Superbă zi

Astăzi am avut o zi minunată. După o lungă perioadă în care am considerat că viaţa mea se cam duce de râpă, din cauza plictiselii, căldurii, prietenilor şi aşa mai departe, se pare că mersul la sală antrenează atât fizicul cât şi psihicul. Mi-am propus ca pe timp de vară, deşi mi-aş fi dorit să fi început mai devreme, să merg la sală şi să fac puţină mişcare. Pentru cei care sunt ca mine, foarte plictisiţi şi petrec foarte mult timp pe un scaun în faţa computerului sau în faţa TV-ului, vă rog! Vă implor! Vă faceţi singur un serviciu alergând câteva sute de metri şi făcând câteva abdomene, flotări sau genoflexiuni. Nu ştiu dacă va avea acelaşi efect şi asupra dumneavoastră, dragi cititori, dar pe mine mă face foarte fericit, pe lângă faptul că am parte şi de muzică bună în timp ce mă antrenez.

Într-o altă ordine de idei, soarele arzător cu care ne-am obişnuit a fost foarte înţelegător cu mine şi s-a mai domolit spre seară. Un lucru foarte interesant pe care l-am observat la această vacanţă este acela că vara nu mai este la fel de caldă ca cele din anii precedenţi. Să fie vreo problemă la nivelul temperaturii sau este vorba pur şi simplu de bunătatea lui Dumnezeu, care ne ocroteşte de razele puternice ale soarelui? Nu o să pot să înţeleg vreodată pe deplin acest lucru, dar atâta timp cât nu plouă, dar nici nu este foarte cald, eu rămân mulţumit!

Plictiseală mare şi căldură

Este aşa o căldură pe aici prin reşedinţa lui subsemnatu'..! Dacă mă credeţi, de câteva zile nu prea mai ştiu ce să fac pentru a putea închide puţin ochii seara. Până şi somnul este ceva complicat şi pare că trebuie să depun un efort supraomenesc pentru a intra în acea stare de moleşeală care să mă trimită în lumea viselor. Nici apa, nici oboseala nu mă mai ajută să adorm rapid.

Trecând peste subiectul căldură, plictiseala este un alt factor care, din păcate, îşi are loc în sufletul meu pe timp de vară. Locul de muncă pe care l-am dorit acum două luni de zile s-a dovedit a fi o mare nesimţire. Nu doresc să fac public numele angajatorului, dar din cauza comportamentului neadecvat pe care îl avea faţă de toţi angajaţii şi modul în care munceam, am decis să nu mai merg la muncă. S-ar putea ca mulţi dintre cititori să mă acuze pentru această decizie luată spunând că toţi patronii sunt aşa. Ei bine, nu este chiar adevărat, vă spun.

Sunt aşa de plictisit încât nu mai ştiu ce aş putea face nici pentru câteva minute. Am încercat orice activitate pe care o făceam şi în timpul liceului, însă fără efect. Cred că ultimul lucru care îmi mai rămâne de făcut este să mă apuc să citesc câte ceva pe ici-colo. Ei, aşa arată vacanţa mea de vară. Plictisitoare, foarte caldă şi în acelaşi timp neprielnică pentru un tip ca mine.

Primăvara în grădină

Ah, a venit vremea să grădinăresc împreună cu al meu tată prin grădină. Mai întâi de toate a fost ceapa, pentru că pe ea o apreciază toată familia, urmând ca mai apoi să ne apucăm de plantat câţiva butaşi viţă de vie. Ne-am spetit să muncim pământul ud din cauza ploii, dar fertil din cauza îngrăşământului de provenienţă animală. Nu a spus nimeni că a fost uşor, dar suntem obişnuiţi cu munca; nu ne-am dat niciodată înapoi când a venit vorba de munca de câmp. Ideea este una pe cât se poate de simplă. Ştiind că vom profita de pe urma acestei munci, ne-am spetit întotdeauna să ducem la bun sfârşit munca pe care alţii ar face-o doar cu o motosapă Covera.

Dat fiind faptul că familia mea are rădăcini atât de la ţară cât şi de la oraş, consider că acest lucru ne-a motivat în toată activitatea depusă în domeniul agriculturii. Dacă am urât vreodată agricultura a fost atunci când afară erau peste 25 de grade, iar noi eram obligaţi să continuăm pentru a ajunge, în cele din urmă, la umbra unui nuc bătrân.

Momentele în care ne întorceam acasă, chiar dacă nu reuşisem să vindem mai nimic din ce am produs, erau cele mai frumoase momente din viaţă. Desigur, din perspectiva mea, fiind mult mai tânăr pe atunci, era cel mai frumos moment pe care îl puteam savura atunci când ajungeam acasă, făceam baie şi mă îmbrăcam în haine curate. Îmi plăcea la nebunie să mă simt din nou în pielea mea. Pe de altă parte, părinţii mei nu erau tocmai fericiţi, dar voinţa pe care o aveau şi motivaţia îi făceau să nu renunţe niciodată la speranţa zilei de mâine. Într-adevăr, am depăşit acele vremuri. Astăzi nu mai suntem nevoiţi să mergem la câmp, pe lângă faptul că nu mai avem nici timpul necesar, sănătatea noastră este mai presus de bani, în special sănătatea părinţilor mei.

Scandalos de frumos

Se pare că odată cu venirea primăverii, începutul unui nou sezon, reînvierea naturii şi apropierea căldurii, starea sănătăţii mele începe să fie din ce în ce mai bună. Desigur, pentru că este 1 martie, cum aş putea să vorbesc doar despre starea mea de sănătate? Pentru toate domnişoarele şi doamnele lumii, vă urez un an plin de fericire, cât mai frumos şi multă sănătate (că-i mai bună decât toate). În speranţa că persoanele care vă aduc căldură în suflet şi în inimă vă sunt alături la bine şi la rău, fie ca acest nou început să înflorească nu numai ghioceii, ci şi iubirea, devotamentul şi loialitatea în inimile voastre. 

Vă doresc o primăvară călduroasă plină de credinţă!