Vandalism sau artă?

Recent am văzut cum pe Facebook au fost distribuite mai multe chestionare legate de graffiti în care se punea întrebarea "vandalism sau artă?". Titlul acestei postări am decis să fie acelaşi cu cel al chestionarului, întrucât mi s-a părut foarte interesant şi chiar mi-ar plăcea să abordez acest subiect.

Deşi ştiu că există păreri împărţite despre această formă de exprimare artistică a unor persoane, nu pot să mă dezic de la biserică. Este destul de clar faptul că totul a pornit de la Sfântul Gheorghe. Cei care citesc acum aceste cuvinte s-ar putea să fie miraţi şi să se întrebe: "Cum să pornească totul de la Sfântul Gheorghe? Ăsta-i nebun?". În urmă cu o săptămână s-a transmis prin intermediul mass media o ştire care spunea că în Bucureşti o clădire a cărei faţadă era acoperită cu graffiti a fost văruită pentru a acoperi fresca ce îl înfăţişa pe Sfântul Gheorghe într-o viziune... să zicem, diferită. Nu se ştie cine a preluat această iniţiativă de a şterge pictura, însă oamenii cred că biserica este implicată, sau chiar proprietarul clădirii. Alte voci cred că este vorba de o asociaţie de locatari, dar cine ştie?

Nu mi se pare ceva ieşit din comun ca într-un oraş de dimensiunile capitalei să găseşti clădiri acoperite cu graffiti. Ba chiar ar fi ciudat să ştii că Bucureştiul, care până la urmă este şi el o mică-mare cocină, nu ar avea niciun graffiti. Ce este interesant este faptul că lumea interzice cu desăvârşire această iniţiativă artistică de a înfrumuseţa oraşul cu imaginile sfinţilor. Din nou vreau să subliniez faptul că nu dau bir cu fugiţii şi nu spun că biserica este rea, însă de această dată nu cred că o asemenea măsură chiar era necesară... este puţin absurd să afli că o instituţie a statului, dar mai mult de atât, casa Domnului, interzice cu desăvârşire tinerilor să facă lumii cunoscute chipurile sfinţilor, într-o manieră contemporană, asta dacă se adevereşte că biserica a fost implicată.

Am văzut şi eu fresca şi nu pot înţelege ce anume era jignitor la adresa Bisericii Ortodoxe Române, cu atât mai mult Sfântului Gheorghe, încât s-a dorit schimbarea unei lucrări frumoase. Sunt un om credincios, sunt mândru că sunt creştin ortodox, însă sunt dezgustat să aflu că în România Constituţia nu se respectă. Astfel aflăm că în ţara noastră dreptul la exprimare artistică este îngrădit. Arta este cea care ne eliberează, iar graffiti-ul cu siguranţă nu este o acţiune de vandalism.

De ce urăsc internauţii instituţiile statului

Săptămâna trecută stăteam pe internet făcând nimic altceva decât să văd ce mai este nou. Deodată, pe un grup în care mă aflu pe Facebook, am văzut cum cineva distribuise un videoclip despre un preot dintr-un sat care refuza să înmormânteze un bărbat a cărui copil nu îl plătise încă pentru a oficia slujba. S-a făcut un mare caz, din nou televizat, însă de această dată totul a fost consumat anul trecut. În Dolj, acest preot a făcut în aşa fel încât nu voia să înmormânteze un bătrân din cauză că nu fusese plătit. Ce este drept, nu cunosc prea bine aceste lucruri încă, pentru că nu am fost pus în situaţia, şi sper să nu fiu pus niciodată, de a sta de vorbă cu un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane pentru a duce pe cineva la groapă, însă există şi puţin adevăr în ceea ce priveşte acest caz. Deşi părerile sunt împărţite, pe de o parte mi se pare normal ca preotul să fie plătit pentru muncă, pentru că până la urmă, orice muncă trebuie plătită, fie ea minusculă! Din punct de vedere moral, nu a fost corect, ţinând cont de faptul că persoana decedată provenea dintr-o familie cu venituri mici, dacă nu inexistente. Ceea ce m-a surprins a fost să văd comentariile răutăcioase ale internauţilor despre acest incident. Cei mai mulţi dintre ei erau tineri mai mici decât mine, necunoscători pe de altă parte, dar şi persoane considerate mature. Înfricoşător! Pur şi simplu îţi era jenă să citeşti acele comentarii, întrebându-te dacă şi tu aparţii aceluiaşi neam. Luau în derâdere orice formă religioasă ale acestei ţări minunate, aducând numai cuvinte urâte la adresa lui Dumnezeu. Fie că înjurau biserica în sine sau pe preoţi, aceştia nu erau trecuţi nici măcar o secundă prin biserică, motiv pentru care aceştia sunt limitaţi la o gândire atât de inferioară, încât nici măcar primatele nu pot gândi într-o asemenea manieră. Mă surprinde să aflu cât de multă ură poate exista pentru o instituţie care este baza acestui popor. Aşadar, pentru toţi cei care urăsc biserica, ar face bine să caute şi să se documenteze mai întâi despre Pr. Arsenie Boca, Iustin Pîrvu, şi, de ce nu? Iisus Hristos!

O altă instituţie hulită de români este Politia Romana. De această dată este vorba de un caz în care membrii poliţiei, de asemenea dintr-o zonă rurală, din câte se putea observa, au acţionat împotriva unui bărbat violent. Fără informaţii despre povestea reală, de ce a trebuit poliţia să acţioneze pentru a imobiliza acel bărbat, tot ce ştiu este faptul că odată ce afişezi un toiag şi un topor în faţa poliţiei, atunci cu siguranţă ai făcut ceva rău. S-a împotrivit cu înverşunare acţiunii poliţiei, cauzând şi victime în tot acest conflict inutil. Pe lângă faptul că şi-a obligat indirect fiul să asiste la o scenă care ar putea să îl marcheze pentru totdeauna, bărbatul a lovit cu un obiect pe unul dintre poliţişti, făcându-l să sângereze. Din fericire rana nu a fost una foarte puternică, însă a fost destul de tare încât să scoată din joc un om. Spre uimirea mea, din nou am avut neplăcerea de a asista la nişte comentarii pline de ură şi prostie. "Bine i-a făcut lu' ăla de i-a spart capul!", cam aşa suna unul dintre comentariile despre videoclip. Un altul era puţin mai altruist şi spunea: "Dacă el era pedofilul care a terorizat un sat întreg, printre care se număra şi copilul tău? Atunci ţi-ar mai fi plăcut că i-a spart capul? Ai mai fi râs?". Numai cuvinte de respect acestui om, pentru că a reuşit să vadă dincolo de orice graniţă şi a înţeles că totul a avut un motiv, prin urmare acel om nu a fost arestat degeaba. Ceea ce mi-ar plăcea să văd cândva în sfera noastră, a României, de internet, ar fi comentariile corecte d.p.d.v. gramatical, educate şi cu un argument care să susţină ideea pe care o aduce.