Timpul valorează mult

De mult timp îmi doresc să am un ceas sport, dar uite că niciodată nu mă îndur să dau bani pe o asemenea achiziţie. Deşi aş avea banii necesari pentru a achiziţiona chiar două sau trei astfel de ceasuri, de calitate superioară, nu mă simt niciodată ok să arunc cu bani pentru un ceas de mână. Totuşi, navigând pe internet am putut observa o sumedenie de ceasuri, care mai de care. Pentru mine ceasurile reprezintă un accesoriu din categoria "must have" pentru fiecare individ al societăţii, indiferent de sex, etnie, religie, rasă şi aşa mai departe. 

Ştiţi ce îmi place cel mai mult la aceste accesorii? Ador faptul că fiecare individ are un model unic care i se potriveşte. Deşi mulţi am fi tentaţi să credem că am putea purta la fel de bine un ceas ca acela al vecinului de pe partea cealaltă a străzii, eu vin cu această filosofie prin care consider că fiecare om are un ceas al lui. Mergând la cumpărături şi probând mai multe ceasuri, mai mult ca sigur voi avea surpriza să aflu că majoritatea ceasurilor care le-am probat nu îmi plăceau sau nu îmi veneau. Încă nu mă credeţi pe cuvânt? Credeţi-mă că nu vorbesc bazaconii! Spre exemplu, mâna mea nu suportă ceasurile cu cureaua din zale metalice. Automat, încheietura mea este mult prea mică pentru un astfel de ceas, cureaua din zale făcându-mă să arăt foarte caraghios. Dacă aş purta un asemenea ceas, mai mult ca sigur m-aş face de râs. Ceasul începe cu uşurinţă să se plimbe pe încheietura mea şi să facă zgomot din cauza zalelor care nu pot sta fixe.

În fine, trecând peste acest aspect care pe mine mă deranjează destul de mult, ceasurile sunt cele mai importante accesorii din vestimentaţia unui om. Desigur, acestea nu pot fi purtate în orice situaţii. Eu unul nu mă văd purtând un ceas cu curea din piele la plajă. Există foarte multe astfel de scenarii în care ceasurile nu pot fi purtate, iar eu am amintit doar unul dintre ele. O altă greşeală des întâlnită la oameni este aceea că nu ştiu să asorteze culorile. Bine, bine, dar ce treabă au culorile vestimentaţiei cu ceasul de la mână? Nu este tocmai o ştiinţă, ci mai mult vorba de bun simţ. Cu siguranţă nu aş purta un ceas roşu la o vestimentaţie care are negru drept culoare impunătoare. Repet faptul că nu este vorba de nimic altceva decât de bun simţ şi, poate, puţină înţelegere faţă de modă. Ceasurile! Timpul! Valorează mult, dar nu am putea exista niciodată fără el!

Povestea hoţului de timp

În vremurile de mult apuse, un hoţ caruia îi plăcea să jefuiască timpul fiecăruia. Indiferent de circumstanţe, chiar dacă ploua, chiar dacă erau inundaţii sau temperatura depăşea 30 de grade, acest hoţ îşi făcea apariţia în viaţa tuturor cetăţenilor din acel ţinut îndepărtat. Era cel mai înspăimântător şi cel mai de temut hoţ pe care l-a putut cunoaşte acea vreme. Se zvonea că îşi făcea veacul cel mai mult în jurul unui local numit Micul Tecuci deoarece era aprovizionat frecvent cu tipul de muniţie pe care doar armele sale puteau să o suporte. Armele lui erau atât de puternice încât nimeni nu avea curajul să îl provoace. Exista o legendă care spunea că unul dintre adversarii săi a reuşit să scape cu viaţă în urma unei tactici puse bine la punct. Acel individ îi furase una dintre arme, fiind cea mai inteligentă mişcare de până atunci.

Dacă până la acea vreme pistoalele erau cele mai puternice arme de foc, acest hoţ dovedise că timpul putea să transforme totul într-o scenă a groazei. Hoţul purta două ceasuri de mână care aveau puterea de a opri timpul sau de a crea coşmaruri. Ceasul pe care legendarul gladiator îl avea, pentru că aşa i se spunea celui care a reuşit să fure de la hoţ una dintre cele mai puternice arme ale vremii, era un ceas SEIKO 5. SEIKO avea puterea să oprească timpul, de aceea "gladiatorul" reuşise să scape cu viaţă din încăierare. Din păcate pentru el, se ştia că nu putea să deţină ambele ceasuri în acelaşi timp decât în urma unei incantaţii, de aceea plecase fără să lase vreo urmă. 

Ceasul pe care hoţul îl purta, fiind a doua cea mai puternică armă a lui, avea puterea de a crea coşmaruri. El ţinea foarte mult la acest ceas, asta pe lângă faptul că îi era dăruit de tatăl său. Până la urmă s-a dovedit că unul dintre cele mai valoroase cadouri ale vremii erau ceasurile, dar mai important: veneau de la părinţi.

Când timpul zboară

Ştiţi momentul acela de "Vai, iar am uitat să plec de acasă la timp!" sau "Dumnezeule, nu am reuşit nici acum să termin de învăţat pentru examenul de mâine."? Ei bine, cu toţii ne confruntăm cu asemenea situaţii, dar niciodată nu găsim o soluţie pentru problema care va rămâne pentru totdeauna în vieţile noastre. Timpul. Dragii mei, timpul este un concept care ne macină pe toţi. Nu ştiu dacă timpul diferă de la ţară la ţară, rasă la rasă sau de la o religie la alta, asta în afară de fusurile orare ale Pământului, dar ştiu că ne naştem, simţim trecerea lui şi încercăm să valorificăm fiecare clipă în momente de neuitat sau în scopuri benefice, care ar putea avea rezultate bune mai târziu în viaţă.

Ce este de făcut în acest sens? Întotdeauna am avut impresia că timpul trebuie contorizat şi monitorizat în mod corect. Şi ce alt mod corect de a monitoriza timpul ar mai exista în afară de a deţine un ceas de mână? În urma unei mici "investigaţii" pe internet, am avut plăcerea de a identifica nişte mărci de renume care chiar m-au impresionat. De când mă ştiu am o slăbiciune pentru ceasurile mecanice. Se prea poate să fiu mai atras de cele care au un aspect clasic decât cele stil sport sau cu zale. Primul produs în topul meu de ceasuri preferate este ceasul Bruno Sohnle MECHANIK EDITION NO. 5.

Aspectul elegant şi simplu al ceasului îmi aduce aminte de vremurile în care lumea chiar conta pe acest accesoriu important. Nu mi-am pus niciodată problema ca o zi să aibă 48 de ore, dar dacă ar fi aşa, aş preţui fiecare clipă şi aş privi cu plăcere spre acest ceas, întrucât este o minunăţie de dispozitiv. Trebuie să recunosc, preţul este destul de mare pentru cei care nu au un venit de dinozaur (parlamentar), dar se merită să economiseşti pentru a cumpăra această minunăţie.

De asemenea aş dori să vorbesc şi despre site, al cărui aspect m-a cam vrăjit. Aspectul site-ului este foarte primitor, astfel încât fiecare utilizator poate naviga pe el şi să caute printre produsele puse la dispoziţie, fără probleme, într-un timp util. Logo-ul site-ului este minunat! Prima dată când am accesat această pagină, logo-ul a fost primul lucru care mi-a sărit în ochi.

Design-ul simplu şi aranjarea produselor în pagină pe categorii, după mărci, sex şi tip de mecanism transformă navigarea pe acest site într-o super aventură. Pe mine m-a vrăjit cu adevărat. Mi-a luat ceva timp până să reuşesc să aleg ceasul prezentat mai sus, însă cu multă răbdare şi bun gust, am făcut alegerea corectă. Ceasurile pentru mine reprezintă o bogăţie sufletească, abia apoi un accesoriu de purtat la mână.

Nu eşti domn fără ceas la mână

Se ştie că orice bărbat cu o anumită prestanţă, dacă doreşte să fie numit domn, trebuie să aibă asupra sa un ceas de mână, fie el ceas digital, fie el ceas mecanic, şi aşa mai departe. Există din plin locuri în care poţi găsi ceasuri de mână cu mecanism mecanic, deci nu ar trebui să reprezinte o problemă.

Problema bărbaţilor de astăzi este că nu mulţi doresc să mai ajungă la rangul de domn, un statut pentru care ar trebui să luptăm (noi, bărbaţii) din răsputeri încă din prima clipă de viaţă, până la ultima. Dacă eu, ca băiat, m-am săturat să tot întâlnesc pe stradă aşa numiţii domni care, din păcate, scuipă pe la tot pasul şi fumează cu neruşinare ţigări în văzul lumii... nu vreau să ştiu ce părere mai au doamnele. Ok, recunosc, nu sunt din marea societate unde se face totul ca la carte, dacă se mai face, dar am anumite standarde pe care nu aş dori să le încalc.

Revenind la ceasuri, consider că este cel mai bun accesoriu pe care îl poate deţine un bărbat în timpul vieţii. Ceasul poate arăta multe despre un bărbat. Eu nu mă arunc niciodată la ceasurile cu zale sau de tip sport. Trebuie să recunosc, nu suport decât ceasurile care au cureluşe şi un cadran micuţ, dar elegant. Primul meu ceas de mână l-am primit cadou de la sora mea chiar în ziua în care m-am întors în ţară din Belgia. Cred că a avut cel mai mare impact emoţional asupra mea până la acea vreme. Vă daţi seama că prima dată când primeşti ceva ce nu ai mai avut niciodată, în condiţiile în care ai fi putut să ai oricând acel ceva, te simţi extraordinar.

Iată, deci, de la vârsta de 15 ani port un ceas de mână (a cărui nume nu îl pot pronunţa, dar i-am făcut o recenzie pe blog în trecut), şi trebuie să vă spun că mă simt mândru că am parte de un asemenea lux... lux pe care nu mulţi şi-l permit.