O zi din viaţa mea

Prin intermediul acestei postări doresc să trec în revistă toate aspectele unei zile obişnuite de-ale mele. Întrucât astăzi dimineaţă când m-am trezit am început să mă uit din prima pe telefon să văd dacă am primit vreun mail nou, cred că am dezvoltat o obsesie faţă de mediul virtual. În fiecare zi mă asigur că primul lucru pe care îl fac înainte de a mă da jos din pat, fiind greu de dat jos din el, îmi verific adresa de e-mail să văd ce mesaje aş fi putut primi şi de asemenea accesez şi profilul meu de Facebook. După ce dovedesc să mă dau jos din pat, direcţia îmi este setată automat pe toaletă. Mă asigur ca după ce ies de la baie să mă fi spălat pe dinţi. Chiar dacă fac lucrurile puţin invers, aşa m-am învăţat şi nu aş schimba nimic. Imediat după spălatul pe dinţi mă duc la frigider şi caut mâncare, în prealabil ceva ce ar putea fi comestibil şi fără să fie încălzit sau prăjit. Dacă nu găsesc nimic ce mi-ar putea satisface pofta de mâncare, las baltă micul dejun şi aştept până la prânz, când trebuie să mănânc înainte de a pleca la liceu. Cu sau fără mâncare în stomac, mă duc să aprind computerul şi dau drumu la muzică. Sunt dependent de muzică, motiv pentru care nu nu mă pot plictisi niciodată când sunt singur. Încep să cotrobăi prin Blogosferă şi mă uit, desigur, să văd dacă am ceva nou de făcut pe blog. De obicei mă aştept ca dimineaţa să găsesc comentarii în aşteptarea moderării, dar acesta este doar un vis frumos. Aprind apoi televizorul şi încep să mă uit la desene animate sau documentare istorice pe National Geographic până pe la ora 11:00, oră la care încep să mă pregătesc pentru liceu. Odată ce mi-am dus la bun sfârşit toate activităţile de dimineaţă, urmează ca la liceu să fiu un elev "model" şi să stau cuminţel în bancă, obosit de modul de predare plictisitor şi inutil, apoi, prin pauze, caut să stau cât mai departe de clasă. Spre seară, când ajung acasă, mă schimb în hainele mele de casă şi caut să mai rezolv câteva şmecherioare pe computer. Ori fac bani, ori scriu, ori mă joc. Ori mă joc şi ascult muzică. Sau... poate doar mă uit la un film..? Depinde! În orice caz, cam acesta este modul în care arată o zi din viaţa mea. Nu este o aventură în sine, dar mă bucur de fiecare dată când mă trezesc dimineaţa şi simt cum o nouă zi începe. Vă doresc un început de săptămână minunat!

Ce pastile să iau?

Mi-am dat seama de faptul că nu prea pot trăi fără muzică. Oricând am ocazia să ascult muzică, caut cea mai apropiată sursă de muzică şi îmi delectez auzul cu sunete pe care eu le consider cereşti. Chiar dacă nu ascult chiar orice tip de muzică, îmi place totuşi să aud câteva acorduri de chitară sau note cântate la pian. A devenit o adevărată obsesie, dar nu cunosc încă un tratament care să trateze această problemă. Dacă mă credeţi, chiar şi acum, când vă scriu această postare, ascult muzică. O discuţie interesantă pe care am avut-o cu sora mea m-a dus cu gândul la faptul că sunt dependent de muzică. Sora mea îmi spunea că nu se poate concentra la scris dacă pe fundal se aude o melodie. Eu pe de altă parte nu pot să scriu la fel de bine dacă nu am o melodie pe care să o ascult. Cu toate acestea, săptămâna este foarte complicată pentru mine, iar eu nu îmi doresc nimic altceva decât o perioadă de răgaz. Mi-aş dori să pot să stau întins undeva, să îmi fie cald şi să privesc stelele. Aşa cum le-am spus şi altor prieteni de-ai mei, îmi trebuie un weekend de 7 zile pe săptămână... pentru că nu mai suport oboseala care a pus stăpânire pe mine!

Plictiseală mare şi căldură

Este aşa o căldură pe aici prin reşedinţa lui subsemnatu'..! Dacă mă credeţi, de câteva zile nu prea mai ştiu ce să fac pentru a putea închide puţin ochii seara. Până şi somnul este ceva complicat şi pare că trebuie să depun un efort supraomenesc pentru a intra în acea stare de moleşeală care să mă trimită în lumea viselor. Nici apa, nici oboseala nu mă mai ajută să adorm rapid.

Trecând peste subiectul căldură, plictiseala este un alt factor care, din păcate, îşi are loc în sufletul meu pe timp de vară. Locul de muncă pe care l-am dorit acum două luni de zile s-a dovedit a fi o mare nesimţire. Nu doresc să fac public numele angajatorului, dar din cauza comportamentului neadecvat pe care îl avea faţă de toţi angajaţii şi modul în care munceam, am decis să nu mai merg la muncă. S-ar putea ca mulţi dintre cititori să mă acuze pentru această decizie luată spunând că toţi patronii sunt aşa. Ei bine, nu este chiar adevărat, vă spun.

Sunt aşa de plictisit încât nu mai ştiu ce aş putea face nici pentru câteva minute. Am încercat orice activitate pe care o făceam şi în timpul liceului, însă fără efect. Cred că ultimul lucru care îmi mai rămâne de făcut este să mă apuc să citesc câte ceva pe ici-colo. Ei, aşa arată vacanţa mea de vară. Plictisitoare, foarte caldă şi în acelaşi timp neprielnică pentru un tip ca mine.

Istoveala vieţii..!

Luna aceasta nu a fost una dintre cele mai uşoare luni ale mele (nici nu se numără printre preferatele mele). Am fost super ocupat cu blogul şi alte proiecte începute cu nişte prieteni. Nici măcar nu a început perioada tezelor, iar eu deja mă simt suprasolicitat de toate activităţile pe care le depun. Încerc să mă împart în prea multe direcţii, deşi nu am încotro, şi încerc să duc la bun sfârşit tot ce încep. Astăzi am găsit totuşi o portiţă de scăpare, puţin răgaz. Am descărcat ceva muzică nouă, dar bună şi am dat play. Desigur, nici serialul Dexter nu se lasă mai prejos, de aceea trebuie să vă anunţ că sunt deja la al treilea episod din sezonul 7. Ţinând cont de faptul că nu mai sunt multe ore până când şi această zi se va încheia (pentru că timpul trece mult mai rapid atunci când eşti în weekend), vă urez un sfârşit de weekend minunat!