Săptămâna aceasta nu mi-am prea văzut viaţa la cât de multă treabă am avut. Ca o paranteză, asta aşa ca să ştiţi şi voi că elevii români sunt harnici şi în timpul vacanţelor. Revenind la ce îmi propuneam să vă povestesc în acest nou articol, după ce am scris aproape tot weekend-ul pentru a termina anumite advertoriale şi non-advertoriale, m-am apucat şi să citesc. Ca şi cum timpul meu nu ar fi fost foarte limitat, am început să citesc "Ion". Dar ce este şi mai important şi vreau neaparat să vă spun este că BlogAwards.ro a venit cu o serie de campanii noi, foarte interesante. Nu promovez de felul meu această platformă destinată bloggerilor din cauză că aş dori să atrag atenţia cuiva, în schimb vreau să promovez nişte competiţii corecte şi sută la sută adevărate. Întrucât v-am mai spus la un moment dat în ianuarie că îmi este dor să particip la o campanie marca BlogAwards, îmi propun să fac ceva din acest punct de vedere şi să dau tot ce am mai bun pentru a câştiga un nou premiu. Am mai câştigat şi în trecut, iar acest lucru m-a motivat foarte mult să continui. Întrucât au dobândit credibilitate şi mult respect din partea bloggerilor, nu văd de ce ar trebui să dau cu piciorul la o nouă şansă de a-mi pune în evidenţă talentul de a scrie. Deja am pus ochii pe o campanie foarte atrăgătoare. Vă voi da de ştire imediat ce voi afla deznodământul campaniei, deşi sunt destul de încrezător în şansele mele de a câştiga.
Se afișează postările cu eticheta competiţie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta competiţie. Afișați toate postările
miercuri, 4 februarie 2015
marți, 9 septembrie 2014
Toamna asta sunt câştigător
Toamna aceasta mi-am propus să particip din nou cu blogul la o competiţie. Ştiind că anul trecut la SuperBlog nu am făcut nimic, Orkestra fiind de asemenea un eşec... la fel şi Blog Friday, organizat pe platforma mea preferată de concursuri pentru bloggeri, Blogawards. După o foarte lungă perioadă în care nu am mai participat la niciun concurs sau competiţie pentru bloggeri, mi-am spus: "hai că toamna asta o să câştig multe!". Ce credeţi? Aşa să fie oare?
Mi-am propus ca toamna aceasta să particip tot pe Blogawards la competiţia "Toamna Bloggerilor 2014". Analizând regulamentul şi observând cam cât de uşor se poate câştiga la această competiţie, am decis că o să fac tot posibilul să mă înscriu la toate campaniile. Îndeplinesc toate cerinţele sponsorilor, iar cerinţele sunt super uşoare. Mi se pare un fleac, lucru neîntâlnit de mine pe celelalte platforme. Superblog s-a dovedit a fi o greşeală de proporţii uriaşe. Nu vreau să influenţez părerea nimănui, însă am ajuns la concluzia că mi-am pierdut timpul degeaba şi că aş fi putut să particip la alte concursuri în acea perioadă. În aceeaşi oală se situează şi cei de la Orkestra, din nefericire. Regulamentele foarte stricte şi criteriile de jurizare super stupide au făcut ca aceste două competiţii să devină un joc de noroc.
Anul acesta mă voi revanşa faţă de mine însumi participând la Toamna Bloggerilor, dar de această dată voi depune un efort mult mai mare pentru a face tot posibilul să câştig cât mai multe premii. Deja am pus ochii pe câteva campanii la care vreau să fiu câştigător. Ştiţi ce mi-a plăcut întotdeauna la Blogawards? Este o platformă foarte echilibrată, unde nu contează notorietatea blogului, nici autorul acestuia, întrucât relaţiile dintre blogger şi juriu sunt nule în momentul acordării notelor. Până în prezent mă pot mândri cu 2 premii câştigate pe Blogawards. Am rămas şocat de seriozitatea şi interesul dat faţă de membrii acestei platforme. Şi mai şocat am fost când am câştigat primul meu premiu prin intermediul blogului. Primul meu premiu? O tabletă! Să vă mai spun cât de serioase şi reale sunt campaniile acestea? Nu cred că ar mai avea rost!
Urez mult succes competitorilor, spor la scris şi foarte multă răbdare. Totodată doresc să îi mulţumesc lui Marius Ovidiu Călugăru pentru toată activitatea depusă în Blogosferă şi pentru faptul că a reuşit să clădească o comunitate atât de frumoasă în jurul acestei platforme!
miercuri, 2 aprilie 2014
Feelin' like a hero
Trebuie să recunosc, competiţia Spring SuperBlog 2014 a fost una dintre cele mai istovitoare lucruri pe care a trebuit să le fac vreodată. Nu ştiu dacă este vorba de o proastă organizare a timpului sau dacă este pur şi simplu vina programului încărcat. În ambele cazuri timpul este de vină. Am fost foarte încântat la început când a trebuit să scriu primele câteva articole, însă odată ajuns pe la proba 8 am cam început să îmi pierd total interesul şi să încerc să fac în aşa fel încât să scap cât mai repede de scris, pentru că deja eram epuizat atât psihic, cât şi fizic din cauza altor activităţi, dar totodată să capăt un punctaj rezonabil pentru fiecare probă şi să mă reuşesc să mă număr printre finalişti.
În tot acest timp cred că unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, un partener de nădejde pe de altă parte, a fost RadioLynx cu muzica sa şi emisiunile interesante care m-au ajutat să mai scap de stresul din timpul competiţiei. Un amănunt care mi-a cam scăpat a fost excepţionalul nostru partener media, şi anume TVR2. Nu am prea mai avut timp în ultima perioadă să petrec câteva clipe în faţa TV-ului, darămite pe canalul TVR2. Aş fi dorit să văd dacă această competiţie este promovată şi în televiziune, deşi mă îndoiesc. Oricum, trebuie să vă spun că mă simt ca un erou acum că am terminat de scris pentru toate campaniile.
Totodată am reuşit prin intermediul acestei competiţii să fac cunoştinţă cu mulţi bloggeri şi să mă amuz pe seama unor conversaţii care au luat naştere, dar trebuie să menţionez faptul că am reuşit să găsesc un blogger partener care mi-a înseninat zilele în timpul competiţiei: www.romaniistiuromaneste.wordpress.com. În cele din urmă am reuşit să îmi creez o părere minunată faţă de participanţi, chiar dacă unii au fost mai agresivi sau poate puţin prea serioşi când venea vorba de note, de aceea cred că a fost una dintre cele mai palpitante competiţii în care am putut participa vreodată, chiar dacă timpul nu mi-a permis mereu să fiu în starea potrivită pentru a scrie.
Aici am reuşit să fiu personajul pe care am vrut să îl întruchipez încă de la început. Ştiţi şi voi, viaţa este ca un film. În acest film eu am reuşit să fiu unul din personajele pozitive, alături de ceilalţi super eroi, desigur. Între timp a apărut şi un personaj negativ, care acţiona din umbra anonimatului. Acesta lăsa comentarii răutăcioase bloggerilor cu note mai mari, poate, în speranţa de a-i face să reacţioneze în mod greşit, urmând ca mai apoi să fie sancţionaţi. Dar ştiţi şi voi că un film bun se termină cu triumful binelui întotdeauna. Aşa să fie?
Aici am reuşit să fiu personajul pe care am vrut să îl întruchipez încă de la început. Ştiţi şi voi, viaţa este ca un film. În acest film eu am reuşit să fiu unul din personajele pozitive, alături de ceilalţi super eroi, desigur. Între timp a apărut şi un personaj negativ, care acţiona din umbra anonimatului. Acesta lăsa comentarii răutăcioase bloggerilor cu note mai mari, poate, în speranţa de a-i face să reacţioneze în mod greşit, urmând ca mai apoi să fie sancţionaţi. Dar ştiţi şi voi că un film bun se termină cu triumful binelui întotdeauna. Aşa să fie?
Acest articol a fost scris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.
vineri, 28 martie 2014
De vorbă cu Nebunu'
Şi nu v-am spus eu cum am ajuns la hotel NH Bucharest să vorbesc la o masă cu Nebunu'? Cum care Nebunu'? Eh, ai mei prieteni aşa îl numesc pe domnul Vadim Tudor, însă el unul îl consider un om foarte inteligent, citit şi onorabil. Desigur, nu îi cunosc întreaga viaţă ca să pot să îi reproşez, încă, ceva. Să înceapă povestea!
Într-o zi mă aflam în jurul unui hotel din Buureşti în aşteptarea unui şofer care era dispus să mă transporte până în altă parte a oraşului. Deoarece nu prea mai aveam bani decât pentru ceva de mâncare, nu prea puteam să îmi caut loc în care să îmi petrec noaptea. Dar stai, ce să vezi?! Tot mă plimbam de colo până colo, când deodată am putut observa că în interiorul hotelului, la restaurantul lui mai exact, se afla inegalabilul, inimaginabilul şi onorabilul domn Vadim Tudor. Ştiind că este o persoană bună cu oamenii, am încercat să gândesc o strategie prin care să cinez alături de el, fără să plătesc ceva. Un mic escroc, ce să-i faci?
- Domnul Vadim Tudor? Sunteţi chiar dumneavoastră?
- În carne şi oase, flăcău. Ia un loc, îmi spuse el pe un ton prietenesc.
Luasem scaunul din partea cealaltă a mesei, fiind o masă pentru două persoane, şi îl aşezasem în aşa manieră încât să mă aflu lângă domnia sa.
- Vă rog, sunt un foarte mare simpatizant al...
Nici bine nu apucasem să termin de vorbit, că deja îmi aruncă două vorbe.
- Băi, nu vorbi cu mine aşa. Aici îmi spui Corneliu, ca de la egal la egal.
Zis şi făcut!
- Bine, măi, Corneliu! I-a spune-mi tu, ce cauţi prin Bucureşti? Te ştiam prin Cluj la ora asta.
Între timp, acesta ridica cu o furculiţă nişte legume dintr-un mic bol.
- Ah, am anulat toate şedinţele. Dar tu, că nu mi-ai spus, cum te cheamă?
- Alexandru. Alexandru este numele meu, Cornele.
Ajunsesem exact unde voiam să ajung de la început. Deja trecuse o oră de când mă aflam la masă cu Vadim Tudor, iar acesta îmi oferise să mănânc, desigur, plata fiind suportată de domnia sa.
- Spune-mi, Cornele, ce planuri ai pentru viitor? Ceva... alegeri prezidenţiale? Ceva... ceva?
- Mă, uite... cum să-ţi spun eu ţie acum... totu' e ca la jocurile de noroc. Dacă ăi' de sus cred că e ok să participi, atunci participi. Dacă nu te vor în poala lor, atunci nu participi. Oricum, hăhăhă, ştiu că pot câştiga oricând funcţia asta de preşedinte. Ce mama naibii...
- Dar te-ai gândit vreodată la vreo strategie? Eu ştiu... propagandă, ceva... că până la urmă, toţi o folosesc ca să ajungă unde vor.
- Ce să spun, cred că ar fi şi asta o idee... dar tu ştii ce bine dă un miting electoral pe lângă o propagandă de 2 lei? Băi băiatule... ce ştii tu...
Şi tot continuase interviul până când ajunsesem să servim împreună un meniu breakfast AntiOx. Ceva total nou pentru mine, cât şi pentru Corneliu. Înainte de a pune capăt "interviului", Vadim îmi oferise o carte de vizită a unui prieten de-al său. Îmi spusese că odată ajuns acolo, trebuia să mă conectez pe un soi de computer şi să accesez pagina de web www.nh-hotels.com. Iată, am stat astfel la masă cu domnu' Cornel şi m-am căpătat şi cu o noapte gratuită la un hotel exclusivist. Când ai noroc, ai noroc, nu?
luni, 24 martie 2014
Sunt un mic critic
Pentru că sunt cam indecis în materie de cumpărături, în special în momentul achiziţionării unor articole vestimentare. Trebuie să vă spun în acelaşi timp că până acum nu am fost mai mulţumit de vreun clothing shop decât am fost, şi încă sunt, de magazinul online Kurtmann.ro. Nu sunt singurul care spune asta, dar temporar îmi ţin gura, nu doresc să dezvălui şi alte nume pentru că îmi doresc ca voi să aflaţi de asemenea calitatea extraordinară a hainelor marca Bershka, Zara şi Desigual. Dacă în luna decembrie am fost încântat de o vastă gamă de haine şi accesorii de iarnă, primăvara a venit cu un nou val de reduceri, haine noi şi super la modă. Întrucât am ales câteva articole vestimentare pe care, poate, intenţionez să le cumpăr şi eu, mi-am propus să vă prezint puţin despre ce este vorba. În primul rând trebuie să vă spun că nu pot începe niciodată o sesiune de cumpărături fără să mă asigur că pe listă nu se află măcar o bluză. Pentru că este primăvară, paltoanele încep să fie puse înapoi în întuneric, în timp ce gecile aşteaptă cu greu să împărtăşească aceeaşi soartă, parcă ştiind că va mai dura luni bune până când vor putea fi purtate din nou. Şi ce faci când afară temperatura începe să fie peste 10 grade Celsius? Unii stau cu un simplu tricou pe ei, dar nu poţi fi niciodată prea precaut în faţa unei posibile răceli de primăvară, tocmai de aceea bluza devine cel mai bun partener.
Desigur, cu pantalonii scăpăm puţin mai uşor, asta în cazul băieţilor, deşi nu aş putea spun că nu durează puţin şi pentru noi atunci când suntem puşi în faţa alegerii perechii potrivite. Vorbind din perspectiva unui băiat, sunt obişnuit ca începând cu luna aprilie să port pantaloni scurţi. Se prea poate să mă înşel uneori în privinţa condiţiilor meteo de afară, însă sunt atât de nerăbdător să stau şi să savurez clipele de nepreţuit în lumina soarelui de primăvară, încât îmi pierd cumpătul, uneori, şi arunc o pereche de pantaloni scurţi sau trei sferturi în grabă pe mine, urmând ca mai apoi să stau la umbra unui pom din grădină, încărcându-mă cu fericire şi luându-mi aportul necesar de vitamina D direct din razele de soare. Şi pentru că se ştie foarte bine că România este o ţară în care soarele binecuvântează plaiurile cu mult drag şi iubire, presupun că merge şi o pălărie. Noi, românii, nu ne-am născut ca să purtăm ochelari de soare. Aşa cum germanii îşi au salopetele verzi tradiţionale, la fel cum scoţienii îşi au kilturile, iar francezii poartă popularele berete, şi noi românii avem dreptul să ne mândrim cu faptul că încă din cele mai vechi timpuri am purtat pălării făcute din paie, şi nu numai. Deşi ar fi fost minunat dacă aş fi găsit o pălărie românească din paie autentică, trebuie să recunosc faptul că şi pălăriile verzi îmi plac la fel de mult.
Astfel, dragii mei, primăvara ne dovedeşte cu toată sinceritatea şi bunătatea ei, că este sezonul renaşterii, perioada în care totul se schimbă, indiferent dacă este vorba de natură sau de oameni. Aşa cum păsările revin la cuiburile lor, de această dată cu un penaj nou, ca o haină de primăvară, la fel şi oamenii sunt dispuşi schimbărilor, în bine. Hainele ne definesc, pentru că fără ele, toţi am arăta la fel. Ce ar fi fost această lume fără haine? Vă las pe voi să răspundeţi. Nu uitaţi, Kurtmann are cele mai bune oferte, iar raportul calitate-preţ este unul impresionant.
marți, 18 martie 2014
New season
Este primăvară! Animalele ies la iveală din vizuinile lor, plantelor le cresc mugurii care într-un final se vor transforma în flori frumoase, iar păsările îşi schimbă penajul într-o mare de culori! Oamenii se avântă prin magazine ca să îşi caute haine noi, haine de sezon. În încercarea de a fi în pas cu moda, cu oamenii şi cu sezonul, mi-am propus să încerc şi eu să îmi schimb înfăţişarea. Cred că am petrecut o zi întreagă prin oraş, în căutarea unui magazin care să le aibă pe toate. După ce am vizitat diverse magazine, am probat multe haine şi am notat cam tot ce ar putea să îmi placă, m-am îndreptat spre casă ca să îmi analizez lista cu oportunităţi. Trecând cu atenţie în revistă tot ce am inspectat prin magazine, am ajuns la concluzia că mai bine mă echipez pentru noul sezon de pe internet. Fiind băiat, îmi place să mă îmbrac foarte elegant... iar dacă nu sunt elegant, atunci sunt simplu, dar chic! Întotdeauna mi-am dorit să fiu reprezentantul unei categorii sociale mai modeste, care să dovedească faptul că aparenţele pot înşela. Suntem învăţaţi să credem că doar oamenii cu o situaţie financiară foarte bună pot arăta bine. Nu! Ne înşelăm! Pentru început, am ales să vă prezint o jachetă super frumoasă, care inspiră seriozitate şi lasă o amprentă puternică în văzul celor din jur.
Desigur, pe lângă această jachetă mai merg câteva accesorii... gen ochelari, o pălărie... sau poate chiar o geantă de umăr! Întotdeauna am apreciat jachetele pentru aspectul lor unic. Spre deosebire de o geacă, jacheta este mult mai modernă, iar aspectul conferă un aer de popularitate. În condiţiile potrivite, jacheta poate de asemenea să te transforme într-un adevărat om de afaceri.
Trecând la partea inferioară a trupului, pentru bărbaţi este foarte important să poarte o pereche de pantaloni foarte frumasă. Indiferent de vârstă, indiferent de preferinţe, este intolerabil să porţi pantaloni murdari sau ciopârţiţi... un aspect total mizerabil! Am şi eu o pereche de blugi care, din păcate, s-au rupt în genunchi din cauza materialului subţire, dar am promis că nu o să îi mai port până când nu îi voi coase (şi nu îi port nici acum, hahaha). Perechea următoare de pantaloni este pe departe cea mai frumoasă pereche pe care mi-am putut-o imagina. De foarte mult timp îmi doresc să combin stilul semi-formal cu cel casual.
Şi pentru că tot este cald, iar albinuţele încep să umble după miere, trebuie să ne asortăm cu noile culori. De aceea, am găsit următorul tricou, tricou care sper să vă placă la fel de mult ca şi mie. Culorile trebuie să fie cât mai vii, pentru că tinerii de astăzi se deosebesc unii de ceilalţi prin intermediul hainelor. Vestimentaţia reprezintă pentru fiecare stilul de viaţă, fie el ordonat, dezordonat şi aşa mai departe. Spre exemplu, eu când mă simt mai puţin bine, tendinţa mea este de a mă îmbrăca cu haine mai închise la culoare, care să nu iasă în evidenţă. În cazul în care sunt foarte fericit, încerc să port cele mai viu colorate haine. Starea mea de spirit se reflectă întotdeauna în hainele pe care le port. Fiiind primăvară, îmi permit să port haine mai lejere şi mult mai în pas cu moda. Este minunat sentimentul creat de hainele de primăvară. Simţi cum toată fericirea dă năvală în sufletul şi inima ta, iar aspectul devine unul mult mai frumos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


