Cele 3 ţări pe care le ador

Pasiunea mea pentru geografie este nemăsurată, de aceea consider că turismul este una dintre ramurile mele preferate ale geografiei. Italia, Germania şi Franţa se află în topul celor 3 ţări preferate de mine. De ce? Fiecare ţară are unul sau mai multe elemente pe care eu le apreciez foarte mult, drept urmare dorinţa mea de a le vizita fiind una foarte mare.

Pe primul loc se află, bine-nţeles, Germania. Germania este poate una dintre cele mai interesante ţări de pe Terra. În afară de poveştile cu războaiele medievale şi cultura sa, Germania are o istorie foarte bogată în amănunte. De această dată mă voi opri doar asupra istoriei, un alt domeniu al ştiinţei care mă pasionează foarte mult, secolul XX reprezentând apogeul istoriei atât pentru Germania cât şi pentru întreaga omenire. Cel de-Al Doilea Război Mondial a fost un factor care a marcat întreaga planetă, atât prin crimele sale, cât şi prin tehnologia şi politica abordată, cel puţin din punctul meu de vedere. Germania este o comoară fără sfârşit dacă am reuşi să îi înţelegem cu adevărat toate enigmele. În ceea ce mă priveşte pe mine, unchiul Adolf rămâne subiectul meu de interes, cel puţin până când voi deveni interesat de cu totul altceva.

Următoarea ţară în clasament, revendicând locul 2 se află Italia. Ce este mai mult de spus în afară faptul că Italia este ţara care readuce la viaţă peisajele pitoreşti, dragostea şi vremurile de mult apuse? Deşi nu am reuşit să merg niciodată într-o excursie prin Italia, de preferat în Veneţia, mi-aş dori să fac acest lucru în viitor. Veneţia este oraşul meu preferat, chiar dacă este inundat. Mi-aş dori să pot să vizitez acest oraş în viitor, alături de sufletul pereche. Plimbarea cu gondola este cea mai romantică treabă pe care am putut-o cunoaşte vreodată... dar contează şi locul în care te plimbi, desigur.

Franţa este ţara care se află pe ultimul loc, dar nu este ultima, cu siguranţă. Parisul, oraşul iubirii şi bastionul libertăţii, este cel mai îndrăgit oraş de către mine. Deşi nu suport limba franceză, fiind foarte încâlcită şi grea, trebuie să recunosc faptul că unele cuvinte şi felul lor de a fi pronunţate îmi provoacă un sentiment plăcut.

Ziua Victoriei

Pentru că mâine este 9 mai, ziua Europei, dar totodată ziua în care s-a sfârşit cel de-al doilea mare conflict mondial care a luat vieţile a 50 de milioan de oameni, doresc să urez un călduros la mulţi ani tuturor celor care sunt mândri că fac parte din această uniune, din acest continent. Deşi istoria secolului 20 a fost scrisă cu sânge, trebuie să ne amintim de ura şi antisemitismul celor care au dorit în mod deliberat cucerirea de noi teritorii şi asuprirea sămânţei umanităţii. Acei criminali care au reuşit să semene numai moarte, mânie şi ură în rândurile europenilor, au reuşit prin cele mai sataniste metode să aducă vărsare de sânge nevinovat. Astăzi trebuie să învăţăm din greşelile celor care au condus în acele vremuri, astăzi trebuie să fim mai buni şi mai primitori cu cei de altă rasă, de altă religie, naţionalitate... şi nu în ultimul rând, acum trebuie să schimbăm felul în care vedem toate evenimentele majore care au loc în aceste clipe în toată lumea. Fie că este vorba de foamete, de cele mai multe ori întâlnită în Africa... fie că este vorba de războiul care mocneşte la graniţă... trebuie să schimbăm atât modul nostru de a vedea lumea, cât şi felul de a acţiona. Către o viaţă mai bună! Către un viitor stabil şi paşnic!

Era oamenilor deştepţi

Mai tineţi minte lecţia de istorie? Moment în care ne era explicat cum sumerienii au inventat scrierea cuneiformă sau cum Caesar a devenit un mare dictator. Referitor la scriere, cred că aceasta are un rol foarte important în viaţa noastră. Fie că este folosită în scopuri simple, aşa cum facem la şcoală, unde suntem învăţaţi să luăm notiţe, fie că avem un sediu de tipografie Bistrita, această artă ne-a ajutat întotdeauna să ne exprimăm sentimentele şi în scris. Trebuie să recunosc, în unele situaţii am reuşit să urăsc atât de tare faptul că oamenii au ajuns să îşi exprime mai mult sentimentele prin intermediul unor litere imprimate pe o hârtie, încât am avut impresia că încetul cu încetul, umanitatea a dispărut din fiecare dintre noi.

Făcând o mică paranteză, tipografia poate fi transformată într-o adevărată afacere dacă este loc de puţină inteligenţă. Tot ce trebuie să faci pentru a scoate bani frumuşei din tipografie este să ai un sediu într-un loc în care oamenii se plimbă frecvent, câţiva angajaţi şi o maşină de tipărit. Dacă aţi şti câte persoane sunt dispuse să plătească astăzi pentru a scoate câteva cuvinte pe o foaie, aţi rămâne total surprinşi. Nu mulţi oameni sunt dispuşi să petreacă mai multe ore în faţa unui computer doar pentru a scrie nişte documente. Există persoane cu probleme de vedere sau pur şi simplu nu au răbdarea şi/sau dexteritatea necesară pentru a tasta timp de câteva ore un lung şir de litere care urmează mai apoi să se transforme în cuvinte... iar acele cuvinte în fraze, şi aşa mai departe.

În viitor, cine ştie? Poate că o să am atât de mulţi bani încât o să reuşesc să îmi îndeplinesc atât dorinţele cât şi planurile în afaceri. Întotdeauna mi-am dorit să mă dezvolt cât mai mult ca un viitor întreprinzător, iar acum că am şi această idee, cine ştie? Poate că o să mă afirm şi în acest domeniu. Adică... trebuie să fim serioşi... cine nu şi-ar dori să facă bani cu nemiluita dintr-o muncă atât de banală? Mă rog, fiecare muncă îşi are gradul ei de dificultate, dar mai mult sau mai puţin, nu văd tipografia ca fiind ceva complicat. Cred că de fapt mi-ar făcea o deosebită plăcere să conduc o asemenea afacere şi să lucrez în acelaşi timp în acest domeniu. Până la urmă, sunt filolog (vorba vine - sunt la profilul filologie)... lucrez cu litere, nu cu cifre. Nu-i aşa?