Primăvara în grădină

Ah, a venit vremea să grădinăresc împreună cu al meu tată prin grădină. Mai întâi de toate a fost ceapa, pentru că pe ea o apreciază toată familia, urmând ca mai apoi să ne apucăm de plantat câţiva butaşi viţă de vie. Ne-am spetit să muncim pământul ud din cauza ploii, dar fertil din cauza îngrăşământului de provenienţă animală. Nu a spus nimeni că a fost uşor, dar suntem obişnuiţi cu munca; nu ne-am dat niciodată înapoi când a venit vorba de munca de câmp. Ideea este una pe cât se poate de simplă. Ştiind că vom profita de pe urma acestei munci, ne-am spetit întotdeauna să ducem la bun sfârşit munca pe care alţii ar face-o doar cu o motosapă Covera.

Dat fiind faptul că familia mea are rădăcini atât de la ţară cât şi de la oraş, consider că acest lucru ne-a motivat în toată activitatea depusă în domeniul agriculturii. Dacă am urât vreodată agricultura a fost atunci când afară erau peste 25 de grade, iar noi eram obligaţi să continuăm pentru a ajunge, în cele din urmă, la umbra unui nuc bătrân.

Momentele în care ne întorceam acasă, chiar dacă nu reuşisem să vindem mai nimic din ce am produs, erau cele mai frumoase momente din viaţă. Desigur, din perspectiva mea, fiind mult mai tânăr pe atunci, era cel mai frumos moment pe care îl puteam savura atunci când ajungeam acasă, făceam baie şi mă îmbrăcam în haine curate. Îmi plăcea la nebunie să mă simt din nou în pielea mea. Pe de altă parte, părinţii mei nu erau tocmai fericiţi, dar voinţa pe care o aveau şi motivaţia îi făceau să nu renunţe niciodată la speranţa zilei de mâine. Într-adevăr, am depăşit acele vremuri. Astăzi nu mai suntem nevoiţi să mergem la câmp, pe lângă faptul că nu mai avem nici timpul necesar, sănătatea noastră este mai presus de bani, în special sănătatea părinţilor mei.

Regim vegan

Seminţe de mărar, butaşi viţă de vie, seminţe porumb... ceva ce numai un vegetarian şi iubitor de o viaţă cât mai sănătoasă şi-ar dori să aibă. Multă lume a început în ultima vreme să treacă pe un regim alimentar de tip vegan. Poate că în cele din urmă, imaginile insuportabile în care ni se prezentau animale suferind şi felul în care acestea erau crescute, au ajuns să ne marcheze atât de tare încât să luăm o decizie corectă faţă de viaţă, faţă de noi... faţă de animale. De când mă ştiu trăiesc după această premisă, cam agresivă ce este drept, şi anume, că animalele sunt fiinţe la fel ca noi. Atâta timp cât noi nu trebuie să suferim, nici ele nu ar trebui. Sună corect, aşa-i? În ultima perioadă am fost interesat de soarta animalelor care ajung la abatoare, tocmai de aceea am petrecut mult timp documentându-mă asupra metodelor de sacrificare. Am fost terifiat! Dacă în vremurile de mult apuse se folosea un ciomag sau o piatră pentru a crăpa ţeasta bietelor necuvântătoare, astăzi se recurge la curentul electric, drujbe, săbii şi topoare... să nu mai spun de metodele chinezeşti..! Oare atât de mult ne-am înjosit? Am ajuns să chinuim bietele animale pentru a ne satisface poftele? Există mii şi mii de dovezi pentru cruzimea de care dau dovadă măcelarii care sunt vinovaţi pentru acest genocid, iar noi îi susţinem în mod direct mâncând carne. Într-adevăr, este foarte complicat să nu te abţii, dar eu cred că se poate. Deşi încerc de foarte mult timp, tot mănânc carne, dar o fac extrem de rar. Este o lecţie pe care trebuie, noi ca oameni, să o învăţăm de la natură. Dacă nu încetăm aceste atacuri, dezastrele şi daunele din urmă se vor abate asupra noastră. Un regim vegan este mult mai bun decât se pare.