Recent am început să fiu foarte interesat de demonologie şi tot ce ţine de viaţa spirituală. Având în vedere că sunt un tânăr foarte credincios şi cu frică neţărmuită faţă de Dumnezeu, sunt la fel de sigur că există şi demoni. Am găsit o listă foarte interesantă cu demonii care ne influenţează vieţile în cele mai rele moduri... de la lăcomie la nerăbdare... până la mândrie... tot ce facem este controlat fie de extrema bună, extremă spre care dorim să ne îndreptăm, fie spre extrema negativă... şi anume Iadul. Un lucru foarte interesant este acela că noi evităm cu ardoare să pronunţăm numele necuratului: Lucifer.
O analiză a cuvântului ne permite să observăm dincolo de aceste bariere religioase care ne împiedică să îl rostim din cauza fricii de a cădea în păcat sau pur şi simplu din cauza fricii faţă de cel care poartă acest nume. Într-adevăr, nimeni nu vrea să îi pronunţe numele, ok, dar cine ştia că Lucifer înseamnă de fapt "Purtătorul Luminii"? Cine ştia că acest înger căzut în ispită din propria mândrie a fost unul din cei trei Serafimi? Poate că unii dintre voi ştiaţi asta, şi ruşine să îmi fie că eu nu am ştiut până acum de acest lucru, dar iată că internetul a început să îmi placă mai mult de la o vreme. Un moment legendar în care Lucifer s-a aşezat pe tronul divin, tronul lui Dumnezeu; un moment în care Lucifer a transformat Raiul într-o zonă apocaliptică unde îngerii purtau războiul divin, războiul pentru supremaţie. Ce ar fi fost dacă nu ar fi existat Sfântul Gavril? Dar dacă nu ar fi existat Sfântul Mihail, cel care l-a izgonit pe Lucifer în Iad. Ce ar fi fost această lume fără ei? Chiar dacă religia, ca materie pe care o învăţ la liceu, nu prezintă aceste detalii, mi-am dat seama că este de fapt cea mai frumoasă şi mai interesantă carte de istorie scrisă vreodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu