Nişte turişti veniţi din Italia s-au gândit să petreacă cândva o săptămână pe litoralul românesc. Erau tineri, nu aveau griji. Odată ajunşi în ţărişoara noastră minunată, aceştia s-au cazat la un hotel. "The Big Palm Tree"...
Oaspeţii au fost întâmpinaţi cu bucurie de către una dintre recepţionerele hotelului. Aceasta îi îndrumă spre camera ce le servea drept cămin pentru următoarele câteva zile petrecute în România. Femeia nu avea mai mult de 30 de ani, iar tinerii, dintre care mai mulţi băieţi, se uitau siropos la ea, însă erau doar priviri inocente spre satisfacerea unei pofte tinereşti... ce se putea întâmpla?!
Odată intraţi în camera hotelului la care fuseseră cazaţi, tinerii îşi lăsară bagajele pe podeaua camerei. Hotelul era unul de cinci stele, ceea ce i-a încântat foarte tare pe turişti. Aveau la dispoziţie două dulapuri imense, trei paturi duble, o toaletă curată şi un balcon cu vederea spre mare... spre răsărit.
- Ah, Giuseppe, priveşte aici. Ce vedere minunată!
Una dintre fete îşi puse mâinile în şold şi începu să bată nervos cu piciorul în podea. Se uita direct spre pat când cei din jurul ei se întoarseră şi observară că lipseau
lenjerii de pat. Unul dintre băieţi pufni furios. Pe broşura primită la intrarea în hotel se preciza clar că toate paturile aveau lenjerie curată şi pernele "cele mai pufoase din lume". Evident, acestea lipseau cu desăvârşire. Liderul acestei vacanţe, Giuseppe, îşi luă telefonul cu el apoi se îndreptă spre recepţia hotelului. Acolo o întâlni din nou pe fata care îi îndrumă spre cameră. De data aceasta, recepţionera era speriată... era o perfecţionistă şi ştia că greşise ceva numai privindu-i mersul furios. Începu să se clatine uşor pe picioare, când deodată Giuseppe o apucă de mână şi spuse:
- Fii drăguţă, poţi să duci în camera 57 nişte aşternuturi... lenjerie pentru pat? Ar fi minunat dacă la noapte am putea dormi înveliţi cu ceva şi chiar să dormim pe nişte perne pufoase... exact aşa cum scria în broşură.
Recepţionera se făcu mică în faţa muntelui de om, om care nu avea intenţii rele, şi aprobă printr-o onestă şi aproape insesizabilă mişcare a capului.
Giuseppe se întoarse la cameră. De acolo, el porni o adevărată petrecere. Îi luă pe toţi, se echipă cu tot ce avea pentru plajă şi nu uită să îşi ia camera foto scumpă pentru a imortaliza momentele preţioase alături de cei dragi. Aceştia porniseră spre plajă. Pe drum, ei îşi împărtăşiseră părerile despre ţara noastră. Erau foarte fericiţi şi zâmbeau larg încât le puteai distinge fiecare trăsătură a coroanei dentare. Desigur... nimeni nu analiza aceste detalii neinteresante pe cât se uitau la zâmbetul strălucitor şi triumfător prin soarele arzător şi auriu.
După o zi întreagă petrecută la plajă, italienii s-au întors la hotel. Spre surprinderea lor camera era mult mai bine aranjată, având tot ce şi-au dorit ei iniţial şi pe lângă toate acestea, pe fiecare pat se afla o floare şi o brăţară care să le reamintească de micuţa noastră, dar minunată, ţară!
- Ei, de ce să ne culcăm de acum? Seara este încă tânără! Dimineaţa este departe! Viva Italia! Viva România!
.JPG)
