o plată usturătoare, şi pentru că ştiţi şi voi cum stă treaba cu banii în ţară, de ce să nu economisim? La mine acasă a venit numai în luna ianuarie factura de vreo 500 RON. Vă imaginaţi ce chin reprezintă pentru părinţii mei această sumă în condiţiile în care trebuie să le trimită bani şi fraţilor mei, la facultate. Eu cu siguranţă voi apela la acest tip de generator de energie electrică în viitor, întrucât beneficiile sutn de 100 de ori mai multe decât la o centrală obişnuită.

Câteva rânduri de gânduri

Hei, salutare tuturor. În ultima vreme am ajuns să cunosc o latură a mea pe care nu am mai simţit-o niciodată. Am regăsit o parte misterioasă de care nu ştiam până acum. Dat fiind faptul că în circumstanţele în care nu am prea mai avut timpul necesar să mă bucur de viaţă, dar să mă bucur în general, am dezvoltat o nouă latură care abia acum şi-a făcut apariţia. Într-adevăr, este un amalgam de gânduri care nu prea se leagă. Problemele şi ofurile mele sufleteşti m-au dărâmat atât de mult luna trecută încât am ajuns să cred că nimic din ceea ce fac nu contează. Privind în trecut, cu o oarecare precizie îmi aduc aminte un citat de-al lui Gandhi care spunea că este irelevant ceea ce facem în această viaţă, însă contează să facem acel ceva. Eu am decis că ar trebui să fiu mult mai blând cu mine. Am devenit mult prea serios pentru vârsta mea şi am uitat ce înseamnă să zâmbesc şi să râd cu prietenii mei cei mai buni. Ba chiar am ajuns să ignor o sumedenie de persoane, interiorizându-mă astfel din ce în ce mai tare. Totuşi, latura despre care vă explicam, simt că este una bună. Am reuşit să mă detaşez, în sfârşit, de lumea fizică. Sunt parcă în Rai şi văd totul aşa cum ar trebui să fie. Mai puţine griji, mai multă fericire. Sper să nu fie doar o altă iluzie a vieţii mele, de aceea... mă rog la Dumnezeu ca această stare să persiste mult şi bine. Vă urez de asemenea un sfârşit de lună mai cât mai verde, călduros şi frumos alături de cei dragi.

Citatul zilei

"Corpul tău dezbrăcat ar trebui atins doar de cei ce se îndrăgostesc de sufletul tău dezgolit." 

Charlie Chaplin

Casa visurilor se clădeşte în timp

Măi, eu întotdeauna m-am întrebat ce fac acei domni care tot merg pe stradă şi au un soi de aparat foto. Am aflat puţin mai târziu decât ar fi trebuit că sunt nişte geologi care efectuează un studiu geotehnic. Nu ştiam până atunci ce înseamnă acest lucru, dar pentru că ştiu că există foarte multe persoane la fel de înceţoşate ca şi mine, o să vă ofer o mică explicaţie. Ştiţi că înainte de a vă ridica o casă trebuie să supuneţi pământul unor serii de teste amănunţite? Acest studiu este cea mai importantă documentaţie tehnică în vederea construirii locuinţei dumneavoastră.

În cazul unui studiu hidrogeologic executat incorect, sau deloc, există posibilitatea ca proprietarul să nu beneficieze de debitul apei dorit. Într-o astfel de situaţie s-a aflat şi vecinul meu, fiind totodată foarte furios şi neputincios să mai facă ceva, pentru că ştiţi şi voi cam care este situaţia banilor în aceste zile, iar banii aruncaţi prima dată pe executarea acestui studiu nu se pot recupera. Având în vedere faptul că el deţine o fântână, şi-a dat seama foarte, dar foarte târziu că a făcut o greşeală foarte mare atunci când a trecut peste determinarea unui debit mai bun al apei. 

Pentru o companie mare este foarte, dar foarte indicat să execute aceste studii înainte de a-şi amplasa sediul. Foarte mulţi întreprinzători au apelat cu plăcere şi uşurinţă la serviciile celor de la hidrogeotesting, aceştia având un portofoliu vast de lucrări şi peste 20 de ani de experienţă în domeniu. Voi pe cine aţi alege? O firmă fantomă care promite marea cu sarea sau pe profesionişti? Este foarte bine de ştiut faptul că până şi numele cele mai mari din comerţ, telecomunicaţii sau chiar din lumea carburanţilor au apelat la această firmă serioasă. Tot nu mă credeţi? Printre cei mai importanţi clienţi se numără şi companiile Petrom, Kaufland, Orange, Romtelecom şi multe altele, acestea fiind doar câteva din întreaga listă.

Vă spun sincer că într-o perioadă eram foarte interesat de acest domeniu. Unde se fac bani, acolo trebuie să ajung şi eu. Am un scop foarte important, şi nobil după cum îl consider eu, tocmai de aceea aş fi interesat să aplic pentru o meserie bănoasă. În urma unor investigaţii şi chiar a sfaturilor date de părinţi, soră şi prieteni, această meserie de geolog nu este una tocmai neplăcută. Banii vin, munca nu este una tocmai complicată, iar oamenii te cheamă foarte des. Vin banii? Vin, cum să nu vină!

În fine, revenind la subiectul iniţial de discuţie, am făcut o mică analiză şi am realizat faptul că foarte multe branduri din ţară apelează din ce în ce mai des la firmele cu vechime în domeniu, lăsând astfel pe margine toate celelalte firme. Experienţa surclasează preţurile în orice domeniu. Dacă îţi doreşti cu adevărat o casă de vis, o afacere de succes sau un pământ bun pentru agricultură, trebuie să ştii când şi pe cine să apelezi pentru a determina toate aceste detalii. Eu ştiu sigur că nu o să fac greşeala de a lăsa în urmă detaliile cele mai importante la baza ridicării unei locuinţe/afaceri.

Gândim prea mult

Hei, salutare tuturor. Am venit cu o asemenea postare întrucât am găsit un canal de pe Youtube care chiar m-a impresionat. Înainte de a vă prezenta canalul, să vă spun despre ce este vorba. Câţiva tineri organizează farse în public pentru a vedea câte reacţii primesc de la cei implicaţi. Pe lângă farse, aceştia organizează şi experimente sociale, cum ar fi ajutatul săracilor contra ajutatul celor bogaţi. Vizionând mai multe astfel de videoclipuri, mi-am cam dat seama că avem o problemă la nivel global care nu se prea poate trata. 

Gândim prea mult, dar iubim prea puţin! Oare când a devenit lumea atât de nepăsătoare cu proprii semeni? O fi modernizarea de vină? Îmi aduc aminte din documentarele şi cărţile citite cum oamenii de acum câteva decenii ştiau ce înseamnă să iubească, să trăiască şi să ajute. Astăzi din păcate, cu toţii trăim pe o singură linie, dreaptă, şi totuşi atât de greşită. 

Lumina din întunericul inimii noastre devine atât de mică încât întunericul acaparează tot. Nu trebuie să iubim cu mintea, ci cu inima. Nu trebuie să fim raţionali, ci oameni. Oamenii buni vor dobândi Pământul... dar, oare, mai există oameni buni? Sunt nişte răspunsuri pe care, poate, nu le vom găsi niciodată. Tot ce a fost menit în vieţile noastre s-a schimbat în doar câteva decenii de viaţă. Care mai este scopul nostru în lume dacă nu acela de a iubi şi de a răspândi cele două cuvinte divine (te iubesc)?

Vă invit să meditaţi alături de mine asupra acestui subiect, dar înainte de toate, vă invit să vizionaţi unul din cele mai puternice videoclipuri pe care l-am putut viziona vreodată.

Meseria viitorului

Of, cu cât mă gândesc la vremurile şi clipele petrecute alături de prietenii mei în copilărie, cu atât mă cuprinde mai mult un sentiment profund de nostalgie. Îmi amintesc cum fiecare discutam despre ce am vrea să ne facem când o să creştem şi o să avem propriile familii. Prietenul meu cel mai bun voia să devină jandarm în timp ce un alt vecin dorea cu desăvârşire să îşi împlinească visul american şi să devină actor pe Broadway... eu pe de o parte mă gândeam să devin fie soldat, fie un electrician autorizat. Acum dacă ar fi să mă întrebaţi ce aş dori să fiu când o să vină vremea să mă angajez undeva, cred că o să resping cu vehemenţă această meserie, întrucât nu sunt bun nici măcar cu firele din spatele computerului meu... darămite cu o instalaţie electrică.

Referitor la vremurile actuale, cred cu tărie în ideea că o să fiu mai puţin mofturos când va veni şi pentru mine momentul de a mă afirma într-un anumit domeniu. La cât de greu se obţine astăzi un profit... la cât de greu se face astăzi rost de un loc de muncă... nu cred că mai este loc de mofturi. Acum nu ştiu dacă este vorba doar de laşitate sau este vorba pur şi simplu de dorinţa mea de a mă afirma în domeniul medical. În primul rând, ştiu că există electricieni foarte bine plătiţi în străinătate, deci nu ar fi o idee prea rea să mă orientez şi pe un alt domeniu de muncă.

Astăzi tot ce îmi doresc este să fiu puţin mai decis în legătură cu viitorul pe care mi-l propun. Ştiu că întotdeauna este loc şi de mai bine, dar în această societate care nu îţi pune la dispoziţie mai nimic, iar când spun mai nimic mă refer la ajutorul pe care statul ar putea să îl acorde în diverse situaţii. Nu! Din păcate astăzi trebuie să te descurci pe cont propriu... că doar nu degeaba a fost inventată vorba aia... "fiecare pasăre pe limba ei moare". Trebuie să ne omorâm cu zile pentru a ajunge acolo unde dorim în aceste vremuri. Cred cu tărie totuşi că este loc şi de mai bine în ţara noastră.

Nu mi-ar fi ruşine să lucrez drept electrician. Cine a vorbit vreodată de ruşine? Meseria este meserie şi trebuie îndeplinită, indiferent de circumstanţe. Spre exemplu, nanul fratelui meu este electrician. Întotdeauna l-am respectat pentru ceea ce face. Îşi practică meseria cu drag! Ba chiar am fost de foarte multe ori interesat de ceea ce face, întrucât cunoaşte foarte multe lucruri de care eu nu am auzit niciodată. Pe lângă asta, are o familie frumoasă, o casă de întreţinut şi o curte spaţioasă. Drept urmare, nu cred că duce un trai chiar atât de greu, chiar dacă economia este la pământ. Are un salariu avantajos, un loc de muncă asigurat pe o perioadă permanentă, întrucât oamenii au nevoie de electricieni mai mereu, iar ca om, am observat că se simte mulţumit de ceea ce face. De ce nu aş putea şi eu să o fac?

Sfârşit de weekend

Iată că şi acest weekend este pe terminate. Oricât de mult mi-am dorit să mă bucur de timpul liber pe care weekend-ul mi-l pune la dispoziţie, eu nu am niciodată timp de odihnă. Întotdeauna se găseşte ceva de făcut! Într-adevăr, am avut şi momentele mele de lenevie ieri... şi poate că o să mai am şi astăzi (sper), dar un lucru este cert. Mâine trebuie să ne îndreptăm din nou spre locurile care ne ocupă în cea mai mare parte viaţa. Fie că este vorba de şcoală, liceu sau locul de muncă, toţi ne îndreptăm spre o destinaţie. Am încercat într-un timp cât mai scurt să fac cam tot ce doream... şi anume să mă relaxez, să mă uit la TV, să citesc. În fine, pentru că mâine mai mult ca sigur nu o să am ocazia, vă urez de pe acum un început de săptămână minunat!

Ştiţi momentul ăla...

Ştiţi momentul ăla în care staţi şi vă uitaţi pe geam să vedeţi ce se mai întâmplă afară? Am observat că foarte mulţi oameni au abandonat această metodă relaxantă de a petrece dimineaţa... pentru că, până la urmă, ce moment este mai frumos decât dimineaţa pentru a arunca câteva priviri pe geam, buimac de somn... în lumina soarelui... ce alt moment este mai frumos? Spre exemplu, vecinul meu a abordat o metodă mai ciudăţică. El şi-a instalat în urmă cu un an o cameră pentru supraveghere video cu vedere spre răsărit. Wait... what?! Ei bine, da, vecinul meu se uită zilnic atunci când se trezeşte dimineaţa pe camera lui. Am înţeles că îşi savurează cafeaua cu o plăcere deosebită în acele clipe, însă am încercat să fac şi eu acelaşi lucru. Nu, nu am consumat cafea, nu o prea suport, dar am încercat să mă trezesc dimineaţa şi să mă uit pe o cameră de supraveghere din lume cu vedere spre răsărit. Efectul nu a fost acelaşi, din fericire.

Întotdeauna am fost învăţat să apreciez natura în adevărata ei splendoare, nu prin intermediul unui monitor. Ştiţi şi voi momentul ăla când staţi cu ochii în direcţia soarelui, iar lumina soarelui este atât de puternică încât vă obligă să închideţi ochii, urmând ca mai apoi să vă relaxaţi preţ de câteva clipe cu faţa îndreptată spre cer. Ştiţi momentul acela... şi sunt sută la sută sigur de asta!

Din păcate pentru vecinul meu, acea cameră video nu ar trebui să îi folosească în alte scopuri decât cel pentru care a fost concepută. Mă gândeam... din timp ce pe strada mea cam tot mişună în ultima vreme mulţi cetăţeni de etnie romă... cred că este ok să ai o asemenea cameră instalată în propria curte. Este sezonul furturilor, iar criza aceasta adânceşte şi mai mult în sufletele romilor dorinţa de a face bani necinstiţi, chiar dacă din acei bani murdari nu vor reuşi vreodată să facă ceva constructiv. Mă rog pentru ziua în care se vor schimba lucrurile... pentru că m-am săturat să fiu cel care trebuie să păzească unica şi singura casă pe care o deţine această familie. Într-adevăr, oraşul nu este prea mare... dar ca în orice oraş... trebuie să existe şi hoţi.

În cele din urmă am ajuns la concluzia că o cameră de supraveghere este cel mai bun prieten al curţii, casei... maşinii parcate în faţa casei... dar în niciun caz a omului, întrucât alterează viziuna omului asupra realităţii. Sper şi cred cu tărie că nu mai există persoane atât de puţin interesate de REAL. Este o cu totul altă senzaţie atunci când simţi cum cascada de căldură şi lumină se revarsă asupra ta faţă de atunci când priveşti spre infinitul labirint din pixeli ce au rolul de a transforma câteva informaţii cibernetice în imagini. Deci? Ce mai este de spus? Să nu cădeţi în plasa tehnologiei moderne. Totul este bun... ok! Dar într-o oarecare măsură, aşa-i? Ştiţi momentul ăla când sunteţi atât de legaţi de display-ul unui computer încât uitaţi să mai trăiţi..? Ştiţi, cum să nu ştiţi...

Ziua Victoriei

Pentru că mâine este 9 mai, ziua Europei, dar totodată ziua în care s-a sfârşit cel de-al doilea mare conflict mondial care a luat vieţile a 50 de milioan de oameni, doresc să urez un călduros la mulţi ani tuturor celor care sunt mândri că fac parte din această uniune, din acest continent. Deşi istoria secolului 20 a fost scrisă cu sânge, trebuie să ne amintim de ura şi antisemitismul celor care au dorit în mod deliberat cucerirea de noi teritorii şi asuprirea sămânţei umanităţii. Acei criminali care au reuşit să semene numai moarte, mânie şi ură în rândurile europenilor, au reuşit prin cele mai sataniste metode să aducă vărsare de sânge nevinovat. Astăzi trebuie să învăţăm din greşelile celor care au condus în acele vremuri, astăzi trebuie să fim mai buni şi mai primitori cu cei de altă rasă, de altă religie, naţionalitate... şi nu în ultimul rând, acum trebuie să schimbăm felul în care vedem toate evenimentele majore care au loc în aceste clipe în toată lumea. Fie că este vorba de foamete, de cele mai multe ori întâlnită în Africa... fie că este vorba de războiul care mocneşte la graniţă... trebuie să schimbăm atât modul nostru de a vedea lumea, cât şi felul de a acţiona. Către o viaţă mai bună! Către un viitor stabil şi paşnic!

Era oamenilor deştepţi

Mai tineţi minte lecţia de istorie? Moment în care ne era explicat cum sumerienii au inventat scrierea cuneiformă sau cum Caesar a devenit un mare dictator. Referitor la scriere, cred că aceasta are un rol foarte important în viaţa noastră. Fie că este folosită în scopuri simple, aşa cum facem la şcoală, unde suntem învăţaţi să luăm notiţe, fie că avem un sediu de tipografie Bistrita, această artă ne-a ajutat întotdeauna să ne exprimăm sentimentele şi în scris. Trebuie să recunosc, în unele situaţii am reuşit să urăsc atât de tare faptul că oamenii au ajuns să îşi exprime mai mult sentimentele prin intermediul unor litere imprimate pe o hârtie, încât am avut impresia că încetul cu încetul, umanitatea a dispărut din fiecare dintre noi.

Făcând o mică paranteză, tipografia poate fi transformată într-o adevărată afacere dacă este loc de puţină inteligenţă. Tot ce trebuie să faci pentru a scoate bani frumuşei din tipografie este să ai un sediu într-un loc în care oamenii se plimbă frecvent, câţiva angajaţi şi o maşină de tipărit. Dacă aţi şti câte persoane sunt dispuse să plătească astăzi pentru a scoate câteva cuvinte pe o foaie, aţi rămâne total surprinşi. Nu mulţi oameni sunt dispuşi să petreacă mai multe ore în faţa unui computer doar pentru a scrie nişte documente. Există persoane cu probleme de vedere sau pur şi simplu nu au răbdarea şi/sau dexteritatea necesară pentru a tasta timp de câteva ore un lung şir de litere care urmează mai apoi să se transforme în cuvinte... iar acele cuvinte în fraze, şi aşa mai departe.

În viitor, cine ştie? Poate că o să am atât de mulţi bani încât o să reuşesc să îmi îndeplinesc atât dorinţele cât şi planurile în afaceri. Întotdeauna mi-am dorit să mă dezvolt cât mai mult ca un viitor întreprinzător, iar acum că am şi această idee, cine ştie? Poate că o să mă afirm şi în acest domeniu. Adică... trebuie să fim serioşi... cine nu şi-ar dori să facă bani cu nemiluita dintr-o muncă atât de banală? Mă rog, fiecare muncă îşi are gradul ei de dificultate, dar mai mult sau mai puţin, nu văd tipografia ca fiind ceva complicat. Cred că de fapt mi-ar făcea o deosebită plăcere să conduc o asemenea afacere şi să lucrez în acelaşi timp în acest domeniu. Până la urmă, sunt filolog (vorba vine - sunt la profilul filologie)... lucrez cu litere, nu cu cifre. Nu-i aşa?

Citatul zilei

"Prefer de departe cele mai aprigi critici ale unui om inteligent decât aprobarea nechibzuită a maselor." Johannes Kepler

Să ne întoarcem în trecut

Ce înseamnă o petrecere perfectă pentru un copil? Fiind ţânc nu îţi prea poţi da seama de elementele care ar transforma o simplă şi banală petrecere într-o petrecere perfectă, însă pentru copii tot ce prinde culoare este perfect. Eu să vă spun sincer, când părinţii mei au apelat la un serviciu de inchiriere clovni, cred că am fost cel mai fericit copil din lume. Desigur, prima dată când au făcut-o, nu am fost prea fericit, întrucât a avut loc o scenă destul de înfiorătoare, scenă povestită într-un articol mai vechi.

Pentru copii, lumea este un loc care trebuie descoperit. Frumuseţea ei este redată de toate detaliile copilăriei, în care afli lucruri interesante, oameni noi şi îţi faci prieteni mulţi. Jucăriile şi jocurile pe care le joci atunci când eşti copil se transformă treptat într-un stil de viaţă, asta până când începi să te maturizezi, încetul cu încetul, iar norii copilăriei devin din ce în ce mai gri, fiind amestecaţi cu un soi de seriozitate.

Copilăria ar trebui să însemne tot ceea ce implică fericire, amuzament şi libertate. Creativitatea este un alt element care nu trebuie să lipsească acestei perioade din viaţa fiecărui copil. Eu unul nu mă mai săturam să tot inventez lucruri. Fie că era vorba de jocuri, jucării sau chiar invenţii confecţionate din lemn şi fiare (în forma pe care o aveau în acel moment, desigur), nicio zi nu trecea de mine fără să creez cine ştie ce soi de minunăţie.

Totuşi, privesc cu regret vremurile de mult apuse. Într-un anume ceas al vieţii mi-am dorit să mă întorc fie şi pentru o zi în acele vremuri... şi mai mult ca sigur o să îmi doresc în continuare. Acele clipe din viaţa noastră când nu ne făceam griji de nimic, ştiind că părinţii ne ocroteau şi ne răsfăţau cu ce aveau mai bun, iubindu-ne şi oferindu-ne aproape tot ce ne doream. Chiar şi micile obrăznicii pe care le săvârşeam în cursul zilelor erau iertate, asta... între noi fie vorba, chiar dacă spărgeam ceva, ne băteam cu cel mai bun prieten sau alergam în picioarele goale prin curte şi făceam paparuda cu apă rece.

Acele clipe... acele vremuri! Asta caut cu disperare să retrăiesc. Unele momente sunt minunate, altele mai puţin plăcute, dar toate trebuie să fie imortalizate. Am şi acum înregistrări video de la grădiniţă, zilele mele de naştere şi serbările la care am fost. Ce bucurie era să mergi la o serbare..! Pentru mine, această perioadă a vieţii mele a reprezentat, şi încă reprezintă, cel mai important moment din întreaga mea existenţă, întrucât a avut un rol foarte important în descoperirea eului meu interior şi dezvoltarea imaginii şi caracterului pe care îl întruchipez astăzi. Este minunat să afli în câte moduri te poţi regăsi prin doare câteva amintiri, fie ele plăcute sau neplăcute.

O să îmi aduc aminte de fiecare dată cu nostalgie petrecerile organizate de părinţii mei. Cele mai frumoase clipe petrecute nu se uită niciodată. O să îmi fie dor de mine cel vechi, atunci când voi fi prea bătrân ca să mai pot face ceva... eu cel tânăr!

Vacanţă! Unde eşti?

De mult nu am mai făcut un asemenea articol, iar acum că plouă şi am timp liber, cel puţin în teorie, am spus că ar fi ok să vă mai împărtăşesc din lucrurile pe care le-am făcut în ultima vreme.

În ultima perioadă m-am axat foarte mult pe scrierea unor articole pentru concursuri (necâştigătoare, ce este drept) şi pe căutarea unor template-uri pentru blog, însă toate template-urile s-au dovedit a fi necompatibile cu structura blogului meu. Sunt încă disperat de faptul că doresc o schimbare a blogului, deşi este aproape imposibil din cauza precizată anterior.

Cât despre şcoală, săptămâna care urmează să înceapă va dovedi că este cea mai grea săptămână de până acum, din păcate. Încă de luni voi începe cu o teză, urmând ca până joi să fiu numai în ascultare şi lucrări (la fel şi colegii mei), iar vineri să dau din nou teză. Nu ştiu când o să reuşesc să mă împart în toate direcţiile (blog, viaţa de zi cu zi, teze, lucrări, învăţat, etc.), dar sper că o să fac faţă acestei săptămâni, întrucât s-ar putea să fie cea mai grea săptămână până la sfârşitul şcolii, venirea vacanţei.

În ceea ce priveşte serialele, nu am prea mai apucat să mă uit la nimic, nici nu am mai apucat să vă scriu acele recenzii despre The Walking Dead, însă acest lucru mă motivează şi mai mult să o fac cât mai curând. Pentru orice eventualitate, rămâneţi pe aproape, lucruri bune vă aşteaptă.

Sincere salutări,

Joe

Îmbulzeală şi nebunie la înscrierile copiilor

Recent am ascultat o ştire la radio în care se povestea cum românii au darul de a se îmbulzi şi a face scandal atunci când vine vremea înscrierilor la grădiniţă. Sincer nu ştiu dacă o fac în favoarea odraslelor lor sau sunt pur şi simplu doritori de certuri, pentru că, trebuie să recunoaştem, în România nu prea poţi rezolva problemele fără să te cerţi. Astfel de cazuri se găsesc oriunde în ţară, mai ales în Bucureşti. Spre exemplu, nişte gradinite Bucuresti sector 1 s-au angajat să ofere informaţii suplimentare oricărui părinte în legătură cu înscrierile pentru copii. Mi se pare o nebunie totuşi să începi să urli şi să înjuri ca la uşa cortului într-o instituţie care are drept scop educarea copiilor ce vor fi adulţii de mâine.

Din păcate astăzi aceste lucruri sunt nişte normalităţi chiar şi în rândurile copiilor.. Tot pe subiectul "educaţia românească" am avut parte de o discuţie cu părinţii mei. În condiţiile în care în străinătate copiii sunt învăţaţi ce trebuie, ce le va fi util în viitor şi cu o mult mai mare uşurinţă decât la noi, România are un sistem educativ care este la pământ. Nu am crezut că o să ajung vreodată să cred că şcoala nu îşi mai are o utilitate prea mare în viaţa şi societatea noastră. Din nefericire acesta este crudul adevăr. Tocmai din acest motiv, ambii părinţi mi-au sugerat să mă axez cât mai mult pe luarea BAC-ului şi orientarea în afaceri. Adevărul este că astăzi contează cel mai mult să ştii cum să numeri banii şi cum să îi mânuieşti.

Referitor la copiii de la grădiniţă, Ministerul Educaţiei nu face nimic altceva din ce nu ar face parlamentarii, şi anume să cheltuie banii după bunul plac. Tare mi-aş fi dorit să asist la o schimbare în acest sistem de învăţământ încă din perioada în care eram şi eu, cel puţin, la şcoala primară. Copiii ar trebui să fie cei mai importanţi în viitorul ţării. Viitorul ţării se bazează pe faptele celor care astăzi încă sunt timizi, mici şi uşor de influenţat. Mâine va fi rândul nostru să ne bazăm pe cei tineri, iar cei tineri nu vor şti ce să facă, în condiţiile în care nimeni nu le-a oferit şansa la o educaţie corectă, bună şi utilă. Sper doar că viitorul o să fie unul mai bun pentru cei care urmează să se confrunte cu problemele vieţii de om matur.

Povestea hoţului de timp

În vremurile de mult apuse, un hoţ caruia îi plăcea să jefuiască timpul fiecăruia. Indiferent de circumstanţe, chiar dacă ploua, chiar dacă erau inundaţii sau temperatura depăşea 30 de grade, acest hoţ îşi făcea apariţia în viaţa tuturor cetăţenilor din acel ţinut îndepărtat. Era cel mai înspăimântător şi cel mai de temut hoţ pe care l-a putut cunoaşte acea vreme. Se zvonea că îşi făcea veacul cel mai mult în jurul unui local numit Micul Tecuci deoarece era aprovizionat frecvent cu tipul de muniţie pe care doar armele sale puteau să o suporte. Armele lui erau atât de puternice încât nimeni nu avea curajul să îl provoace. Exista o legendă care spunea că unul dintre adversarii săi a reuşit să scape cu viaţă în urma unei tactici puse bine la punct. Acel individ îi furase una dintre arme, fiind cea mai inteligentă mişcare de până atunci.

Dacă până la acea vreme pistoalele erau cele mai puternice arme de foc, acest hoţ dovedise că timpul putea să transforme totul într-o scenă a groazei. Hoţul purta două ceasuri de mână care aveau puterea de a opri timpul sau de a crea coşmaruri. Ceasul pe care legendarul gladiator îl avea, pentru că aşa i se spunea celui care a reuşit să fure de la hoţ una dintre cele mai puternice arme ale vremii, era un ceas SEIKO 5. SEIKO avea puterea să oprească timpul, de aceea "gladiatorul" reuşise să scape cu viaţă din încăierare. Din păcate pentru el, se ştia că nu putea să deţină ambele ceasuri în acelaşi timp decât în urma unei incantaţii, de aceea plecase fără să lase vreo urmă. 

Ceasul pe care hoţul îl purta, fiind a doua cea mai puternică armă a lui, avea puterea de a crea coşmaruri. El ţinea foarte mult la acest ceas, asta pe lângă faptul că îi era dăruit de tatăl său. Până la urmă s-a dovedit că unul dintre cele mai valoroase cadouri ale vremii erau ceasurile, dar mai important: veneau de la părinţi.